Viceamiralul Stefan Dinu a fost seful Directiei Informatii Militare din Decembrie 1989. Marturia sa pretioasa despre evenimente apare in cartea “Secretele Armatei. Puterea din umbra”. Iata un fragment important :
Radu Tudor: Ştiaţi că se pregăteşte ceva pentru România?
Ştefan Dinu: Am să ajung şi acolo. Mai departe, în câteva rânduri noi am simţit o puternică presiune din partea ţărilor aliate, chiar folosind canalele militare pentru informarea a ceea ce se întâmplă acolo şi toate aveau un singur scop: era un fel de reproş făcut României că în România lucrurile stagnează şi că România nu ia nimic bun din ceea ce se întâmplă în alte ţări, în ţările alitate. În două rânduri chiar mi s-a făcut o informare oficială chiar, s-a cerut audienţă ataşatul militar sovietic, contraamiralul Terendiev, cu un an înainte, în 1988, în care a spus că are sarcina Marelul Stat Major General al armatei sovietice ca să informeze prin şeful Direcţiei de Informaţii din Marele Stat Major, conducerea Ministerului Apărării român asupra reformelor din Uniunea Sovietică. Şi contraamiralul Terendiev timp de o oră şi ceva a citit un material trimis de la Moscova în care se vorbea de reformele Perestroika şi… Toate au fost evident înregistrate, prezentate într-un material, trimis ministrului apărării, trimis şefului Marelui Stat Major, eu nu ştiu ce s-a făcut mai departe cu acest material, doar ştiu efectele, că probabil acest material s-a înaintat şi la conducerea de partid superioară şi de acolo a doua zi s-a primit dispoziţie ca ataşatul militar sovietic Terendiev să fie chemat la şeful Statului Major General, generalul Guşă şi să i se atragă atenţia că şi-a depăşit sarcinile de ataşat militar şi că în condiţiile dacă va mai continua i se va mai retrage acreditarea din România şi i se va cere înapoierea în ţara sa de origine. Deci un gen de exemplu. În altă situaţie mă aflam eu în delegaţie la Varşovia, cu toţi şefii de direcţii de informaţii ai Tratatului şi acolo într-un cadru mai restrâns mi s-a comunicat de către omologul meu maghiar că ar dori o discuţie tete-a-tete, o discuţie separată în particular cu mine. Am mers cu translatorul evident, care trebuia să şi înregistreze problema, ştiţi, la toate întâlnirile astea, fie în ţară, fie în străinătate cu străinii trebuia să ai un însoţitor. Pentru a se verifica tot ce se discută, asta a avut loc la Varşovia şi mi s-a prezentat un lung material tot aşa citit de către generalul Ferencz în care se dădea din rezultatele reformelor pe care Ungaria le aplica în baza principiilor şi reformelor Perestroika. În care el de la început a ţinut să-mi precizeze că ceea ce se întâmplă în Ungaria este cu mult mai mult decât ceea ce se întâmplă în Uniunea Sovietică, că o depăşeşte cu mult Perestroika… şi i-a dat cu libera iniţiativă, cu posibilitatea creării de noi partide politice, pluralismul, libertatea presei, cu proprietate particulară şi o mulţime. La fel am prezentat şi eu un material. Eu nu ştiu ce s-a întâmplat cu acel material mai departe, cunosc doar efectele lui, consecinţele, când s-a primit o observare aspră din partea tovarăşei, în care s-a spus că eu şi alt general din Marele Stat Major ne plecăm prea mult urechea la străinătate în detrimentul cunoaşterii situaţiei din ţara lor. Ei bine, era încă un vot, un vot de blam, aşa se numea pe vremea aceea, când nu erai prea ascultător, deci un alt exemplu în care se demonstra că nu era nimic acceptat. Observaţi, ţările din Tratat care făcuseră paşi importanţi pe linia reformelor exercitau presiuni pe toate căile, inclusiv pe căile militare asupra României pentru a determina-o să treacă la aceste reforme, considerate ca să ducă la un socialism umanist sau cu faţă umană.
