In administratia americana au loc schimbari importante la un an de la preluarea mandatului de presedinte de catre Donald J Trump.

Dupa acuzatii aduse de mass media americana privind subminarea politicii de personal a Departamentului de Stat in ultimul an, un gest rasunator s-a intamplat de curand : Brian Hoyt Yee, figura cheie in Departament, si-a dat demisia. El era Deputy Assistant Secretary of State for Europe and Eurasia.

Brian Hoyt Yee a transmis de-a lungul timpului numeroase mesaje in legatura cu situatia din Romania, mai ales in privinta campaniei anti-coruptie. Brian Hoyt Yee ar putea fi numit ambasador in Macedonia, o tara mica dar esentiala pentru echilibru strategic de forte si influenta in Balcani.

Jonathan Moor, fost sef al misiunii OSCE in Bosnia ar putea fi succesorul lui Brian Hoyt Yee la Departamentul de Stat.

Si la Departamentul Apararii s-a produs o miscare interesanta.

John Rood a depus juramantul ieri ca Subsecretar de Stat al Apararii pentru Politici de Aparare. In aceasta calitate el va coordona si relatia cu aliatii din NATO, inclusiv cu Romania.

John Rood a mai lucrat in Pentagon, National Security Council si CIA, apoi s-a consacrat ca Senior Vice President la Lockheed Martin si Raytheon, unele din cele mai puternice companii americane din domeniul productiei de armament.

Daca schimbarea de la Departamentul de Stat ar putea avea efecte interesante in viitorul apropiat in ceea ce priveste evaluarile concrete ale situatiei din Romania, cea de la Pentagon este un argument al consolidarii relatiei cu tara noastra.

Alocarea a 2% din PIB pentru bugetul Armatei Romaniei, in urma unei decizii comune CSAT si Guvern, a determinat angajarea pentru prima oara in 27 de ani de la caderea comunismului in programe concrete de inzestrare militara.

Din bugetul Armatei, pe programe multianuale, vor fi achizitionate 7 sisteme moderne de rachete Patriot produse de Raytheon care sa asigure o aparare deplina a spatiului aerian romanesc atat de vulnerabil astazi.

Dar si productia in Romania a peste 200 de transportoare blindate produse de General Dynamics.

https://www.agerpres.ro/politica/2018/01/10/mihai-fifor-suntem-in-faza-finala-a-negocierii-cu-general-dynamics-privind-transportoarele-blindate–33774

Daca la acestea adaugam inca 36 de avioane F-16 produse de Lockheed Martin, a caror mentenanta se va face la Aerostar Bacau, atunci dimensiunea parteneriatului strategic Romania-SUA trece la un nivel mult superior celui existent pina in prezent.

Toate aceste programe spectaculoase depasesc 6 miliarde de dolari in 10 ani.

https://www.raytheon.com/news/feature/aerostar_partnership.html

https://www.raytheon.com/capabilities/products/patriot-romania/

Armata chletuie bani din bugetul sau, in contextul unei degradari fara precedent a contextului de securitate european din cauza agresiunilor militare ale Rusiei in Georgia 2008 si Ucraina (2014 pina in prezent) si a anexarii ilegale a peninsulei Crimeea, ce apartine statului ucrainean.

Prin expunerea geografica si prin asezarea sa pe Flancul Estic al NATO, Romania este nevoita sa-si intareasca apararea, sa se inzestreze in al 12 lea ceas, dupa ce ani de zile rapoartele Ministerului Apararii Nationale au consemnat faptul ca “tehnica de inzestrare a Armatei Romane este depasita moral si fizic in proportie de peste 70%”, fapt ce reprezinta un pericol urias pentru capacitatea noastra de aparare nationala dar si pentru nivelul de contributie la apararea aliata, ca stat membru NATO.

 

4 COMMENTS

  1. Desigur, Donald Trump a luat aceste decizii DUPA CE A CONSULTAT INTREGUL PARTID, asa cum Dragnea N-A FACUT in privinta deciziiilor din PSD – si toata lumea ii reproseaza ca s-a terminat democratia din partid 🙂 🙂 🙂

  2. De ce ar fi importante pentru Romanai ? Pentru ca Brian Hoyt Yee trimetea mesaje clare anti-coruptie iar acum ca vine altul vor zburda coruptii de bucurie ca au scapat ? Gresit ! Coruptia in aceste tari e privita ca si traficul de droguri si orice alta activitate grava ce tine de crima organizata. Nu un secretar de stat sau altul decide importanta si duritatea campaniilor de politica anti-coruptie a departamentului ci insusi postul obliga la o astfel de politica riguroasa.Intr-un mediu corupt nu se dezvolta nimic sanatos ci se acumuleaza niste averi in dreptul celor care o practica nestingheriti. Tara si grosul populatiei regreseaza.La noi se poate vedea cel mai bine asta.

    • Nici eu nu imi dau seama ce vrea sa spuna domnul Tudor…Dar mesajele anticoruptie nu au cum sa dispara pentru ca societatea americana nu a tolerat infractori in posturi de conducere niciodata. Va veni Trump sa il felicite pe Dragnea ca este parafat cu inchisoare cu suspendare si ca este acuzat de conducerea unui grup infractional organizat? NICIODATA!

