Magistraţii instanţei supreme încep, marţi, judecarea dosarului Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care au fost trimise în judecată, pentru crime împotriva umanităţii, 14 persoane, între care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi fostul lider sindical Miron Cozma.

Termenul de marţi al procesului, la care vor fi dezbateri în cameră preliminară, este programat de la ora 9.00, la sediul Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Dezbaterile nu vor fi publice.

Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), Cristina Tarcea, declara, în iunie 2017, că dosarul “Mineriadei”, care a ajuns spre judecare la ICCJ, ar putea dura cel puţin un an şi jumătate fără procedura de Cameră preliminară, având în vedere că sunt de audiat 1.500 de victime şi 600 de martori.

În 13 iunie 2017, Parchetul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie a anunţat că procurorii militari au finalizat cercetările în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi au trimis în judecată, pentru crime împotriva umanităţii, 14 persoane, între care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi Miron Cozma. Potrivit procurorilor, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990 autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în acest atac fiind implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.

Astfel, au fost trimişi în judecată: Ion Iliescu, la acea dată preşedinte al României şi preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi preşedinte ales al României, Petre Roman, prim-ministru al Guvernului interimar, Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru, Virgil Măgureanu, director al Serviciului Român de Informaţii şi general în rezervă Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, lit a din Codul Penal (uciderea unor persoane) – 4 acte materiale, art. 439 alin. 1 lit. g (vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane) – 1.388 de acte materiale şi art. 439 alin. 1 lit. j (vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane) – 1250 de acte materiale.

De asemenea, au fost trimişi în judecată amiralul în rezervă Emil Dumitrescu,  la data săvârşirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne,  pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, lit. g (1388 de acte materiale) şi art. 439 alin. 1 lit. j (1250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 439 alin. 1 art. 5 alin. 1 din Codul penal, Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Adrian Sârbu, la acea dată şef de cabinet şi consilier al primului ministru, Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”, Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, Cornel Plăieş Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, art. 439 alin. 1 lit. g (856 de acte materiale) şi art. 439 alin. 1 lit. j (748 de acte materiale) din Codul penal.

În dosarul Mineriadei, procurorii militari i-au trimis în judecată şi pe generalul în rezervă Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne, colonel în rezervă Petre Peter,  comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1 lit. g (431 de acte materiale) şi art. 439 alin. 1 lit. j (431 de acte materiale) din Codul penal şi Alexandru Ghinescu, director al I.M.G.B., pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1 lit g (5 acte materiale).

Conform procurorilor, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării, arată procurorii.

Ei menţionează că atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecinţe: moartea prin împuşcare a patru persoane (fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracţiunii), vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane (fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracţiunii) şi privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane.

În cadrul acestei acţiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară, iar concomitent s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură şi al Universităţii din Bucureşti, fiind percheziţionate mai multe birouri, persoanele aflate în incintă fiind evacuate prin acte de  violenţă.

“Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonaţi de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor. Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii”, notează procurorii.

Anchetatorii mai spun că s-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal patru persoane, iar alte trei au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare.

Represiunea autorităţilor a continuat în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfăşurat împreună cu minerii şi muncitorii  din mai multe judeţe ale ţării, care  deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii. În acest context, minerii aduşi în Bucureşti au devastat sediile partidelor politice nou înfiinţate sau reînfiinţate după Revoluţia din decembrie 1989 şi care se aflau în opoziţie. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureştiului şi alte persoane având legătură cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii, imaginile cu actele de violenţă comise de mineri pe străzile oraşului fiind mediatizate în întreaga lume.

“Aceste evenimente au fost urmarea actelor de diversiune şi manipulare a opiniei publice de către autorităţile statului reprezentate de către inculpaţi, care au prezentat manifestaţiile din Piaţa Universităţii într-un mod distorsionat şi au acreditat ideea că ele sunt determinate de o aşa-zisă ”rebeliune de tip legionar”. Manifestanţii care îşi exprimau opiniile politice au fost prezentaţi ca persoane cu ocupaţii infracţionale, “elemente extremiste, reacţionare”, fiind etichetaţi de preşedintele ales al României ca fiind ”golani”. Persoanele care au fost ridicate din Piaţa Universităţii, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestaţiile, au fost duse cu forţa în cazărmi aparţinând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal şi în spaţii total improprii pentru deţinerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990. (…) obiectul acestei cauze îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populaţiei civile, până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal”, mai arată anchetatorii.

În acest dosar au fost  audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1.388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai victimelor şi 589 de martori, fiind emise circa 2.300 de citaţii.

Dosarul Mineriadei are 413 volume, iar rechizitoriul întocmit în acest caz are 2.000 de file, scrie news.ro.

