Într-un interviu acordat Deutsche Welle, istoricul britanic Mark Galeotti explică de ce Vestul nu a crezut că Rusia va invada Ucraina și cum crede el că va evolua războiul în noul an, 2023.
DW: Au avut loc patru războaie de când Vladimir Putin este președinte al Rusiei. Ne amintim de Cecenia, Georgia, Siria, Ucraina. De ce credeți că Vestul a fost surprins de invazia rusă din Ucraina?
Mark Galeotti: Cred că din cauza amplorii (invaziei). Doar în trei ani din timpul regimului Putin, de la sfârșitul lui 1999 şi până azi, Rusia nu a fost implicată într-un război sau altul. Dar a fost vorba mereu de agresiuni limitate. Putin și-a ales întotdeauna lupte pe care știa că le va câștiga ușor. Iar neînțelegerea fundamentală a fost nerealizarea gradului în care Putin s-a autoconvins că va obține o victorie ușoară în Ucraina, ceea ce s-a dovedit a fi un calcul dezastruos de eronat.
În cartea Dvs, susțineți că, la fel ca alții, ați fost surprins de decizia invadării Ucrainei. Credeți că izolarea lui Putin în perioada pandemiei a jucat un rol în acest sens? A devenit bula sa informațională prea periculoasă sau prea mică?
Pentru a explica acest lucru revin la ceea ce am spus anterior. Până la urmărirea reuniunii televizate a Consiliului de Securitate în săptămâna invaziei, probabilitatea ca războiul să înceapă era de numai 30%-40%. Tocmai pentru că nu părea să aibă niciun sens.
Până la acel moment, din numeroase aspecte, Putin era un învingător. Adunase o forță uriașă la granițele Ucrainei iar prezența acesteia, şi fără să invadeze Ucraina, avea efecte negative considerabile asupra economiei ucrainene. Au urmat numeroase vizite la Moscova ale liderilor occidentali importanți, Putin aflându-se în pziţia preferată, ca oaspeţii să-l implore să nu înceapă un război.
Existau de asemenea presiuni asupra Kievului de a accepta concesii. Putin a fost învingător până la granița cu Ucraina. Acum știm desigur mult mai multe despre amploarea neînțelegerii, a gradului până la care Putin s-a autoconvins că Ucraina nu ar fi o țară reală, că ucrainenii nu vor opune o rezistență semnificativă, că președintele ucrainean Volodimir Zelenski, prezentat calomnios drept dependent de droguri, va fugi sau va fi capturat.
Toate aceste erori fundamentale de calcul s-au aflat la baza acestui război. A ieşit limpede la iveală şi imaginea sistemului creat de Putin, în care lumea din jur evită să-i spună adevărul. Este evident că serviciile sale secrete și toți cei din jurul său i-au spus ceea ce dorea să audă și nu ceea ce ar fi trebuit să afle.
Vorbind de informații, sunteți expert în serviciile secrete rusești. De ce credeți că l-au dezinformat? Nu sunt atât de bune cum le este reputația?
Cred că încă există capacități bune de strângere a informațiilor, muIți analiști inteligenți, cu siguranță. Dar dacă mă gândesc retrospectiv la 2015, îmi amintesc că am vorbit cu un fost ofițer de Ia serviciile secrete britanice care mi-a spus asta în urmă cu șapte ani. Chiar și atunci el mi-a spus că e cunoscut faptul că nu se aduc veștile nedorite la masa țarului. Cu alte cuvinte, este periculos din punct de vedere politic să i se spună lui Putin lucruri pe care nu dorește să le audă.
S-a creat această cultură de ferire a președintelui de adevărurile incomode. Și de cele mai multe ori nici nu contează, pentru că el nu este genul care controlează toate detaliile din procesul de conducere a țării. Există un corp imens de technocrați și responsabili care sunt foarte eficienți și care se ocupă de administrarea țării. Contează atunci când este vorba de o anume decizie-cheie pe care trebuie să o ia, atunci când poate insista și trage întreaga țară după el într-un astfel de dezastru.
Ați spune că Rusia a eșuat în atingerea obiectivelor sale de război?
