Pastrez in casa o amintire cu totul speciala : fotografia turnurilor gemene World Trade Center, facuta in SUA in 1999 – Washington si New York – cu ocazia unui summit NATO istoric : 50 de ani de la crearea Aliantei Nord Atlantice. M-am asezat pe spate, pe una din bancile World Trade Plaza, am dus aparatul foto la ochi si am surprins acest cadru. Nu stiam ca va fi ca un mesaj de adio. Peste 2 ani, lovea tragedia si turnurile gemene erau daramate, luand cu ele 3000 de vieti nevinovate.
9/11 rămâne în istorie că unul din cele mai negre evenimente din istoria umanității. Este deja marcat în cronologie alături de momentele dramatice ale războaielor moderne.
Lecția învățată este cea a eșecului dramatic din perspectiva prevenției, a combaterii amenințării.
În anii ‘ 90, au existat nenumărate semnale că fundamentaliștii islamici pregătesc un atac masiv pe teritoriul SUA, cel mai puternic stat NATO. Atentatul din 1993 pus la cale de Șeicul Orb (Omar Abdel-Rahman) chiar la World Trade Center trebuia să dea alarmă. Nu s-a întâmplat. Au urmat atentate devastatoare în Africa asupra unor ambasade americane. Alt teritoriu american atacat. Tendința era clară.
Administrații americane succesive au eșuat, împreună cu serviciile de informații, să prevină victoria morții asupra vieții. Să împiedice atacul devastator asupra lumii civilizate, cu toate valorile ei.
Țopăiala fundamentaliștilor când au văzut turnurile World Trade Center dărâmate, Pentagonul lovit și mii de morți este expresia eșecului dramatic numit 9/11. Am învățat destul din lecția aceea?
Vom putea preveni pe viitor astfel de atentate cu rezonanță istorică și impact asupra unei generații? S-a puturoșit lumea occidentală într-un dolce far niente, lăsând garda prea jos în apărarea valorilor lumii democratice?
După 9/11, pare că și pandemia COVID-19 ne-a luat prin surprindere. Ambele au fost definite ca războaie. Iar când nu reușești să eviți surprinderea, în război înseamnă că ești pe cale să pierzi. De 20 de ani vorbim despre a fi pro-activ și nu reactiv. Pare că totul a rămas un concept frumos, pe hârtie.
Cine trage semnalul de alarmă al redeșteptării occidentale?
