Restanțe : contracte nesemnate de România pe SAFE
România a parcurs prima etapă majoră a programului european SAFE (Acțiunea pentru securitatea Europei), iar termenul-limită pentru semnarea contractelor de achiziții singulare a fost 30 mai 2026.
Din păcate, 5 din cele 20 de programe SAFE încă nu au fost semnate.
Până acum, au fost semnate contracte majore de către MApN și MAI din cele 16,68 miliarde de euro alocate României (din care 12,48 miliarde euro pentru apărare și 4,2 miliarde euro pentru infrastructură duală/autostrăzile A7 și A8). Printre contractele mari semnate se numără mașinile de luptă pe șenile Rheinmetall (298 bucăți), sisteme antiaeriene (Skynex/Skyranger), nave maritime, rachete Mistral și echipamente pentru Ministerul Afacerilor Interne.
Un procent foarte mare din banii SAFE alocați MApN s-au dus în mod netransparent către o singură companie : Rheinmetall. Deși această companie germană are întârzieri de livrare a unor echipamente și penalizări de milioane de euro din partea MApN.
Conform regulamentului european, după încheierea achizițiilor singulare de la sfârșitul lunii mai 2026, continuă etapa în care achizițiile se derulează în cooperare cu alte state membre UE/AELS, Ucraina sau Republica Moldova.
Unele proiecte și pachete (cum ar fi anumite capabilități de drone de atac sau contracte de infrastructură rutieră pe A8/A7) au întâmpinat blocaje juridice, renegocieri de prețuri sau întârzieri în atribuire.
Din aproape 17 miliarde de euro din SAFE, din care MApN obţine peste 8 miliarde, doar 200 de milioane au fost puşi deoparte pentru drone, iar ţara noastră chiar a semnat un parteneriat cu Ucraina în acest sens, care însă nu s-a materializat încă, scrie Florin Jipa de la Monitorul Apărării.
Actuala conducere a Ministerului Apărării a dat vina pe fosta şi nu exclude mutarea contractului la Ministerul Economiei. Radu Miruţă declară că nu este adevărat, a dorit doar ca dronele să fie făcute în România.
Lăsând disputa politică laoparte, adevărul este mult mai simplu. Armata Română nu are drone, deoarece liderii militari nu s-au străduit să transforme structurile militare pentru acest gen de echipament. Cerinţele de înzestrare s-au concentrat, în primul rând, pe sistemele clasice: blindate şi camioane la terestre, sisteme de rachete şi tunuri la antiaeriană, elicoptere la aeriene, nave de patrulare la marină. Pe lângă acestea au mai apărut radare, drone de cercetare, centre de comandă, etc.
Într-o listă iniţială erau trecute 70 de sisteme de lovire cu muniţie loittering, în sumă de 147 de milioane de euro, dar contractul s-a pierdut pe drum, deoarece nu a existat un mare interes, spune Florin Jipa.
