Moartea lui Emil Hossu e o tragedie.
In plina revolta si disperare a natiunii, el, un actor senzational, se alaturase cu sinceritate si entuziasm cauzei celor multi. Implinise 70 de ani in Noiembrie 2011 si arata de 55. In preajma aniversarii sale, a suferit un accident de circulatie. A fost lovit pe trecerea de pietoni, suferind o fractura la un picior. S-a refacut rapid si a revenit pe scena si in societate, cu tot ce avea el mai bun. Pot doar sa fac o presupunere ca acel accident i-ar fi putut provoca probleme de sanatate nebanuite, care au dus azi la moartea lui cu totul neasteptata. Poate un cheag de singe care i-a venit de hac in doua luni, pe fondul acelei fracturi. Nu stiu, aberez si eu, incerc sa ma linistesc singur scriind acest mesaj.
Moartea unui om atit de frumos in toate m-a tulburat.
L-am apreciat dintotdeauna. Mi-am dorit sa-l am invitat intr-o emisiune la Antena 3. N-a fost sa fie. N-am insistat suficient. Am avut insa parte de un ultim privilegiu. Saptamina trecuta a fost invitat la Sinteza zilei. Ne-am intalnit prima oara fata in fata. Mie si colegilor mei de la Antena 3 ne-a facut un elogiu, spunind ca se uita la noi non-stop la emisiunile noastre impreuna cu sotia, actrita Catrinel Dumitrescu. Apoi, la finalul emisiunii, i-am intins mina si el m-a imbratisat. M-am simtit extraordinar de bine. Habar n-aveam atunci ca va fi prima si ultima oara cind m-am apropiat de Emil Hossu. Un om pe care-l apreciez de aproape 30 de ani si l-am cunoscut in ultima saptamina a vietii sale.
Ramine ca un bisturiu replica lui geniala din Secretul lui Bachus : “Nu existati, sunteti neverosimili!”. O definitie extraordinara pentru puhavii din filmul cu pricina, dar si pentru cei care conduc azi Romania. Impotriva carora Emil Hossu a protestat decent, hotarit, ca un bun crestin.
Moartea lui, in aceste vremuri nenorocite, sper sa aiba valenta disparitiei lui Corneliu Coposu in 1995. Un sacrificiu suprem pentru o cauza nobila.
Dumnezeu sa-l odihneasca !
