În contextul luptei pentru independența Cataluniei, analistul politic Bogdan Chirieac vorbește, într-un editorial pentru DC News, despre axa Berlin-Budapesta-Moscova. Acesta a spus că 2018 va fi un an greu pentru România, în fața ofensivei directe ungaro-ruse, a naivității americane privind situația din regiune, a mișcărilor secesioniste din UE, dar și a slăbiciunii incredibile a administrației din România. Bogdan Chirieac a mai zis că este imposibil ca Viktor Orbán să nu profite anul viitor de situația din România: cel mai probabil vom avea un referendum fie privind autonomia teritorială, fie chiar independența pentru așa-numitul Ținut Secuiesc.
În timp ce televiziunile din toată Europa transmiteau luptele dintre poliția spaniolă și votanții catalani, la Cluj-Napoca, premierul Ungariei, Viktor Orbán, declara ritos: “Viitorul sună în limba maghiară”.
Probabil că, și la această oră, vă preocupă ce se întâmplă în Spania: autoritățile de la Barcelona consideră că referendumul a avut loc și că 90% dintre catalani au hotărât independența. Premierul spaniol, Mariano Rajoy, spune că nu a avut loc niciun referendum și mulțumește poliției, forțelor de ordine și Uniunii Europene. În Catalunia, s-a convocat, deja, grevă generală. Alte zone separatiste din Europa exultă.
Nu voi face aici nicio analiză pro și contra privind Spania, Catalunia sau Uniunea Europeană. Important mi se pare însă că focul din marginea de Vest a Europei poate aprinde Estul, adică România. Scânteia și combustibilul pot fi livrate insidios de Budapesta. Momentul ar fi admirabil ales. La anul ar trebui să sărbătorim, toţi cetățenii români, 100 de ani de la Marea Unire. Liderii UDMR au anunțat deja, în numele minorității maghiare, că vor ține doliu.
Budapesta însă nu va sta în post și rugăciune, ci va acționa. Guvernul maghiar a alocat deja 100 milioane de euro Comisiei Trianon, care va împânzi Occidentul, anul viitor, cu versiunea proprie privind Marea Unire din România. Condițiile nu au fost niciodată mai bune.
La Bruxelles, Bucureștiul este considerat mai degrabă copilul problemă al clasei: nu e prea deștept, e corigent cam la toate materiile, dar cel puțin nu face gălăgie, nu comentează la cursuri și, în niciun caz, nu vorbește urât cu profesorii. Asta nu-i împiedică pe profesorii de la catedră, care pot fi câteodată în realitate simpli suplinitori, chiar funcționari de rang VI ai Comisiei, să-și verse nervii asupra României. Niciodată țara nu a fost mai slabă. Toate centrele de putere, centrale și locale, au fost anihilate în numele luptei anticorupție și asta fie că vorbim despre politic, administrație, economie, mediu de afaceri, mediu universitar, sistem medicalși chiar magistrați. În exterior, se vorbește adesea că ștafeta “culpabilizați România”, dusă la extrem în numele luptei anticorupție, a fost preluată de la Statele Unite de către Germania. La față răsună însă, în continuare, mesajul intransigent al Excelentei Sale ambasadorul Hans Klemm. Pe scurt, în România lucrurile merg bine și nu există nici abuzuri și nici încălcări ale drepturilor omului de către Justiție. Privind în viitor veți spune că nu are importanţă dacă făclia Luptei o va duce Germania în locul SUA. Aparent așa stau lucrurile, doar că, aceleași voci, bine documentare din statisticile existente pe net privind relațiile economice dintre Germania și Rusia, spun că Moscova este direct interesată de ce se întâmplă în România. Pe scurt, în spatele nemților se ițesc rușii. Rușii care sunt prieteni de excepție nu doar cu fostul cancelar german Gerhard Schröder, acum președinte CA al Roseneft, ci și cu Viktor Orbán, premier deasupra vremurilor al Ungariei și al maghiarilor de pretutindeni.
2018 va fi un an greu pentru România, în fața ofensivei directe ungaro-ruse, a naivității americane privind situația din regiune, a mișcărilor secesioniste din UE, dar și a slăbiciunii incredibile a administrației din România.
Chiar dacă referendumul din Catalunia nu va avea urmări, este imposibil ca Viktor Orbán să nu profite anul viitor de situația din România: cel mai probabil vom avea un referendum fie privind autonomia teritorială, fie chiar independența pentru așa-numitul Ținut Secuiesc. Există așa ceva? Științific nu. În planul imaginii, da. Sintagma Ținut Secuiesc se construiește de aproape un deceniu și, ușor-ușor, i s-a adăugat chiar steag, imn și reprezentanţă la Bruxelles – illegal, conform scriptelor internaționale, dar există.
O dată bună pentru referendum ar putea fi 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Statul naţional unitar român este literă în Constituție. Cine ia în seamă însă Constituția României? Curtea Constituțională este sesizată zilnic cu încălcări ale legii fundamentale săvârșite de instituții și organe fundamentale ale statului român.
Se mizează pe sprijinul partenerului strategic al țării noastre -America. Nu știu cât ar percepe Ambasada diferența dintre stat unitar și stat unitar în centrul căruia se află o mică regiune cu autonomie teritorială pe criterii etnice. În definitiv, dacă în vremea URSS exact pe acel teritoriu a existat Regiunea Autonoma Maghiara, de ce nu ar exista acum, în vremea capitalismului liberal, și un ținut autonom secuiesc.
Singurul atu evident al României, inclusiv pentru cei dezamăgiți de prestația președintelui Iohannis, este chiar președintele Iohannis. Printr-o întâmplare istorică, românii au dovedit lumii, alegând președinte un etnic german, că respectă minoritățile și că drepturile acestora sunt încălcate exact în același mod în care sunt încălcate și drepturile românilor. Aici nu există discriminare, etnicitatea președintelui mai este un atu și în altă direcție. Îmi aduc aminte, cu amărăciune, cum în anii 90 războiul din fosta Iugoslavie a izbucnit după ce Germania lui Helmut Kohl a recunoscut unilateral, în Europa, independența Croației. Mă gândesc că dacă d-na Merkel ar recunoaște Ținutul Secuiesc independent ar trebui să poarte întâi o convorbire, fără translator, cu Klaus Iohannis.
Președintele singur, altminteri puțin comunicativ în plan internațional, chiar animat fiind de cel mai înalt devotament față de România, nu poate face minuni. Șingura șansă ar fi ca împreună cu toate partidele politice responsabile să se vorbească și mai ales să se acționeze pe o singură voce în direcția contracarării secesiunii în România. Președinte, Guvern, Parlament, cooptându-i aici inclusiv pe reprezentanții UDMR, ar putea contracara un joc pe seama României unde, până la urma, Viktor Orbán nu este mai mult decât un pion.
Dacă falsa problemă a autonomiei teritoriale a maghiarilor din România va fi pusă pe tapetul Europei, lucrurile vor merge într-o direcție greșită pentru țara noastră și pentru toți locuitorii ei. Dacă resursele uriașe alocate de Organe pentru a alimenta gherila politică din România ar fi utilizate pentru apărarea integrității teritoriale, lucrul acesta nu se va întâmpla. În situația actuală din România este tot mai greu de crezut că ne vom putea opune noii axe Berlin-Budapesta-Moscova.
