Culisele alegerilor din 11 decembrie

Analiştii politici sunt de părere că prezenţa alegătorilor români la urne în ziua de 11 decembrie se va menţine, ca şi la scrutinul legislativ precedent, la un procent de 40%-50%.

Analiştii şi sociologii Radu Magdin, Cristian Pîrvulescu, Alfred Bulai, Marius Pieleanu, Bogdan Ficeac şi Barbu Mateescu susţin că sărbătorile de iarnă nu reprezintă un factor determinant în privinţa prezenţei alegătorilor la urne, dar se aşteaptă ca aceasta să scadă în situaţia unor prognoze meteorologice nefavorabile.

“Sărbătorile de iarnă vor influenţa un număr scăzut de oameni înscrişi pe listele electorale. Mai degrabă, aş merge pe cheia neprevăzutului, dacă există avertizare de vreme proastă, înzăpeziri care să ţină oamenii în case şi să îi oprească fizic să ajungă la secţiile de vot. În acest scenariu, prezenţa scăzută la vot va avantaja partidele mari sau competitorii cei mai vocali din campania electorală”, consideră Radu Magdin.

Barbu Mateescu explică faptul că alegerile parlamentare au loc, de obicei, “în noiembrie sau decembrie, dar nu destul de aproape de Crăciun pentru ca această sărbătoare să aibă impact”, iar Alfred Bulai opinează că 11 decembrie “nu este o dată chiar atât de periculoasă”.

În opinia lui Cristian Pîrvulescu, scăderea mobilităţii românilor la vot, din 1990 încoace, s-a datorat organizării separate a alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare.

“După 1990, când alegerile au fost simultan prezidenţiale şi legislative, iar prezenţa la scrutin a fost de 86%, mobilizarea la vot a intrat inevitabil într-o tendinţă de scădere, trecând la 76% în 1992 şi 1996, pentru a scădea deja la 65% în 2000. În 2004 a fost de 58% pentru ca în 2008 să ajungă la 39%, iar în 2012 la 41%. Acest fapt s-a datorat, cel mai probabil, separării alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale. Cum condiţiile nu s-au schimbat faţă de 2008 şi 2012, prezenţa nu va fi cu mult mai mare”, spune analistul.

Bogdan Ficeac crede că fixarea procentului de prezenţă în jurul a 40-50% se datorează faptului că “în general, clasa politică a dezamăgit”.

“Prezenţa, probabil, va fi sub sau apropiată de 50%, ca de obicei. Nu cred că va fi o miză foarte mare în aceste alegeri pentru că, în general, clasa politică a dezamăgit, iar cei care au apărut nou pe scena politică încă nu au convins”, afirmă Ficeac.

Alfred Bulai vede o posibilă explicaţie pentru acest procent de prezenţă în faptul că românii şi-au pierdut interesul pentru alegerile parlamentare. El susţine că electorii preferă, mai degrabă, să îşi exprime părerea prin vot când vine vorba de alegerea şefului statului sau de rezolvarea problemelor comunităţilor locale.

“Prezenţa va fi în logica a 50%, undeva în marja normală pentru că miza este şi nu este mare. Adică nu este la fel de mare ca la alegerile prezidenţiale, unde de regulă este cel mai mare interes, dar nu este nici la nivelul localelor, unde iarăşi există un interes mare pentru că este o implicare a tuturor la nivel local. Depinde, însă, de foarte multe lucruri care se vor întâmpla în această campanie, cât de spectaculoasă şi incitantă este. Deocamdată, senzaţia mea este că nu se întâmplă ceva dramatic, semnificativ, încât să urnească o populaţie mare. Deci, va fi o prezenţă mai mică decât în 2014, dar în jurul a ceea ce este de obicei”, declară Alfred Bulai.

Barbu Mateescu nu exclude “probabilitatea de a se ajunge la cote semnificativ mai înalte” în privinţa prezenţei românilor la urne, iar Marius Pieleanu spune că, deşi în prezent participarea este cotată “undeva la 40%”, este posibil ca aceasta “să crească sau să scadă în funcţie de cum vor evolua lucrurile în campania electorală”.

