Ce se intampla de 3 saptamani in Franta si mai ales la Paris e dovada unei lungi traditii in revolte de amploare ale poporului francez.
Daca Revolutia Franceza de la 1789 e prea indepartata pentru unii, desi acolo e dovada palpabila a unei schimbari violente de regim prin intermediul revoltelor strazii, sa venim mai aproape.
Nu in Mai 1968, cu toate ca acela e probabil cel mai important reper al istoriei moderne franceze in privinta efectelor politice ale protestelor masive.
2005. Ministrul de interne : Nicolas Sarkozy.
Revolta periferiilor. 3 saptamani, cu un bilant devastator : peste 2700 de persoane arestate, peste 8000 de masini incendiate.
3 morti.
Presedintele de atunci Jaques Chirac, a declarat starea de urgenta.
PS1 : Cei care vad azi “proteste fara precedent”, “Franta in pericol”, “stabilitatea Europei amenintata” uita sau nu stiu peste cate astfel de momente a trecut marea natiune franceza, reusind sa ramana mereu un important reper european
PS 2 : Cea mai importanta lectie pe care personal o vad in succesiunea revoltelor este lectia ne-invatata a politicienilor despre efectele saraciei, bomba sociala a periferiei ce explodeaza periodic si pericolul urias al infiltrarilor gruparilor extremiste in protestele justificate avand la baza cauze economice
PS 3 : Cat despre evaluarea modului de actiuni al fortelor de ordine (politie si jandarmerie), peste tot in lumea in astfel de momente exista controverse. Important e mesajul autoritatilor fata de o interventie necesara in raport cu eventuale excese. Cei care pot aprinde sau stinge focul unor reactii necontrolate sunt cei care conduc statele respective si dau mesaje publice
