Suprafaţa oceanelor a cunoscut recent cea mai caldă lună mai din istoria măsurătorilor meteorologice, a anunţat miercuri serviciul european Copernicus, potrivit AFP.
“Temperaturile de la suprafaţa oceanelor au atins deja niveluri record, iar datele noastre indică faptul că temperatura medie pentru toate mările fără gheaţă în luna mai 2023 a fost mai mare decât în orice altă lună mai”, a subliniat într-un comunicat Samantha Burgess, directoarea adjunctă a Serviciului european Copernicus privind schimbările climatice (C3S).
Acesta din urmă se bazează pe analize computerizate generate pe baza a miliarde de măsurători efectuate de sateliţi, precum şi de nave, avioane şi staţii meteorologice din întreaga lume. Unele dintre datele folosite de Copernicus datează încă din 1950.
În ceea ce priveşte temperaturile la nivel global, luna mai a fost a doua cea mai caldă înregistrată vreodată.
“Luna mai 2023 a fost a doua cea mai caldă înregistrată la nivel global, în condiţiile în care vedem că semne privind dezvoltarea El Nino continuă să apară în Pacificul ecuatorial”, a adăugat Samantha Burgess.
El Nino este un fenomen climatic natural, în general asociat cu o creştere a temperaturilor, o secetă sporită în anumite părţi ale lumii şi ploi abundente în altele.
El s-a produs cel mai recent în sezonul 2018-2019 şi a lăsat în urma lui un episod deosebit de îndelungat al fenomenului La Nina, care provoacă efecte inverse şi, mai ales, o scădere a temperaturilor.
La începutul lunii mai, Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) estima că există 60% şanse ca El Nino să se dezvolte până la sfârşitul lunii iulie şi 80% şanse ca acest fenomen să se producă până la sfârşitul lunii septembrie.
Cercetătorii de la Universitatea din New South Wales (UNSW Sydney) au estimat că 76,8% dintre coralii din întreaga lume se vor îmbolnăvi până în 2100 în contextul încălzirii globale, transmite miercuri agenţia Xinhua.
În noul lor studiu publicat miercuri în jurnalul Ecology Letters, cercetătorii de la UNSW Sydney au alcătuit un set de date ce cuprind 108 lucrări ştiinţifice asupra îmbolnăvirii coralilor din întreaga lume pentru o meta-analiză ulterioară.
Ei au constatat că atât creşterea valorilor medii de temperatură de la suprafaţa mării (SST) în perioada de vară, cât şi anomaliile săptămânale ale temperaturii de la suprafaţa mării (WSSTA) au fost asociate cu o prevalenţă sporită a îmbolnăvirii coralilor.
Potrivit studiului, prevalenţa îmbolnăvirii coralilor la nivel global s-a triplat ajungând la 9,92% între anii 1992 şi 2018. Conform estimărilor în ceea ce priveşte prevalenţa îmbolnăvirii coralilor în viitor, modelul a sugerat că aceasta ar putea ajunge la 76,8% în 2100, în cazul în care temperaturile vor continua să crească.
Samantha Burke, autoare principală a studiului şi doctorandă la UNSW Sydney, a declarat că aceste constatări evidenţiază impactul devastator al creşterii temperaturilor asupra recifelor de corali şi nevoia extremă de acţiuni urgente în vederea atenuării schimbărilor climatice.
“Îmbolnăvirea coralilor reprezintă o cauză serioasă a mortalităţii coralilor la nivel global şi a declinului recifului, iar modelarea noastră prezice că va continua să se agraveze”, a spus Burke.
Prevalenţa îmbolnăvirii coralilor este în creştere pe tot globul, iar cercetătoarea a avertizat că din ce în mai mulţi corali vor avea de suferit dacă nu se iau măsuri urgente pentru a limitarea creşterii temperaturilor. “Pe măsură ce oceanul se încălzeşte, creşte stresul asupra coralilor, ceea ce le poate scădea răspunsul imunitar”, a explicat Burke. “Creşterea temperaturilor poate crea, de asemenea, condiţii mai favorabile pentru patogenul cauzator de boală”.