“Dacă în campania electorală nu vor apărea ‘surprize de noiembrie’, prezenţa la urne va rămâne asemănătoare alegerilor legislative precedente”, susţine şi Cristian Pîrvulescu.

Radu Magdin atrage atenţia că miza clasei politice ar trebui să o reprezinte electorii indecişi fiindcă “această majoritate tăcută poate avea capacitatea de a răsturna toate predicţiile sociologice, atunci când există o motivaţie destul de puternică”.

“Dacă ar fi să urmăm trendul alegerilor locale, care au cumulat în jur de 50 de procente prezenţă la vot, putem spune că nu vom avea surprize majore în acest scrutin electoral. Cu toate acestea, miza pe termen mediu a clasei politice ar trebui să o reprezinte restul de 50 + de procente de electori care nu se prezintă la vot din diverse motive subiective: dezamăgire, apatie, lipsa reprezentativităţii, etc. (…) Trebuie să ţinem cont de nivelul de încredere pe care partidele politice, ca organizaţii, îl au în ochii electoratului ţintă – nu ne referim aici la electoratul dur, acei votanţi foarte bine cristalizaţi, ci la oamenii cu drept de vot nehotărâţi, fluizi decizional. Aceştia sunt dezamăgiţi de clasa politică actuală şi, probabil,vor sancţiona anumiţi candidaţi cu un vot negativ sau absentând de la urne în ziua cu pricina”, afirmă analistul.

Revenirea la votul pe liste în defavoarea sistemul uninominal reprezintă pentru Radu Magdin o întoarcere “la disciplina marilor partide şi la o competiţie a maşinilor de vot”, iar Barbu Mateescu susţine că “brand-ul partidului va conta mai mult decât candidaţii”.

“Votul pe listă presupune o acţiune de partid, adică programe, candidaţi, responsabilitate în desemnarea candidaţilor şi în prezentarea programelor. Înseamnă mai puţini bani pentru că am observat că la votul uninominal au fost introduşi pe liste şi o mulţime de cetăţeni care nu aveau prea multă tangenţă cu politica, ci mai mult cu afacerile şi cu bănuţii prin care finanţau campaniile”, declară Bogdan Ficeac.

În opinia lui Alfred Bulai, revenirea la votul pe liste nu are impact electoral, ci doar conferă conducerii partidelor un mai mare control asupra listelor de candidaţi.

“Şi înainte exista un control pe nominalizare, dar în campanie este mai unitar acum deoarece interesul este pentru listă şi nu la nivel de colegiu, unde, în mare măsură, trebuiau să răspundă cei nominalizaţi. Electorii votează în acelaşi mod, adică cu partide şi, eventual, cu o persoană sau două de pe liste. De fapt, şi la alegerile uninominale, o mare parte dintre candidaţi nu erau cunoscuţi şi s-a votat tot cu partidul”, aminteşte Bulai.

Şi Marius Pieleanu spune că “se va vota mai degrabă politic”, dezavantajaţi fiind candidaţii independenţi şi partidele mici.

“Dacă până acum şanse aveau şi independenţi sau persoane care ar fi candidat pe listele unor partide mici, dar care însemnau ceva pentru comunitatea locală, astăzi, când vorbim, vor fi favorizate în primul rând partidele mari, cu bazine electorale omogen distribuite la nivel naţional şi cu o reţea electorală bine pusă la punct. Cei mai defavorizaţi, în mod evident, vor fi cei care candidează ca independenţi sau partidele mici şi fără structură electorală”, opinează Pieleanu.

Cristian Pîrvulescu subliniază că “modul de distribuţie a mandatelor nu se schimbă” prin revenirea la votul pe liste.