Radu Tudor: Domnule amiral au existat în preajma evenimentelor din decembrie ’89 semnale sau mişcări de ture la graniţa României care să vă…?
Ştefan Dinu: Până atunci aş mai fi vrut să vă dau doar un exemplu când omologul meu iugoslav ne-a făcut o informare foarte exactă a felului cum se vor derula evenimentele în România.
Radu Tudor: Când s-a întâmplat astăzi?
Ştefan Dinu: În octombrie 1989. Ataşatul nostru militar Manea Dumitru a fost chemat la omologul meu, şeful Direcţiei de Informaţii iugoslav, Giorgio Iovicic şi i s-a spus că el făcuse un circuit din ăsta în câteva capitale, Moscova, Budapesta, Sofia şi el a desprins cică din cercurile politico-militare frecventate nişte date, nişte concluzii şi consideră foarte util şi de datoria lui să ne informeze şi pe noi în virtutea prieteniei pe care el o considera între Iugoslavia şi România, dar mai ales şi între el şi mine, când ne făceam vizite la doi ani, fiecare ne făceam o vizită, eu vizitam Iugoslavia, el România. Ei bine în acest document se arăta că forţele străine specializate în provocări şi destabilizarea situaţiei politice interne din România vor face pătrunderi în România. Aceste pătrunderi se vor face în oraşele de graniţă, vor ridica populaţia la revoltă şi că ulterior revolta erau siguri că se va produce şi că această revoltă, după aprecierea lor, după un scenariu prevăzut de străinătate, că se va extinde către interior. Şi el a explicat de ce în oraşele de graniţă, unde populaţia era şi pestriţă şi…
Radu Tudor: … din punct de vedere etnic.
Ştefan Dinu: Cu posibilităţi de informare mai uşoare de ceea ce se întâmplă în lume, şi lucrurile chiar aşa s-au şi întâmplat.
Radu Tudor: Dar în octombrie ’89 un şef de serviciu informaţii străin…
Ştefan Dinu: Noi am prezentat această informaţie, ministrul Milea… a durat cam vreo 2-3 zile până când i-a dat drumul acestui raport, pentru că ştiţi cum se proceda şi mi-am dat seama încă odată şi pot să spun şi astăzi, că într-un sistem dictatorial, totalitar, a prezenta un raport cu propuneri era o mare problemă pentru acel om care-şi asuma această responsabilitatea. Şi Milea îmi spunea de multe ori, la propuneri spuneam dom’ne ar fi necesar să se întărească paza, să… zice ’cum se poate să spui aşa ceva dom’ne, dânşii o să spună, dar ce, ne credeţi pe noi proşti şi îmi spuneţi voi mie ce să fac?’ Şi atunci a întors pe toate feţele acea hârtie şi a durat atât de multe, 2-3 zile, pentru ca acest raport să ajungă. Eu nu ştiu dacă a ajuns acest raport. Sau nu ştiu dacă pe releul ăsta pe care a plecat, dacă i s-a trimis conducerii supreme. Un singur pot să spun cu certitudine, că în noaptea zilei de 21 spre 22 când m-am aflat la CC unde era Milea, Iulian Vlad şi unde Milea mă invitase cu noi informaţii, ce mai ştiu de ceea ce se întâmplă la graniţele noastre, prezentând telegramele Iulian Vlad mi-a spus ’se confirmă ceea ce aţi spus voi’, mi-am dat seama că ştia şi el conţintul acelui raport.
Radu Tudor: Se dusese mai departe şi în alte nivele acel raport.
Ştefan Dinu: Oricum la Iulian Vlad ştiu că el cunoştea conţinutul acestui raport, nu ştiu dacă şi Ceauşescu ştia. Dar oricum că-l ştia sau nu, lucrurile au evoluat aşa cum bine ştim, spre binele ţării şi al poporului, oricum era mult prea târziu şi nici nu cred că cineva era interesat să salveze regimul.
Fragment din cartea “Secretele Armatei. Puterea din umbra”. Radu Tudor, Editura Nemira, Decembrie 2014
