Wikipedia :
Valea Uzului (maghiarăÚzvölgy) este un sat în comuna Sânmartin din județul Harghita, Transilvania, România. Numele localității ar putea proveni de la pecenegi sau cumani. Un grup din aceste populații, uzii, au lăsat numele lor în unele denumiri geografice: Valea Uzului, Oituz, etc.
În Cimitirul Internațional al Eroilor din localitate sunt înhumați 1143 de soldați aparținând de șapte naționalități și care au provenit din patru armate (austro-ungară, germană, română și rusă), motiv pentru care locația a căpătat această denumire. Astfel, pe lângă majoritatea formată din soldați maghiari și germani, au fost înmormântați aici soldați români, precum și soldați ruși, sârbi, austrieci și italieni. O proporție semnificativă (984) este formată din soldați neidentificați.[1]
Inițial a reprezentat cimitirul civil al localității, profilul său schimbându-se în timpul Primul Război Mondial în anul 1917, când Armata Ungară a îngropat aici 350 de soldați din regimentele 9 și 10 Honvezi.
În cadrul luptelor duse pentru controlul culmii[2] munților Ciucului situată la nord de localitatea Valea Uzului,[3] la 8 martie 1917 trupele Puterilor Centrale, comandate de către generalul Josef Breit, au atacat și ocupat după lupte intense sistemul de poziții lung de aproximativ patru kilometri situat pe aliniamentul vârfurilor Soverjes – Moghioroș – Lapoș, apărat de trupele ruse.[2]
După război, prin demersurile Asociației Cultul Eroilor s-au realizat lucrări generale de delimitare, îngrijire și ameliorare: construcția unui gard de 2 metri și a unei porți de acces, precum și crearea unor alei cu pietriș). De asemenea, au fost înhumați în anii 1926-1927 aici, încă 793 de soldați căzuți în zonă.[1] Ulterior, în Al Doilea Război Mondial au mai fost înhumați aici alți soldați români, ruși și germani.[4]
Actual se intră în cimitir[2] printr-o poartă secuiască[4] de lemn sculptată, deasupra căreia este săpată inscripția „1916-18 // 1944”. Pe zidul situat la intrare este scris în limbile română, maghiară, germană și rusă: „Cimitirul eroilor Valea Uzului // 1916-1918-1944”. Un obelisc cu o cruce în vârf, situat pe un soclu cu patru trepte și împrejmuit de patru stâlpi de ciment, este situat în fața crucilor din cimitir. Există aici și o capelă militară cu picturi murale, ridicată în 1917 de către pionierii Regimentului 11 Infanterie din Muncaci, după planurile caporalului János Varga.[2] Atât capela cât si cimitirul militar au beneficiat de lucrări de întreținere, consolidare și renovare de mai multe ori de-a lungul timpului, inclusiv prin contribuția comunei Sânmartin, a unor colaboratori din Ungaria[1][2] și a Ministerului Apărării ungar. Mormintele celor câteva sute de soldați maghiari sunt străjuite începând in anul 1990 de cruci de lemn, în timp ce în anul 2019, autoritățile locale din Dărmănești au realizat aici o parcelă de morminte cu cruci de beton și un monument de forma unei cruci ortodoxe, pentru soldați români.[4]
Liturghia de hram a capelei se çelebrează anual, în sâmbăta cea mai apropiată de sărbătoarea din 19 noiembrie a Sfintei Elisabeta din Casa Arapadiană.[2]
Pe un fond anterior de dispută în ceea ce privește situația mormintelor soldaților români din cadrul obiectivului memorial,[5] situația din punct de vedere administrativ a cimitirului este în prezent (2019), un motiv de litigiu între primăriile din Sânmartin[4] [6] (în al cărui domeniu public se află)[7] și Dărmănești[4](al cărui consiliu local a emis în anul 2019 o hotărâre de introducere a obiectivului, în inventarul propriu.[8]
https://cimitirul-international-valea-uzului.business.site/
Inițial cimitir civil deservind mica localitate Uzvolgy aflata aproape de granița cu regatul României, după Marele Război de Reîntregire a Neamului a devenit cimitir militar.
Aici sunt înhumate rămășițele a 1143 militari, de diverse naționalități, după cum urmează: 159 eroi cunoscuți (români, ruși, italieni, sârbi, unguri, austrieci și germani); 984 eroi necunoscuți.
După încetarea luptelor și încheierea păcii, s-a trecut la strângerea rămășițelor pământești din locurile de conflict și înhumarea acestora cu onorurile cuvenite.Astfel, după ce s-a delimitat cimitirul civil existent, și recensământul luptătorilor îngropați deja de către armata austro-ungară în 1917 (350 eroi din regimentul 9-10 Honvezi), asociația Cultul Eroilor – Comitetul Central Bucuresti, în 1926 și 1927, a depus efortul de a identifica și înhuma un număr suplimentar de 793 eroi inamici. Totodată, Cultul Eroilor a îngrijit lucrările realizate anterior de armata ungară, pregătind cimitirul și pentru ulterioare înhumări de oseminte, dacă se vor afla. S-au realizat lucrări generale de îngrijire generală a cimitirului, ridicându-se gard de 2 metri, construindu-se alei cu pietriș, poartă de acces cu însemnele asociației, ridicarea unei capele pentru slujire religioasă.Dat fiind că aici se găsesc oseminte din cele 4 armate beligerante ale primului război mondial, respectiv 7 naționalități, cimitirul a căpătat denumirea de Cimitirul Internațional al Eroilor, denumire păstrată până astăzi.
Ce scrie pe site-ul Oficiul National pentru Cultul Eroilor :