“De fapt, sistemul electoral a rămas constant proporţional. Au fost operate doar modificări de echilibru. Spre exemplu, în 1926 s-a introdus sistemul primei electorale, dar distribuţia proporţională a mandatelor s-a respectat permanent. Alegerile din 2008 şi 2012 s-au realizat într-un colegiu uninominal, însă repartizarea mandatelor se făcea proporţional, tot la nivel judeţean, şi pentru resturi, la nivel naţional, aşa cum s-a întâmplat întotdeauna cu sistemul reprezentării proporţionale la noi. Ba mai mult, disproporţionalitatea reprezentării – diferenţa dintre procentul de voturi obţinute de un partid şi cel al mandatelor – a fost mai mică în 2008 şi 2012 decât înainte. În 2000, de exemplu, cu 37% din voturi PDSR a obţinut 46% din mandate, iar PRM cu 21% din voturi a obţinut 26% din mandate. Situaţia se va repeta, cel mai probabil, şi la alegerile de anul acesta, unde pragul electoral de 5% nu va putea fi depăşit de partidele ale căror organizaţii locale sunt mai puţin dezvoltate, iar voturile obţinute de acestea vor fi redistribuite pentru partidele care vor depăşi pragul. Aceste consecinţe nu se datorează legii electorale, ci noii legi a partidelor”, susţine analistul.

Radu Magdin explică faptul că actuala legislaţie obligă partidele politice să aibă acelaşi plafon de cheltuieli şi interzice multe dintre practicile de comunicare clasice, folosite până acum – afişaj stradal, flyering, cadouri inscripţionate, “forţând candidaţii să devină mult mai creativi în abordarea electorală şi trasând o linie egală de start între toţi cei înscrişi pentru fotoliul de senator sau deputat, indiferent de partidul sau alianţa din care fac parte, independenţi sau nu”.

“Diferenţa dintre cele două sisteme de vot, separat de proceduri, legislaţie şi calcule electorale, este tipologia candidaturilor. Cu alte cuvinte, prin sistemul de vot uninominal se alegea persoana şi nu sigla de partid. Era o luptă pe două fronturi: în faţa electoratului ţintă, în funcţie de fiecare colegiu în parte – urban sau rural, cu micro atributele respective -, dar şi în interiorul partidului, în faţa celorlalţi competitori paraleli”, susţine Magdin.

El spune că sistemul de vot uninominal a fost unul “costisitor”, însă “teoretic, candidatul cel mai abil din punct de vedere al campaniei şi al mesajului era câştigător”. Radu Magdin vede un minus al acestui sistem de vot în faptul că existau “anumite colegii abordabile electoral, uşor de câştigat şi cu număr mare de votanţi înscrişi pe liste”, dar şi colegii dificile din punct de vedere electoral.

“În plus, sistemul inducea în eroare votanţii deoarece existau cazuri în care candidaţii aceluiaşi partid, pe aceeaşi stradă, aveau mesaje diferite de campanie – să ne amintim că afişajul stradal nu era interzis. Existau cazuri prin care un candidat nu intra în Parlament chiar dacă beneficia de majoritatea voturilor”, adaugă Radu Magdin.

Analistul apreciază că în cazul votului pe liste procedura este simplificată fiind vorba despre “o campanie electorală unitară”, însă plasarea candidaţilor în spatele siglei de partid ar putea avea ca efect declanşarea unui “non-combat inerţial” în rândul celor înscrişi în cursă.

În ce priveşte actuala legislaţie electorală, analiştii cred că aceasta ar putea determina formaţiunile politice să se orienteze spre spaţiul online sau spre campania door-to-door pentru a-şi distribui mesajele la nivelul bazinului electoral.

“E foarte posibil să se repete situaţia de la locale, având în vedere că e un control ceva mai strict referitor la finanţarea campaniilor electorale. Şi atunci, respectivele modalităţi sunt mai ieftine, mai accesibile”, crede Bogdan Ficeac.

Marius Pieleanu atrage atenţia asupra faptului că, în mediul rural, campania online nu a înregistrat în trecut vreun succes.

“Cu siguranţă campania door-to-door va fi folosită în continuare. În comunităţile mari, de tip urban, campania online va avea un impact. În comunităţile rurale, campania online, ca şi până acum, are un impact aproape spre zero. Probabil că lucrurile se vor tranşa, ca de obicei, în faţa televizorului, în spaţiile de audienţă mari, la principalele canale de televiziune”, spune analistul.

