Comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO a aprobat marţi candidatura sitului Roşia Montană pentru a fi adăugat pe lista siturilor protejate de instituţie, alături de candidaturile Uruguayului, Braziliei şi Peru. Discutarea dosarului Roşia Montană figura iniţial pe agenda de duminică, potrivit site-ului UNESCO.
La 27 iulie 1956, România devenea membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), constituită la 16 noiembrie 1945, la Paris, potrivit www.mae.ro.
Delegaţia Permanentă a României pe lângă UNESCO a fost înfiinţată doi ani mai târziu, în 1958. Aceasta asigură legătura între Guvernul României şi Secretariatul General UNESCO şi face parte din serviciul exterior al Ministerului Afacerilor Externe. Este condusă de Delegatul Permanent al României pe lângă UNESCO, cu rang de ambasador, informează MAE român.
De asemenea, Comisia Naţională a României pentru UNESCO (CNR UNESCO) a fost înfiinţată încă de la data aderării ţării noastre la această instituţie internaţională, în 1956. Prin H.G. 624/1995 Comisia a fost reorganizată, menţionează www.cnr-unesco.ro. Actul normativ stabileşte caracterul Comisiei de instituţie publică având personalitate juridică în coordonarea Ministerului Educaţiei, precum şi rolul Comisiei de asigurare a legăturii României cu UNESCO şi de organism multidisciplinar de analiză, sinteză şi coordonare a programelor, proiectelor şi activităţilor din România ce decurg din Constituţia, rezoluţiile, programele/bugetele elaborate de UNESCO. Comisia colaborează cu ministerele de resort, cu Delegaţia permanentă a României pe lângă UNESCO Paris, precum şi cu alte instituţii şi organisme centrale.
Ambasadorii României pe lângă UNESCO, din 1990 până în prezent, amintiţi pe site-ul MAE, au fost: Dan Haulică (1990-2001), Eugen Mihăescu, cu rang de ministru-consilier (2001-2002) şi de ambasador (2002-2004), Andrei Magheru (2004-2006), Nicolae Manolescu (noiembrie 2006 – august 2015), Adrian Cioroianu (septembrie 2015 – decembrie 2020). Începând cu 9 ianuarie 2021, Delegatul Permanent al României pe lângă UNESCO, cu rang de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar, este Simona Miculescu.
La 4 noiembrie 1946, a intrat în vigoare actul constitutiv al UNESCO. Constituţia UNESCO a fost ratificată iniţial de 20 de ţări: Australia, Brazilia, Canada, China, Cehoslovacia, Danemarca, Republica Dominicană, Egipt, Franţa, Grecia, India, Liban, Mexic, Noua Zeelandă, Norvegia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Turcia, Regatul Unit şi Statele Unite. Prima sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO a avut loc între 19 noiembrie şi 10 decembrie 1946 şi s-a bucurat de participarea reprezentanţilor a 30 de guverne cu drept de vot. Misiunea declarată a UNESCO este să contribuie la promovarea păcii şi securităţii în lume prin intermediul educaţiei, ştiinţei şi culturii, în vederea consolidării cooperării internaţionale, respectării drepturilor fundamentale ale omului, fără restricţii de rasă, sex, limbă sau religie, notează site-ul www.cultura.ro. În prezent, organizaţia îşi defineşte strategia şi activitatea în baza a 17 obiective de dezvoltare durabilă cuprinse în Agenda 2030 a UNESCO.
UNESCO are 194 de membri şi zece membri asociaţi. Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptată în 1972, a condus la crearea Listei Patrimoniului Mondial, care în prezent include 1.120 de obiective din 167 de ţări, relevă http://whc.unesco.org/en/list.
România are înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului UNESCO şase obiective culturale şi două naturale: biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993), Mănăstirea Hurezi (1993), sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (1999), centrul istoric Sighişoara (1999), ansamblul bisericilor de lemn din Maramureş (1999), precum şi situl natural Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (1991). În iulie 2017, mai multe păduri seculare de fag din România şi din alte 11 ţări europene au fost incluse, la cea de-a 41-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial de la Cracovia, pe Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, conform unui comunicat al Comitetului Patrimoniului Mondial al UNESCO postat pe site-ul organizaţiei. Astfel, a fost aprobată extinderea sitului de patrimoniu “Păduri primitive de fag din Carpaţi şi Păduri antice de fag din Germania” (“Primeval Beech Forests of the Carpathians and the Ancient Beech Forests of Germany”), care cuprindea păduri din Germania, Slovacia şi Ucraina, cu zone de pădure seculară de fag aflate în 12 ţări: Albania, Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Germania, Italia, România, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ucraina. Denumirea noului sit de patrimoniu a fost schimbată în “Păduri de fag antice şi primitive din Carpaţi şi alte regiuni ale Europei” (“Ancient and Primeval Beech Forests of the Carpathians and Other Regions of Europe”). Pădurile vizate din România, care reprezintă al doilea obiectiv natural UNESCO, sunt cele de la Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Domogled-Valea Cernei (Caraş Severin), Masivul Cozia, Lotrişor (Vâlcea), Codrul secular Şinca (Braşov), Codrul secular Slătioara (Suceava), Groşii Ţibleşului şi Strâmbu Băiuţ (Maramureş).
Totodată, România este prezentă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO cu şapte elemente: Ritualul Căluşului (2005/2008), Doina (2009), Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu (2012), Colindatul de ceată bărbătească (2013), Jocul fecioresc din România (2015), tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei (covoare de perete) în România şi Republica Moldova (2016) şi Mărţişorul – practici tradiţionale asociate zilei de 1 Martie (2017), înscriere multinaţională cu Republica Moldova, Bulgaria şi Macedonia de Nord, arată site-ul https://patrimoniu.ro.
În Lista Indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, România are înscrise 17 locuri şi bunuri, dintre care: 13 Obiective culturale – Bisericile bizantine şi post-bizantine de la Curtea de Argeş; Frontierele Imperiului Roman – Dacia; Frontierele Imperiului Roman – Limesul dunărean; Ansamblul monumental de la Târgu Jiu; Ansamblul rupestru din Basarabi; Biserica de la Densuş; Biserica Trei Ierarhi de la Iaşi; Mănăstirea Neamţ; Centrul vechi al oraşului Alba Iulia; Culele din Oltenia; Peisajul cultural minier Roşia Montană; Centrul istoric al Sibiului şi ansamblul său de pieţe; Satele istorice Hollóko şi Rimetea şi împrejurimile lor; 4 Obiective naturale – Masivul Retezat, Pietrosul Rodnei, Sînpetru – sit paleontologic şi Codrul Secular Slătioara.
Pentru promovarea elementelor noastre de patrimoniu mondial, pentru o mai bună cunoaştere a acestora, precum şi a locului pe care îl ocupă cultura română în cadrul valorilor culturale internaţionale, ziua de 16 noiembrie a fost decretată Zi a Patrimoniului Mondial UNESCO din România, fiind instituită prin Legea nr. 160/2013, scrie Agerpres.
