Daphne Caruana Galizia, cea mai cunoscută jurnalistă de investigaţii din Malta, care a coordonat ancheta Panama Papers în cel mai mic stat din Europa, a fost ucisă luni în urma exploziei unei bombe plasate sub maşina sa, chiar în apropierea casei unde aceasta locuia, scrie The Guardian.
Daphne Caruana Galizia a murit, luni, după ce maşina în care se afla, un Peugeot 108, a fost distrusă de o explozie puternică. Pe blogul său, Galizia a denunţat mai multe cazuri de corupţie.
O jurnalistă puternică, ale cărei postări atrăgeau mai mulţi utilizatori decât toţi cititorii ziarelor din ţară, Caruana Galizia a fost descrisă de curând de site-ul Politico ca “un WikiLeaks într-o singură femeie“. Articolele ei au incomodat teribil diverse figuri, atât de la putere cât şi din lumea interlopă, din cel mai mic stat din Europa.
Cele mai noi dezvăluiri ale sale au arătat către premierul Maltei, Joseph Muscat, şi către doi dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai lui, conectând trei companii offshore cu aceşti trei oameni şi cu vânzarea de paşapoarte malteze către guvernul din Azerbaijan, scrie mediafax.ro.
Niciun grup şi niciun individ nu au revendicat atacul.
Preşedintele Maltei, Marie-Louise Coleiro Preca, a făcut apel la calm: “În aceste momente, când ţara este şocată de un asemenea atac, îi îndemn pe toţi să-şi măsoare cuvintele, să nu emită judecăţi şi să arate solidaritate”, a spus aceasta.
Fiul jurnalistei din Malta, ucise recent într-un atentat cu bombă, a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj emoţionant. Tânărul acuză autorităţile de incompetenţă şi povesteşte cu lux de amănunte scena şocantă la care a luat parte când a descoperit cadavrul mamei sale. Matthew Caruana Galizia susţine că premierul maltez Joseph Muscat, adjunctul acestuia, dar şi procurorul general sunt doar câteva dintre persoanele responsabile pentru decesul mamei sale.
“Mama mea a fost asasinată pentru că a stat între statul de drept și cei care au căutat să încalce legea, asemeni multor jurnaliști puternici. Dar ea a fost, de asemenea, vizată pentru că ea a fost singura persoană care a făcut acest lucru. Așa se întâmplă atunci când instituțiile statului sunt incapabile: ultima persoană rămasă în picioare este adesea un jurnalist. Lucru care îl face să fie şi prima persoană ucisă.”, scrie Matthew Caruana Galizia pe pagina sa de Facebook, scrie stiripersurse.ro.
Tânărul a descris cu lux de amănunte întreaga scenă la care a luat parte când a ajuns la scena crimei.
“N-am să uit niciodată cum încercam să deschid uşa maşinii, cum claxonul maşinii încă se auzea şi cum ţipam la doi poliţişti care au venit cu un stingător să-l folosească. Ei s-au uitat la mine: “Ne pare rău, dar nu putem face nimic”, a spus unul dintre ei. M-am uitat pe jos, bucăţi din mama mea erau peste tot în jurul meu. Mi-am dat seama că aveau dreptate: nu exista nicio speranţă. “Cine era în maşină?”, m-au întrebat. “Mama mea este în maşină. Este moartă. Este moartă din cauza incompetenţei tale”. Îmi pare rău că sunt explicit, dar acesta este războiul şi trebuie să ştiţi. Nu a fost o crimă obişnuită şi nu a fost tragic. Tragic este când cineva este lovit de autobuz. Când în jurul tău există foc şi sânge, atunci este război. Suntem un popor în război împotriva statului şi a crimei organizate, care au devenit imperceptibile. (…)Da, aici suntem: într-un stat mafiot în care poţi să-ţi schimbi sexul din cartea de identitate, dar în care vei fi ucis dacă-ţi exerciţi libertăţile de bază.”, mai scrie tânărul.
În vârstă de 53 de ani, Caruana Galizia a lucrat ca publicist la mai multe instituţii media din Malta, dar era cunoscută mai ales pentru blogul în care a denunţat mai multe cazuri de corupţie.
La începutul lunii iunie, Partidul Muncii, condus de Joseph Muscat, la putere din 2013, a obţinut victoria în alegerile legislative anticipate convocate în urma unei serii de scandaluri în care au fost implicaţi apropiaţi ai acestuia şi în dezvăluirea cărora Caruana Galizia a avut un rol central.
My mother was assassinated because she stood between the rule of law and those who sought to violate it, like many strong journalists. But she was also targeted because she was the only person doing so. This is what happens when the institutions of the state are incapacitated: the last person left standing is often a journalist. Which makes her the first person left dead.
I am never going to forget, running around the inferno in the field, trying to figure out a way to open the door, the horn of the car still blaring, screaming at two policemen who turned up with a single fire extinguisher to use it. They stared at me. “I’m sorry, there is nothing we can do”, one of them said. I looked down and there were my mother’s body parts all around me. I realised they were right, it was hopeless. “Who is in the car?”, they asked me. “My mother is in the car. She is dead. She is dead because of your incompetence.” Yes, incompetence and negligence that resulted in a failure to prevent this from happening.
I am sorry for being graphic, but this is what war looks like, and you need to know. This was no ordinary murder and it was not tragic. Tragic is someone being run over by a bus. When there is blood and fire all around you, that’s war. We are a people at war against the state and organised crime, which have become indistinguishable.
A few hours later, while that clown of a Prime Minister was making statements to parliament about a journalist he spent over a decade demonising and harassing, one of the police sergeants who is supposed to be investigating her murder, Ramon Mifsud, posted on Facebook, “Everyone gets what they deserve, cow dung! Feeling happy :)”
Yes, this is where we are: a mafia state where you can now change your gender on your ID card (thank God for that!) but where you will be blown to pieces for exercising your basic freedoms. Only for the people who are supposed to have protected you to instead be celebrating it. How did we get here?
A culture of impunity has been allowed to flourish by the government in Malta. It is of little comfort for the Prime Minister of this country to say that he will “not rest” until the perpetrators are found, when he heads a government that encouraged that same impunity. First he filled his office with crooks, then he filled the police with crooks and imbeciles, then he filled the courts with crooks and incompetents. If the institutions were already working, there would be no assassination to investigate – and my brothers and I would still have a mother.
Joseph Muscat, Keith Schembri, Chris Cardona, Konrad Mizzi, the Attorney General and the long list of police commissioners who took no action: you are complicit. You are responsible for this.
Anchetele astea anticoruptie provoaca multa neliniste iar represiunile,sub o forma sau alta,nu intarzie sa apara.
Probabil ca ajunsese cu ancheta la nucleu, nucleu mafiot si sangeros.
Daca a fost posibil acest asasinat cu certitudine in sanul autoritatilor exista o bresa a raului.
Pentru ziarista decedata : odihneasca-se-n pace. Pentru Europa, care se “cutremura” in fata acestei execuții publice a unei luptătoare pentru libertatea cuvântului, doar atat: “corupția ucide” nu e o lozinca de fluturat la mitingurile pro-democratie si pro “stat de drept” din țările estice. E o realitate născută din adormirea spiritului critic care sta la baza “valorilor” promovate, si mai apoi impuse, asupra țărilor nou-venite in marea familie occidentală. Noua instituție a Procurorului european, dimpreună cu cele n-spe Poliții speciale dedicate luptei cu fenomenul corupției, nu fac decat sa clameze moartea spiritului critic pe continentul unde s-a inventat democrația si toata baza filosofică a sistemelor politice care o proclamă. Requiescat.