Pentru Radu Magdin, campania door-to-door este “coloana vertebrală a oricărei campanii electorale sănătoase”.

“Sunt de acord că doar aşa omul politic/candidatul îşi poate construi o bază de votanţi sănătoasă, solidă şi bine închegată. Însă, campania door-to-door trebuie făcută constant. Mulţi votanţi au memorie scurtă, iar temele generale din opinia publică se schimbă constant. Nu poţi îngrăşa niciodată porcul în ajun, aşa cum nu poţi să ai aşteptări mari dintr-o campanie făcută cu două săptămâni înaintea alegerilor. Oamenii politici nu trebuie să mai subestimeze electoratul şi nu trebuie să se culce pe o ureche – să se bazeze doar pe voturile venite din partea electoratului dur”, susţine acesta.

El estimează că cei care vor face cel mai mult door-to-door în această campanie vor fi “candidaţii pe locurile aproape eligibile, unde se duce bătălia de 1-2 procente în plus”.

“Din punct de vedere al campaniilor online, această tactică va deveni din ce în ce mai pregnantă datorită capacităţii mari de propagare a mesajului, foarte targetat. Din păcate, în acest moment, online-ul românesc este foarte acid, însă, cu timpul, publicurile ţintă vor deveni mult mai atente şi mai informate în ceea ce priveşte candidatul politic”, adaugă Magdin.

Alfred Bulai consideră că, prin structurile locale, candidaţii vor trebui să discute cu cetăţenii în încercarea de a-i atrage la vot.

“Date fiind restricţiile care există acum, cu totul aberante, partidele nu mai au voie să folosească foarte multe mijloace. Deci, nu au cum să facă mare lucru. Vor trebui să discute cu cetăţenii, tot prin structurile locale, fiindcă, la nivel local, tot primarii, consilierii şi evident candidaţii vor încerca să facă tot felul de evenimente şi alte tipuri de acţiuni. Cei puternici, care au bani, vor încerca să acopere şi media. Acolo, accesul nu va fi chiar atât de permisibil, depinde de banii pe care îi au partidele”, subliniază Bulai.

Totodată, Cristian Pîrvulescu susţine că alegerile locale din vară au permis partidelor “să-şi consolideze structura locală” şi că “odată (re)confirmaţi, primarii vor deveni principalul mijloc de mobilizare a electoratului”.

“În aceste condiţii, campania electorală, care va fi mai degrabă un exerciţiu impus, va avea forme naţionale şi mai puţin locale. Dacă la alegerile locale o campanie door-to-door îşi avea sensul, câtă vreme candidaţii se deplasau într-un mediu cunoscut lor, acum, o astfel de campanie e mai puţin importantă, dar nu va fi abandonată cu totul”, spune analistul.

În ceea ce priveşte campania online, Pîrvulescu aminteşte un studiu publicat în anul 2015 de Robert Epstein care arată că “efectul manipulării de către motoarele de căutare (SEME – search engine manipulation effect) poate influenţa alegerile într-o manieră perversă”.

“Motoarele de căutare pe internet, de tipul Google sau Facebook, au un impact semnificativ asupra alegerilor consumatorilor câtă vreme aceştia au încredere în modul în care aceste motoare de căutare ierarhizează – prin algoritmi sofisticaţi – rezultatele căutărilor. Or, aceste ierarhii, demonstrează Epstein în studiul său, nu sunt deloc neutre şi se adaptează preferinţelor fiecărui consumator, în cazul nostru elector”, explică Cristian Pîrvulescu.

El adaugă că Epstein a atras atenţia asupra faptului că algoritmii de căutare pot schimba cu uşurinţă preferinţele de vot ale alegătorilor indecişi “cu de la 20% până la 80% în cazul unor grupuri demografice izolate”.

“Cum la noi internetul este folosit mai mult doar de cei sub 55 de ani, asupra acestora efectul va fi mai mare. În rest, aşa cum s-a mai întâmplat în cazul unor alegeri generale, campania televizată îşi va avea rolul său în mobilizarea unui electorat specific”, concluzionează Cristian Pîrvulescu.