“Am avut eu grija”

Hai,ma lasi,cat caraghioslac pe paiatza asta,”am avut eu grija”dupa ce predarea-primirea a fost facuta!Sigur a fost pizmos ca a luat-o junker de mana pe dancila!A fost pus in fata faptului implinit,ce sa mai zica decat sa devina din nou ridicol!Statul asta ca magarul in drum,grandomania verbala jegoasa,cu accentuari anapoda pe cuvinte, ca tot ce spune el e comestibil,luati de mancati,indopati-va ca vine de la herr atoate-facatorul iohannis si vulgul sa ia dumicatul extaziat,gastrologic vorbind,devine enervant!S-a dus cu festila sa ia lumina de la merkel,are grija si cu Theresa,facaletz zau,se mai infoaie in pene in fata jurnalistilor,care cu exceptia catorva au aceleasi stupide intrebari,pe acelasi format de prostit prostii,neintreband niciunul…..ce face georgeta,invata pe de rost declaratia pe care trebuie sa o dea,odata si-odata,procurorului,oricare,cuiva de acolo?!Ce sandale si-a luat,ce rochie de un rosu provocator,de ti se strepezeau dintii,sau roz bombon,si-a pregatit pentru receptii,intrebari serioase nu ridicari la fileu penibile!

Daca a avut grija dl. Presedinte al Republicii, in ceasul al 12-lea, e bine. Din pacate in toti acesti ani de cand este cazat in Deal n-a prea facut mare scofala, a alergat dupa “guvernul meu” si alte nimicnicii.

Paltonarul se crede imparat!
“Dancila trebuia SA SE PREZINTE LA MINE!”
(Noroc ca) am avut eu grija! 🙂 🙂

Fără a fi dintre aceia care, dezamăgiți de comportamentul prezidențial al fostului lor candidat preferat, condamna tot ce face și zice Johannis, trebuie sa admit ca declarațiile sale pe scena internațională apar din ce in ce mai inepte chiar și pentru blazați/cei care nu l-au votat și n-au avut nici o așteptare de la actualul președinte. Omul toarnă prostii, pur și simplu, oridecateori i se da microfonul și-n oricare dintre limbile “germanice” in care se exprima; acum e vorba de o simpla afirmație fudula, “ I took care of that”, “am avut eu grija” de ce și in ce fel nu contează, care repeta alte “fudulii” de același fel, dar cea despre “bilaterala scurta” cu Theresa May depășește limitele fuduliei, recunoscuta, de altfel, a personajului. Oricat de “fragilizat” de acordul pe Brexit, premierul Marii Britanii nu e un subaltern căruia i se acorda o “scurta audiența” la șeful corporației pentru a-și motiva demisia, pe deasupra premierul respectiv fiind o doamna, adică, pe întelesul tuturor, un om politic femeie, reprezentanta a unui cap încoronat femeie care, ghinion, se numește tot Elisabeta ca și celebra sa predecesoare din sec xvi, cea care a continuat și adâncit Reforma religioasă inițiata de tatăl ei, regele Henric VIII, un proces echivalent cu Brexitul (in sensul ca a “tăiat” ancora ce ținea Anglia insulară atașata de Europa continentala). An elephant in a China shop/un elefant intr-un magazin de porțelanuri (expresie idiomatica, tradusa literal) n-ar fi făcut atâta paguba cât a făcut Johannis intrând cu picioarele in istoria, cultura și tot ce înseamnă “moștenirea europeană”, “valorile” pe care pretinde ca le susține la modul absolut. Fiindcă, oricat de informa ar fi ea la ora actuala, UE nu e o “corporatie”, n-a fost gândită așa —in măsura in care a fost gândită structura de la începuturi—Anglia nu e o “filiala” a UE și, mai ales, Johannis nu e președintele ipoteticei corporații numita Europa nici măcar pe perioada de șase luni in care nu el, ci “filiala” România, preia gestiunea respectivului complex de firme. Iar viitorul cap încoronat al Angliei, chiar dacă e bărbat și se numește Charles, nu va pune niciodată relațiile “virile”de spritz deasupra relațiilor oficiale dintre Coroana Angliei, fie ea izolata de “coroanele” continentale, și provincia UE numita România unde regele englez detine câteva fiefuri. Asta e când pui un elefant pe post de președinte, îți sparge nu numai lucrurile de valoare din palat dar îți pune și acoperișul in cap; dreptu-i ca nici colegii de la UE ai elefantului, deși mai mici la trup și la trompa, nu-s mai puțin stângaci in materie de diplomatie și nici mai puțin uituci in materie de istoria continentului pe care-l conduc—toți se întrec in a condamna Brexitul exact la fel ca înaintașii lor din sec XVI care cântau prohodul Angliei in urma desprinderii lui Henric VIII atât de catolicism cât si de Reforma germana, doar pentru ca nici una dintre bisericile respective nu voia sa-i rezolve problemele conjugale. intr-un anume fel fudulia președintelui Johannis sublimează inepția Europei—poate c-ar trebui sa ne mândrim cu elefantul nostru Iara nu sa-l blamam!