Fostul premier Adrian Nastase face o radiografie ampla pe blogul sau in legatura cu prezenta sau lipsa calitatilor politicienilor tineri. Iata un fragment important :
<Am vrut, de aceea, să trag un semnal de alarmă în legătură cu ceea ce eu am numit „generația Oajdea”, o generație de politicieni care au crescut și s-au format, în principal, după 1989, și care – cu unele excepții – reprezintă dezamăgiri. Am sentimentul neplăcut că o generație care, deși avea impregnată în ea tușa perioadei comuniste, a reușit, totuși, să impună la vârf personalități educate, remarcabile profesional și uman, este înlocuită de o generație care nu-și găsește identitatea, mult prea puțin cultivată, fără capacitate de dialog, fără cultură și fără pregătire. Sigur, nu pot generaliza. Și nici nu pot (și nici nu vreau) să extrapolez aceste observații pentru nenumărații tineri formați, specializați, în alte domenii decât politica.
Ce încerc să transmit nu este revolta naturală a unui om, care a depășit vârsta de 60 de ani, în fața generațiilor mai tinere care îi iau locul, ci regretul că în urmă, în politica românească, nu „răsar” suficient de mulți oameni de calitate. Din păcate, în noile generații, sunt mulți oameni de valoare, oameni extraordinar de competenți și cu sisteme morale solide, dar care nu aleg politica. Acești oameni, de multe ori, nici măcar nu mai aleg să rămână în țară. Este o dramă pentru o națiune care, pe alocuri chiar și în comunism, era obișnuită să își stimuleze elitele să preia un rol activ în societate. Și este o dramă pentru că locul lăsat liber de oamenii valoroși ajunși la o anumită vârstă, nu este ocupat de tineri competenți și remarcabili, care să genereze optimism, ci – de cele mai multe ori – de oameni care compromit speranța în noua generație.
Asistăm, de câțiva ani, la promovarea în spațiul public a unor personaje impertinente, autosuficiente, oameni ai unei singure cărți (în cel mai bun caz), oameni ai unor idei fixe. Astfel de oameni pot fi, din păcate, culeși și identificați foarte ușor, iar exemplele sunt nenumărate. Din punctul meu de vedere, arhetipul lor l-a reprezentat Oajdea. Din păcate, acest „model” îl găsim la toate partidele. Este un fenomen care a fost amplificat de modificarea regulilor electorale, care au permis accederea în Parlament și a unor oameni fără nici un fel de substrat personal și profesional. Credeam cu toții că Parlamentul va evolua sub aspectul calității atunci când votul se personalizează. Din păcate, rata de înnoire, de peste 60% a Parlamentului, a dus la impunerea unei generații de persoane care sunt dispuse să se lipească cu superglue de scaunele din sală, în loc să se lupte cu argumente pentru ideile lor. Un Parlament care este dispus la astfel de gesturi este însă un instrument ușor de manipulat.
Dacă am fi avut astăzi un Parlament în care ar mai fi existat oameni precum Ion Rațiu, Ion Diaconescu, Corneliu Coposu, Mircea Ionescu Quintus sau Radu Câmpeanu, acesta ar fi fost mult mai greu de manevrat. Astfel de oameni înțelegeau forța principiilor, știau să își cântărească responsabilitatea, să judece între diversele forme de presiune – firești într-o democrație – să decidă în nume propriu și să se comporte la nivelul așteptărilor populației. Știau să respecte Constituția, chiar dacă nu o votaseră.
Din păcate, noua generație este încă restantă la acest examen, și mai are de demonstrat. Numele noi, aduse chiar și din afara partidelor, ar trebui să impresioneze nu prin freză, demonstrații de dans, tupeu sau buzunar, ci prin intelect, cultură, civilizație și viziune.
De la „generația Oajdea” nu mai am nici o speranță. Este o generație eșuată și „îmbătrânită” înainte de vreme, fără legătură cu țara – care are mare nevoie de încredere și perspectivă. O generație care ar trebui să iasă din spațiul public mâine și față de care trebuie să ne delimităm cât putem de rapid.
Am tot vorbit de „cele două Românii”. Mulți dintre cei formați după 1989 sunt tentați să construiască modele în totală opoziție cu cele ce existau înainte de 1989. Suntem din nou în fața a două Românii – cele două Românii tinere și entuziaste. Una este agresivă, urâtă, hidoasă, tupeistă și extrem de dăunătoare pentru viitor. Și alta, încă educată, încă principială, încă entuziastă și dornică de cunoaștere – care se autoexclude și care nu reusește să găsească pârghii de a se impune în politică și societate. Eu cred în această Românie și în ea ar trebui să investim cu toții – doar aceasta poate să reprezinte o salvare.
