Un articol foarte interesant din Jurnalul national.
Accidentul vascular cerebral (AVC) este cea mai serioasă problemă de sănătate şi una dintre principalele cauze de mortalitate în România. Cu toate acestea, creierul uman nu încetează să ne uimească prin complexitatea lui, astfel că unele dintre persoanele care au suferit un AVC reuşesc să îşi revină singure, fără asistenţă medicală.
Cum funcţionează „maşinăria” din cutia craniană, ce se întâmplă în creierul unui om în timpul unui AVC și care este potenţialul său de a se metamorfoza a explicat, pentru Jurnalul Naţional, profesor doctor Dafin Mureșanu, şeful Departamentului de Neuroştiinţe din cadrul Universităţii de Medicină si Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj şi, totodată, președintele Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei și Neuroplasticităţii (SSNN).
Monica Cosac: Un accident vascular cerebral provoacă anumite daune, să le spunem aşa, la nivelul creierului. Din exterior, cei care se află în preajma unei persoane care a suferit un AVC pot observa fie o asimetrie a feţei, fie pierderi de memorie, deficienţa de a vorbi ori de a merge, sau chiar paralizia unei părţi a corpului. Dar ce se întâmplă, de fapt, în creierul unui om în timpul unui AVC, cum apar aceste dizabilităţi?
Prof. dr. Dafin Mureşanu: În primul rând, într-un accident vascular avem o ischemie focală, adică sângele nu mai circulă într-un anumit teritoriu şi asta – dacă nu mai este oxigen şi glucoză – scade foarte mult capacitatea şi şansa de supravieţuire a ţesutului cerebral, pentru că neuronii sunt numai o componentă. În creier, nu neuronul este predominant; avem de 10 ori mai multe celule gliale şi de 15 ori mai multe celule endoteliale (vase). Şi toate aceste entităţi suferă.
M.C.: Are creierul capacitatea de a se regenera, de a „repara” aceste daune create de AVC?
Prof. dr. Dafin Mureşanu: Sigur că da! Este cea mai importantă capacitate pe care o are creierul şi întregul organism. Noi ne reparăm într-una, în fiecare secundă ne reparăm pentru că, altfel, n-am mai exista.
M.C.: De ce anume depinde această capacitate de recuperare?
Prof. dr. Dafin Mureşanu: Recuperarea depinde de tipul de leziune şi cât de mare a fost, cum s-a întâmplat, în ce zonă este şamd, iar capacitatea de recuperare depinde de rezerva biologică, adică de mecanismele pe care le ai: de vârstă, de şansă (cum ai vascularizaţia), de programul tău genetic, de foarte multe lucruri. Depinde de contextul biologic al individului.
M.C.: Un pacient care a suferit un AVC se poate recupera singur, fără asistenţă medicală?
Prof. dr. Dafin Mureşanu: De obicei, se pot recupera accidentele uşoare, care se recuperează spontan, pentru că noi avem oricum o “maşinărie” de recuperare. Creierul are în el toate elementele de recuperare, numai că nu sunt atât de puternice mecanismele acestea ca să recupereze orice. Au nişte limite. Dacă mecanismele acestea, care există, sunt depăşite sau n-au timp să reacţioneze, nu se mai poate face nimic.
M.C.: Ce este neuroplasticitatea? Este un termen relativ nou, a cărui semnificaţie nu este foarte cunoscută.
Prof. dr. Dafin Mureşanu: Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se adapta şi de a-şi ajusta atât structura, cât şi funcţia. La nivel celular, molecular, neuroplasticitatea înseamnă modul în care se conectează axonii, dendritele, neuronii între ei, cum se stabilesc legăturile. Dar în conceptul de plasticitate intră şi adaptarea funcţională: când un anumit teritoriu suferă sau are o problemă, alt teritoriu lucrează mai mult şi atunci este o adaptare funcţională care face parte tot dintr-un peisaj de plasticitate, numai că acolo ai o plasticitate funcţională. Mai departe, la nivelul circuitelor mari, modul în care se conectează circuitele mari şi diversele zone de creier. Toate acestea fac parte dintr-un peisaj mare al neuroplasticitaţii.
M.C.: Având în vedere capacitatea creierului de a se metamorfoza, putem spune despre creier că „are minte”?
Prof. dr. Dafin Mureşanu: Creierul are toată informaţia şi toate programele care-i servesc, totul este acolo. Unele dintre aceste programe pot fi activate, altele nu.
M.C.: Cu ani în urmă, la şcoală, am învăţat că neuronul este singura celulă din organism care nu se mai regenerează. Aşa au apărut şi expresii de genul: „i-a murit şi ultimul neuron”. Mai este valabilă în prezent această teorie?
Prof. dr. Dafin Mureşanu: Nu, nu este adevărat! Se produc neuroni noi permanent. Astăzi se ştie, fenomenul de neurogeneză este doar unul dintre fenomenele care, să spunem aşa, sprijină procesul de regenerare. Pentru că, de fapt, avem proces de: neurotroficitate, neuroplasticitate şi neurogeneză. Neuroplasticitatea se leagă foarte mult de reorganizarea unor structuri care există deja. Când apar structuri noi, ţin tot de neuroplasticitate, dar atunci când apar celule noi care intră acolo, ţine de neurogeneză. Deci neurogeneza este un fenomen real, care a fost demonstrat. În 1997 a fost demonstrat la om, complet, total şi fără echivoc şi a fost publicat în revista Nature.
M.C.: Ne putem ajuta creierul să ne ajute în recuperarea după un AVC sau în alte boli neurologice? Cum?
Prof. dr. Dafin Mureşanu: Trebuie să-l respectăm şi să avem grijă de el. Cum? Depinde de situaţia în care eşti, de deficitul pe care-l ai. În esenţă, orice deficit se recuperează dacă, aşa cum spuneam, mai este timp şi mai este o rezervă. De exemplu, şi faptul că citeşti ceva sau ai învăţat o poezie ţine tot de plasticitate: întruna lucrează circuitele acestea. Fără neuroplasticitate n-am face nimic, n-am ţine minte nimic, nici ce-am vorbit acum două minute. Toate programele astea sunt, de fapt, o maşinărie care produce schimbare şi stochează informaţii. Şi toate programele astea, asamblate, accesate când trebuie, stopate când trebuie – că nu poţi să alergi ca nebunul, să treci printr-un zid – toate acestea sunt rodul unui mecanism de funcţionare echilibrată a creierului.
M.C.: Ce ar trebui să facem, concret? Să dormim mai mult, să facem mai multă mişcare sau să citim mai mult?
Prof. dr. Dafin Mureşanu: În primul rând, trebuie să dormi cât îţi cere organismul. Trebuie să te mişti cât mai mult, pentru că viaţa înseamnă mişcare. Nu te mişti, mori, clar! Nu creşte viaţa în tine fără mişcare. Nu citeşti, nu gândeşti – te tâmpeşti! Creierului îi fac bine toate aceste lucruri. Dar trebuie să vezi, pentru că sunt unii care au făcut prea multă mişcare şi au păţit-o. Creierului îi face bine multă mişcare, dar poate că la inimă – nu. Până la urmă, scopul este ca tu să trăieşti ca întreg, că nu te interesează dacă mori cu un creier sănătos.
„Neuroplasticitatea este un concept larg, care implică elemente care pornesc de la nivelul molecular, microscopic, până la nivel macroscopic al circuitelor şi care merg până la comportamentul uman. Comportamentul şi schimbările de comportament sunt consecinţa unor schimbări de plasticitate”.