 

viewscnt

11 COMMENTS

  1. Nici ca se putea alta metoda de a intoxica creierul si gandirea majoritatii cetatenilor. Dupa ani si ani,traim tot in trecutul antic si glorios al impuscarii cetateanului. Inca o forma de intimidare si teroare! Ce mama dreacu au facut atatia ani de nu au finalizat aceasta actiune?! Au lasat sa treaca timpul si vremea pentru a nu fi descoperit adevarul?! In acesti ani trecuti,erau destule marturii ale cetatenilor care au fost victime,intre timp s-a redus numarul,dar au si uitat destule amanunte! Asta s-a dorit,din cate se observa!

  2. Coldea a fost mic copil pe langa Magureanu, dar PSD isi apara epoca aniilor ’90 in care au condus si tatucul … cica acum e “Noua Securitate” si “statul parelel” !

    L-am vazut zilele trecute pe Nastase cu trabucul in mana in Cuba, n-are o treaba !

  3. Regula de trei simpla romaneasca: daca pt procesul MINERIADEI (omoruri, violuri, violente in direct, pe video, trenuri ilegale etc) ne-a luat 27 de ani, cat credeti ca ne ia pana la procesul lui Portocala? (Admitand ca traieste atat de mult si nu moare de batranete pana sa se deschida vreun proces)
    Mie-mi place de umilul Tudorel, cum a venit el repede-repede din Japonia ca sa faca ceva abia peste o saptamana de la sosire…:))
    Un trist si un pampalau

  4. Iliescu își va face statuie pe seama procesului “Mineriadei sângeroase”(SF Bartolomeu românesc zicea presa internațională) căci, oricare ar fi verdictul, acuzația de crime împotriva umanității (sau ceva de genul asta) va face ca dimensiunile personajului sa ia acele proporții mitice pe care omul Iliescu, un pârlit de epigon kaghebist, nu le merita nici in epoca lui de “glorie”. Ceea ce a fost in Iunie 1990 o crima, pur și simplu, comisa de un om speriat ca-și pierde nu numai scaunul, ci și aura de “salvator”al natiei si, insubsidiar, al doctrinei comuniste (discursul lui către minerii excitați de alcool și paraditul de cetățeni, la modul propriu, cu ranga, e cea mai buna Ilustrație a fricii animalice care-l stăpânea pe Iliescu in acel moment) devine, prin procesul Mineriadei, o crima istorica; vrand-nevrand, furia de șobolan încolțit se șterge in fatza aparentei de lider stalinist care-și conduce armata la ultima baricada împotriva “imperialismului” vestic. Un epigon fără calități devine un erou, sinistru, ok, dar erou, și Iliescu nu merita asemenea destin. Cat despre Roman, it’s a joke, really, cum ar zice partenerul strategic; omul era pus acolo pe rol de poster boy(fotomodel masculin) și ca interfatza a regimului rusofil pentru “vestici”—pariez ca-l ținea Brucan (figura cu adevărat sinistra a epocii), încuiat in biroul de premier, cu un cirac al lui Voican Voiculescu (alta figura sinistra) la usa, înarmat cu o bazooka pt speriat curioșii, femeile de serviciu, etc., pacat ca nu exista un Chaplin la ora aia sa-i imortalizeze pe toți la justa lor micime! Well, când vrei sa faci din coada de cal fir de mătase scoți lucrurile din context și poate-poate îți iese, măcar de-un fake breaking news cum ca “dreptatea a învins”, după 30 de ani de la comiterea crimei de către un borfaș speriat, care da cu parul in capul proprietarului înainte s-o șteargă din casa jefuita.

  5. Domnule Tudor, nu mai ventilati sintagma mincinoasa “mineriada din 13 – 15 iunie”. In realitate au fost doua actiuni distincte, “comasate” in mentalul colectiv de niste servicii specializate, cu niste scopuri foarte clare. Si sper ca Iliescu, inghesuit si pus cu spatele la zid, sa faca dezvaluiri foarte incomode pentru artizani ai acelor evenimente. Fiindca, nu ma indoiesc, are si probe.

    • realitatea este ca ajungand pe 14 dimineata in capitala, minerii au venit cu avionul din valea jiului in 40 min de zbor. mineriada nu a inceput pe 13 cand hoarde de mineri au navalit in zeci de garnituri de trenuri sa umple de sange pe bucurestenii care isi permiteau sa aiba alta opinie. in rest, sanatate maxima

      • De ce oare uitam ce s-a intimplat in Bucuresti pe 13 iunie, lucruri fara legatura cu mineriada? Poate fiindca nu ne convine sa ajungem la niste adevaruri , si astazi incomode?
        Cui nu-i convine sa aflam cine a fost la originea conflictelor?
        E suficient jumatate de adevar? Atunci avem ceva de ascuns!

  6. … a inceput dupa 27 de ani si va dura inca 27 de ani.
    Cine mai stie azi de mineriade? Pe cine mai intereseaza?

Leave a Reply