În 2002, participând la Congresul TSD – momentul de revigorare a organizației de tineret – am făcut unele promisiuni privind promovarea tinerilor în structurile de partid și în cele guvernamentale. Care au fost rezultatele?
În câteva luni, am îmbunătăţit calitatea reprezentării tinerilor în Consiliul Naţional şi în Biroul Executiv Central al PSD. Astfel, liderul TSD a fost ales vicepreşedinte al Partidului, membru în Delegaţia Permanentă; în Biroul Executiv Central al PSD, de la un singur membru s-a ajuns la 12, iar din Consiliul Naţional făceau parte toţi preşedinţii organizaţiilor de tineret, judeţene, din ţară.
Situarea pe poziţii eligibile a tinerilor pe listele electorale a însemnat un motiv în plus în determinarea cu care aceştia şi-au îndeplinit misiunea. În urma alegerilor locale din primăvara anului 2004, au fost aleşi 84 de primari de pe listele PSD propuşi de TSD. După aceleaşi criterii, au fost aleşi 43 de viceprimari, 2094 consilieri locali şi 102 consilieri judeţeni la nivelul întregii ţări.
Alegerile preliminare din 6 octombrie 2004 au evidenţiat la nivel naţional pe locuri posibil eligibile 26 de tineri, unii fiind în mod deosebit apreciaţi de organizaţiile proprii, fiind votaţi astfel: 5 tineri s-au situat pe locul I pe liste, 5 pe locul II, 3 pe locul III.
Dacă în legislatura 2000-2004 au fost aleşi 4 deputaţi din rândul tinerilor, în urma scrutinului din 2004 au fost aleşi 17 deputaţi şi 2 senatori propuşi de TSD. Din acest punct de vedere se poate spune că proiectul „PSD întinereşte Parlamentul” a reuşit.120
Îmi aduc aminte că, la o întâlnire a Delegației Permanente, în februarie 2004, i-am cerut lui Victor Ponta să organizeze o întâlnire națională cu oamenii din partid sub 35 de ani – din administrația locală, din guvern, din parlament, etc. Am vrut să arătăm, printr-o mare reuniune – la Sala Palatului – că, în partid, fuseseră aduși numeroși tineri și că ei aveau deja funcții în administrație. Era și un răspuns pentru Băsescu – cel care în campania de la București, în 2000, se plimba cu barca, cu niște tineri care, pe urmă au dispărut – dar și pentru campania de atunci a lui Dan Voiculescu.
Acțiunea cu tinerii din partid a avut loc în martie 2004, când aproximativ 6000 de tineri social-democrați au participat, la București, la o mare reuniune. Le-am vorbit atunci despre reformele și schimbările de care România avea nevoie.
În discursul meu, am făcut apel la liderii tinerilor social-democrați din administrația publică să ni se alăture în viitoarele demersuri:
„Îmi face o plăcere deosebită şi sunt foarte onorat să am ocazia de a mă adresa liderilor tineri ai partidului şi ai ţării noastre. Un prim-ministru se gândeşte în fiecare minut la situaţia României de astăzi. Este în fişa postului. Uneori gândurile nu sunt prea optimiste. Privindu-vă acum, am bucuria de a mă gândi la situaţia României de mâine. Şi ceea ce văd îmi dă curaj. (…) Pentru că acesta este momentul în care trebuie să lucrăm împreună pentru a produce schimbări majore. În special, tinerii din România şi tinerii conducători trebuie să ducă la bun sfârşit această sarcină.
Fiecare generaţie din România se confruntă cu propriile provocări şi responsabilităţi. Unii au fost chemaţi să-şi apere ţara în vreme de război. Alţii au condus la eliberarea noastră de sub dominaţie străină. Părinţii noştri au încercat să îşi păstreze demnitatea şi mintea limpede sub un sistem dictatorial. Generaţia mea a fost chemată acum 15 ani să conducă ţara în lupta pentru democraţie şi libertate. Greu, cu eforturi, cu ezitări, am construit sistemul democratic în România. Am reintegrat România în rândul ţărilor democratice. Nimănui nu îi mai este acum ruşine de sistemul politic din România.
A venit rândul generaţiei voastre. Este rândul vostru să produceţi un alt fel de revoluţie – o revoluţie a standardului de viaţă şi al civilizației„.
117 Victor Ponta a fost alers în 9-10 noiembrie 2002, președinte al TSD.>
https://nastase.wordpress.com/2015/05/13/costel-si-generatia-oajdea/