Departamentul de Stat al SUA a publicat luni 7.800 de pagini conținând e-mailuri trimise de Hillary Clinton pe vremea când actualul candidat la învestitura democrată pentru Casa Albă a deținut postul de secretar de stat al SUA (2009-2013), transmite EFE preluata de Agerpres.

Dezvăluirea conținutului acestor e-mailuri vine după ce judecătorul federal Rudolph Contreras a decis ca Departamentul de Stat al SUA să divulge lunar, dar nu mai târziu de luna ianuarie a anului 2016, e-mailurile trimise de Clinton, după ce s-a aflat că ea a folosit o adresă de mail privată pentru chestiuni de interes național atunci când făcea parte din guvern.

“Acesta este cel mai mare număr de e-mailuri publicat până acum. Volumul informațiilor publicate astăzi (luni) depășește plafonul stabilit de tribunal care a cerut să se facă publice 66% din e-mailurile lui Clinton până pe 30 noiembrie”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat din SUA, Elizabeth Trudeau, în conferința de presă zilnică.

Acesta este al șaptelea calup de e-mailuri făcute publice și mai rămân de publicat încă două calupuri — unul prevăzut pentru decembrie și altul pentru ianuarie — obiectivul fiind de a duce la îndeplinire decizia judecătorească pentru ca cele 55.000 de pagini de e-mailuri trimise de Clinton să devină publice înainte de 29 ianuarie 2016.

E-mailurile date publicității luni au fost trimise de Hillary Clinton între 2012 și 2013, cu toate că printre ele se regăsesc și mesaje trimise în anii 2009, 2010 și 2011, a explicat Trudeau. Printre e-mailuri, există mesaje despre Primăvara Arabă, conflictul arabo-israelian și acordarea unei vize de intrare în SUA pentru Mariela Castro, fiica liderului cubanez Raul Castro.

Într-un e-mail datat 18 mai 2012, Victoria Nuland, actuala adjunctă a secretarului de stat al SUA pentru Europa și Eurasia, i-a trimis lui Clinton și unor consilieri întrebările pe care ziariștii i le adresaseră în legătură cu acordarea vizei pentru Mariela Castro în timpul conferinței de presă zilnice de la Departamentul de Stat al SUA.

Iese în evidență și un schimb de mesaje între Hillary Clinton și Madeleine Albright, cea care a fost secretar de stat al SUA în timpul președinției lui Bill Clinton (1993-2001), cu privire la ministrul de externe al Spaniei, José Manuel García-Margallo. În respectivul e-mail, Albright i-l recomandă lui Clinton pe recent numitul la acea vreme ministru de externe al Spaniei în numele Anei Palacio, fost vicepreședinte al Băncii Mondiale și fost ministru de externe al Spaniei din partea Partidului Popular, formațiune din care face parte și García-Margallo.

“Ana Palacio, fost ministru de externe și o bună prietenă, ar vrea să-ți spun că el (García-Margallo) va fi un coleg util, spre deosebire de predecesoarea sa”, scrie Albright în mesajul său, referindu-se, cel mai probabil, la socialista Trinidad Jiménez, care a deținut portofoliul înainte de García-Margallo. “El este devotat atlantismului și susținător al NATO. Totodată, vrea să fie util în America Latină, îndeosebi în țările mai dificile”, îi explică Albright lui Clinton, care urma să-l cunoască pe García-Margallo la Munchen, în Germania.

Totuși, o mare parte dintre e-mailurile difuzate luni oferă detalii mai degrabă de ordin personal, cum ar fi alegerea de către Hillary Clinton a unor ochelari cu ramă neagră sau căutarea unor tutoriale despre cum să-ți faci “un coc retro, cu împletitură coadă de pește”.

 

7 COMMENTS

  1. Parca am mai vazut acest film, totusi este o mica diferenta.
    Secretarul de Stat al SUA se pare ca nu are voie si este normal ca in interes de serviciu sa foloseasca o adresa de e-mail privata. Asa trag concluzia ca de aici marea “bula”.
    Restul face parte din lupta politica murdara care nu a fost descoperita pe malurile dambovitene, raul vine din alta parte.

  2. Foarte amuzant! Clinton-ii au fost dintotdeauna “boemi” si boemi au ramas si la carma, sau aproape la carma statului. Din cand in cand, republicanii se indigneaza si dau ordine FBI-ului (madamei Kovesi locale) sa mai divulge cate ceva din escapadele new age-iste ale familiei, ca sa le mai scada popularitatea in anii electorali. Dar e foarte adevarat ca presedintii americani au foarte multa putere, prin Constitutie, si din cand in cand, e nevoie ca parlamentul (Congresul) sa le reaminteasca de responsabilitatile job-ului la care s-au inhamat-in traducere libera: nu mai incurca problemele de coafura si estetica personala cu treburile statului, femeia lui Dzeu! Ca nu esti pe mosia lu’ tac-tu! Dar, desigur, la ei Justitia e intr-adevar, oarba, si judecatorii inamovibili la modul literal.

  3. Yeah! Vaz pe DCNEWS ca presedintele “schimbarii” vrea sa schimbe si presa in anul ce vine si-a inceput prin a interzice intrarea in sala a ziaristilor pe cand isi emitea (cu greu, se presupune) discursul de 1 decembrie. Daca modelul lui este cel al prezidentiei americane, ei bine, aici a scalcit-o; de la Watergate incoace nici un presedinte SUA nu se mai ia de presa, ca poate s-o pateasca rau de tot. Daca dl Johannis vrea sa schimbe si istoria Americii odata cu cea a natiunii d-sale, he’s my guest, dar sa nu se mire de consecinte.

    • Care consecinte ca nimic nu face fara sa i se fi spus in prealabil ?
      Uitati-va atent la domnia sa, totul este calculat cu mare precizie, imi permit sa spun elvetiana, chiar daca dansul este o ruda mai indepartata a teutonilor. Daca prin absurd iese din “calcul” este pierdut.

Leave a Reply to AnonimulCancel reply