Am obiceiul sa citesc The New York Times. Seara, pe Ipad, inainte de culcare. Găsesc mereu lucruri care deschid perspective şi le împărtăşesc celor care cred că merită. E şi cazul de faţă. Acum mai bine de o săptămână a murit o legendă a celui de-al doilea Război Mondial. Avea 96 de ani.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, George Vujnovich – probabil Djordje Vujnovic în Serbia – şi (alţi) doi agenţi OSS (precursorul militarizat al CIA) a pregătit la milimetru Operaţiunea Haylard, prin care americanii au recuperat de sub ochii germani sute de militari paraşutaţi în munţii Bosniei şi ai Serbiei de azi.
Povestea pe scurt aici http://www.nytimes.com/2012/04/30/nyregion/george-vujnovich-96-led-rescue-of-airmen-in-world-war-ii.html?ref=obituaries
Acum câteva gânduri. Ce este cu Serbia de azi? Ce oameni o influenţează? De ce ajunge o ţară în corzi precum vecina noastra de la sud-est? Câţi ştiu că duminica trecută au fost alegeri (si) în Serbia, nu doar in Franta si Grecia? Le doresc sarbilor, de care ma leaga ceva sentimente din trecut si citeva trupe de rock, să se scuture de tot praful toxic al sfârşitului de Război Rece şi să privească înainte cum le stă în fire. Şi să înţeleagă că avem dreptate şi nu le vrem decât binele.
Nu pot să închei fără a spune că tot atunci când Vujnovic scria istorie, peste Dunăre, un român risca multe. Se numea Rică Georgescu. Citiţi Operaţiunea Autonomus, de Ivor Porter ( un erou în viaţă, a fost anul trecut în România la aniversarea Majestăţii Sale Regele Mihai), şi o să vă crească inima despre cum erau românii, cu Gestapo sau ruşii în ţară. Povestea lui, când vom fi ceva mai liniştiţi cu toţii şi cu speranţa că oameni ca ei se vor mai naste, cu o sansa reala in tara lor, nu peste ocean.