  3. Speranța moare ultima! Sper sa ma înșel, ca nu sunt specialista in domeniu dar, din câte văd de douăzeci de ani încoace, de când trăiesc pe continentul tuturor speranțelor (America de Nord) In realitate, preluarea posturilor cheie din administrația americană de către apropiați ai președintelui in funcție nu are o semnificație specială—ce contează e viziunea de politica externa a echipei guvernamentale in exercitiu, un domeniu extrem de nebulos de la venirea lui Trump. Un singur lucru poate fi imaginat cu destula certitudine, anume, faptul ca problema corupției va înceta sa mai constituie “axa”.preocuparilor guvernului SUA; cel puțin pana se termina “demistificarea” la nivel Intern (domestic) a regimului Obama, ca unul axat pe “domnia dreptului”(rule of law) dar corupt pana in măduva oaselor (corupția la nivel înalt exercitata in numele “Securității”) ei bine, pana atunci, la Externe va fi vraiște. Deocamdată, deci, trimiterea lui Hoyt in Macedonia echivalează cu un exil politic, o îndepărtare de arena principala (Washington) a unui personaj reprezentativ pt politica externa a lui “crooked Hillary”(termenul lui Trump, “escroacă de Hillary”) și trimiterea lui la “mucezeală” intr-un avanpost pierdut in “jungla” europeană pe care Trump o considera un rezultat al politicii externe dezastruoase trasata de regimul Obama. Asta nu înseamnă ca Hoyt nu va face pe satrapul in micul fief macedonean care i s-a dat de pomana (dacă era un personaj demn de premiat”îl trimiteau ambasador la Paris, sa-l supravegheze pe Macron) ba chiar e probabil c-o va face, in numele #rezistentei (fără ironie) fata de regimul Trump, dar asta va da bătăi de cap localnicilor, in nici un caz “centrului”, unde războiul greilor din fostul regim cu președintele Trump escaladează as we speak (chiar in momentul de fata) pe terenul “ideologic”, adică prin înfruntarea dintre securiștii (iarăși, fără ironie și fără metafore) atotputernici pe vremea lui Obama și “cavalerii” industriei și băncilor adunați in jurul actualului președinte, prin intermediul campaniilor de publicitate, plătite sau “presate” politic. De pilda, campania #metoo, lansată de apărătorii political correctness (propaganda democrata) a carei șefie s-a disputat pana acum între Hillary Clinton, Obama însuși și, bineînțeles, personalități de marca de la Hollywood, și-a dovedit adevarata măsura, aceea de a stimula și susține viitorul candidat la prezidențialele din 2020, in persoana lui Oprah Winfrey care, cu câteva zile in urma, s-a declarat șefa incontestabila a “Mișcării”. Mai puțin la vedere, dar eficient prin insinuările continue la adresa corupției din administrația democrata, seriile de televiziune precum “House of Cards”, “The Americans”, și, proaspăt ieșită “Berlin Station” devoalează cu detalii, pe cât de picante pe-atât de înfricoșătoare, atotputernicia “Deep state”/ statului paralel construit de CIA, FBI, NSA sub conducerea “luminata” a lui Obama & acoliți precum “crooked Hillary”. Aparent, campania #metoo câștiga: actori, producători, CEOs, politicieni, cad pe capete din posturi, universitatile se golesc de profesori valoroși, totul pe baza de denunțuri tardive ale unor fapte, cel mult, discutabile de “corupție” sexuală; totuși, in momentul in care Oprah a “preluat” șefia Mișcării, o mulțime de activisti s-au trezit și-au început sa se întrebe dacă nu cumva aveau dreptate femeile inițiatoare ale fenomenului, cele de la #blacklivesmatter (sufletele negrilor contează, trad literala) care au strâns date despre violentele suportate de femeile minorității” negre” la locul de munca, de exemplu și care tipa de anul trecut ca li s-a “confiscat” cauza! Și întrebările vor deveni din ce in ce mai persistente după ce mulți democrați autentici își vor da seama ca tot ce s-a obținut prin campania respectiva este o supa reîncălzită, un profil de candidat prezidențial care reunește criteriile de “minoritate”(negru, tip Obama), “femeie” (tip Hilary) și “succes”(bani și popularitate Tv, tip Trump) in persoana lui Oprah Winfrey. In același timp, “epurarea” lui Kevin Spacey din seria “House of Cards”, data ca “moarte sigura” pt producția respectiva, devine din ce in ce mai improbabila ca motiv de incetare a filmărilor, odata cu cererile publicului tot mai presante ale spectatorilor de a se continua “povestea” cu alt actor, oricare va fi el, nu contează, înlocuirile cele mai stridente (vezi cea a lui Bobby, in “Dallas”, pe care l-au omorât ca personaj pt 2sezoane și l-au “resuscitat” după aia, pretextând ca totul a fost un vis al nevestei petrecut in aburii dușului!) fiind moneda comuna in show business-ul american. Dacă mai punem la socoteala și faptul ca publicul de tv “aplauda” la scena deschisă filme cu whistleblowers care dezvăluie ororile din închisorile “negre”ale CIA, suspendarea prezumției de nevinovăție in numele Security (oameni săltați de pe strada de forțele “speciale” pe denunțuri aiurea de “terorism”, cu sac pus pe cap și băgarea in dube cu placi false, no less) și ascunderea sub preș a bacsisurilor luate de înalți politicieni, diplomați și ofițeri ai “serviciilor” (chiar și) de la mafiile transfrontaliere din Est, totul merge spre o victorie a la Pyrrhus pentru reprezentanții political correctness și campania lor “reușită” cu ținta “Oprah candidata in 2020.”
    In fine, sa speram ca dl Tudor are o intuiție mai buna decât a mea—informație și competentă in materie sigur are—și mutările de tip “Hoyt in Macedonia” sa semnaleze o schimbare adevarata in politica externa a SUA fatza de Europa de Est.

Leave a Reply to Dan TCancel reply