Oamenii de ştiinţă nu au identificat încă mulţi dintre agenţii patogeni care provoacă boli în rândul coralilor. “Este încă relativ necunoscut dacă microbii asociaţi cu coralii bolnavi reprezintă cauza sau un simptom al bolii”, spus ea, adăugând că ceea ce se ştie sigur este că “ţesutul moare” în cazul coralilor bolnavi. “Nu este clar dacă ciupercile sau bacteriile prezente cauzează îmbolnăvirea sau dacă doar se hrănesc cu ţesutul aflat pe moarte, aşa că cercetătorii trebuie să continue să îi studieze”, a concluzionat ea, potrivit Agerpres.
Arctica ar putea să rămână fără gheaţă în zonele sale marine încă din anii 2030, mult mai devreme decât se estimase până în prezent, iar acest lucru ar putea să se întâmple chiar şi în scenariul unor emisii reduse de gaze cu efect de seră, au anunţat mai mulţi oameni de ştiinţă prin intermediul unui studiu publicat marţi, informează AFP.
Cercetători din Coreea de Sud, Canada şi Germania au utilizat datele furnizate de observaţii realizate în perioada 1979-2019 pentru a efectua noi simulări. “Rezultatele arată că prima lună de septembrie fără gheaţă pe mare se va produce încă din anii 2030-2050, indiferent de scenariile privind emisiile”, au precizat autorii studiului, ce a fost publicat în revista Nature Communications.
Atunci când experţii vorbesc despre absenţa gheţii, acest lucru înseamnă o suprafaţă mai mică de 1 milion de km2, pentru că gheaţa ar putea continua să existe de-a lungul regiunilor de coastă. Oceanul Arctic are o suprafaţă de aproximativ 14 milioane de km2 şi este acoperit de gheaţă în cea mai mare parte a anului.
Septembrie este luna în timpul căreia gheaţa atinge de obicei suprafaţa sa minimă anuală.
“Este vorba despre un deceniu mai devreme decât recentele proiecţii făcute de GIEC” (Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei), a subliniat Seung-Ki Min, coautor al studiului şi profesor la universităţile Pohang şi Yonsei din Coreea de Sud.
Aceşti cercetători estimează astfel că declinul suprafeţei acoperite cu gheaţă poate fi atribuit în principal emisiilor de gaze cu efect de seră, în contextul în care ceilalţi factori (aerosoli, activitate solară şi activitate vulcanică) sunt mult mai puţin importanţi.
Gheaţa de pe mare, care formează banchiza, este alcătuită din apa sărată de la suprafaţa unui ocean, care a îngheţat sub efectul frigului. Topirea ei nu cauzează în mod direct creşterea nivelului oceanelor – spre deosebire de topirea calotei glaciare şi a gheţarilor -, dar are totuşi consecinţe nefaste.
Într-adevăr, această gheaţă joacă un rol foarte important pe timpul verii, reflectând razele solare, ceea ce permite răcorirea Arcticii. Această “oglindă” este în prezent tot mai mică, iar Arctica se încălzeşte mult mai repede decât alte regiuni de pe Terra.
Dispariţia gheţii “va accelera încălzirea arctică, ceea ce poate să sporească evenimentele meteorologice extreme la latitudini medii, precum canicule şi incendii de pădure”, a precizat Seung-Ki Min. “Ea poate să accelereze şi încălzirea climei globale, ducând la dezgheţarea permafrostului, precum şi la creşterea nivelului oceanelor prin topirea calotei glaciare a Groenlandei”, a adăugat cercetătorul sud-coreean.
“Va fi prima componentă majoră a sistemului nostru climatic pe care o vom pierde din cauza emisiilor noastre de gaze cu efect de seră”, a subliniat Dirk Notz, cercetător la Universitatea Hamburg şi coautor al studiului.
“Oamenii de ştiinţă au avertizat în legătură cu această dispariţie timp de decenii şi este trist să vedem că avertizările lor, în general, nu au fost ascultate”, a adăugat cercetătorul german.
Dirk Notz speră că, acum, decidenţii politici vor fi mai atenţi la concluziile cercetătorilor, “pentru a putea măcar să le protejăm pe celelalte componente ale sistemului nostru climatic, limitând cât mai mult posibil încălzirea viitoare a climei”.
Rezultatele folosirii plasticului de unică folosință pot fi observate pe malul mărilor, dar și în oceane. Conform unei estimări, până în 2050 oceanele ar putea conține mai multe materiale din plastic decât pești.