Absolut. Sincer, singura întrebare rămasă este cum va arăta înfrângerea. Putin încă speră că va putea copleși Ucraina și Vestul semnalând că este vorba de un război de durată, că este capabil, la nevoie, să continue să intensifice conflictul.
Provoacă Vestul, întrebându-l dacă este dispus să trimită în continuare Ucrainei miliarde de dolari, euro și lire sterline, menținând capacitatea de apărare a acesteia, în condițiile în care conflictul poate dura la nesfârșit? Este cu adevărat ultima sa speranță de a obține un anume rezultat care ar putea fi prezentat politic drept victorie. Dar realitatea este că ruşii au eșuat să ocupe Kievul; au eșuat să-și extindă controlul în regiunile Donețk și Lugansk. Au coridorul Crimeei, dar acesta este acum amenințat. Și, evident, deja s-au retras din Herson.
Momentul nu este unul favorabil Rusiei. Dimpotrivă. Mai departe, Ucraina desfășoară o armată tot mai modernă, de secol 21, datorită ajutorului din Vest, în timp ce armata rusă se degradează sub numeroase aspecte, revine la starea armatei sovietice, cu soldați semi-antrenați, cu arme din anii 1970. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să subestimăm capacitatea militară a Rusiei, care este o țară mare, cu un complex industrial de apărare imens. Rusia poate continua acest război, dar sincer, nu va fi capabilă de ofensive majore care să pună presiune pe ucraineni pe termen lung.
Una din cărțile Dvs este “The Vory: Russia’s Super Mafia,” care este despre criminalitatea organizată din Rusia. Vedem acum că Rusia încearcă să-i determine pe prizonieri să lupte în Ucraina. Vedem oameni ca Evgheni Prigojin cu grupul său Wagner, de mercenari, luptând în Ucraina. Ce dezvăluie toate acestea despre starea în care se află armata Rusiei?
E de remarcat că și Stalin a recrutat numeroși prizonieri din sistemul Gulag, deci precedentul există. Dar se mai pot trage două concluzii. Una este că aveți dreptate când vorbiți de disperarea de a produce mai mulți soldați. Ar mai fi o sursă potențială de soldați – și anume mobilizarea tinerilor recruți care efectuează stagiul militar obligatoriu. Putin știe însă că o astfel de decizie ar fi dezastruoasă din punct de vedere politic și ar duce la evitări masive ale executării stagiului militar.
Există deci provocarea politică de a găsi soldați noi care să fie trimiși pe front. Iar faptul că apelează la deținuți este un semn al disperării. Dar, mai pe larg, cred că asistăm la o formă nouă pe care o ia alianța neoficială, dar demult existentă, dintre Kremlin și crima organizată. Pentru că observăm cum crima organizată rusă este folosită drept instrument în afara granițelor Federației Ruse.
Ce prognoze aveți pentru 2023? Se va termina războiul anul viitor? Și, dacă da, cum?
S-ar putea încheia. Dacă ucrainenii vor reuşi să se impună pe câmpul de luptă, aceasta va juca un rol important. Deocamdată nu prea există bază de negociere pentru că ucrainenii se simt pe val. Dacă ar fi să negocieze, ar dori s-o facă de pe o poziţie puternică.
Putin speră cu disperare că va putea trage de timp și că la primăvară va avea poate 150.000 de rezerviști suplimentari antrenați în Rusia și Belarus, pe care să-i trimită pe front pentru a-și consolida pozițiile în Ucraina.
Dar să nu uităm că acest război a surprins deja considerabil. Îmi imaginez că ucrainenii pregătesc noi ofensive majore, după ce i-au surclasat pe ruși nu doar militar, ci și politic. Și cred că singura lor șansă de a determina Kremlinul să admită că este nevoie de dialog substanțial este demonstrând că vor câștiga lupta pe front.
Mark Galeotti este istoric britanic, profesor onorific la University College London. Ultima sa carte se numește “Putin’s Wars: From Chechnya to Ukraine” (Războaiele lui Putin: din Cecenia până în Ucraina).
Interviu realizat de Roman Goncharenko pentru Deutsche Welle
