Cu o retorica populista din ce in ce mai agresiva, cu atacuri lansate la adresa unor aliati europeni si mesaje din ce in ce mai prietenoase pentru adversarii valorilor occidentale, guvernul Italiei (prin tripleta Salvini-Conte-Di Maio) devine una din marile dureri de cap ale Europei. De parca nu erau destule…
Premierul italian Giuseppe Conte a criticat virulent vineri acordul franco-german semnat marţi la Aachen, acuzând Franţa şi Germania că ‘îşi bat joc’ de Italia şi Uniunea Europeană, potrivit Reuters.
Franţa şi Germania “nu se gândesc decât la interesele lor naţionale”, a afirmat Giuseppe Conte, citat de publicaţia Corriere della Sera.
Parisul şi Berlinul au semnat marţi un tratat bilateral care îl completează pe cel încheiat în 1963 de Charles de Gaulle şi Konrad Adenauer pentru a parafa reconcilierea franco-germană.
Tratatul de la Aachen conţine o clauză de asistenţă reciprocă în materie de apărare în cazul în care una dintre ţări este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său. Documentul confirmă de asemenea voinţa celor două state de a investi împreună în dezvoltarea de armament, cum ar fi proiecte de avioane de luptă şi de tancuri, precum şi în ceea ce priveşte elaborarea unei abordări comune privind exportul acestor echipamente.
Parisul şi Berlinul îşi propun, între altele, să prezinte cât mai mult posibil o poziţie unică a Uniunii Europene la Naţiunile Unite şi afirmă că admiterea Germaniei ca membru permanent al Consiliului de Securitate reprezintă o prioritate a diplomaţiei lor.
‘Cu siguranţă, aliaţii noştri nu pot rămâne tăcuţi şi să aprobe decizii adoptate de alţii’, a adăugat în context Giuseppe Conte.
Relaţiile dintre Franţa şi Italia s-au deteriorat de la sosirea la putere a Mişcării 5 Stele (antisistem) a lui Luigi Di Maio şi a Ligii (de extremă dreapta) a lui Matteo Salvini în luna iunie, până în punctul în care ambasadoarea Italiei la Paris a fost convocată la Ministerul de Externe francez săptămâna acesta.
Salvini şi Di Maio, ambii vicepremieri, l-au criticat constant pe preşedintele francez Emmanuel Macron în ultimul timp, cu câteva luni înainte de alegerile europene programate pentru 26 mai.
Cu totul neobişnuit, cei doi lideri italieni au comentat recent politica internă franceză, exprimându-şi susţinerea faţă de mişcarea ‘vestelor galbene’ în Franţa.
Aceste critici recurente, calificate drept ‘inacceptabile’ de către Paris, au suscitat o reacţie miercuri din partea ministrului francez al afacerilor europene, Nathalie Loiseau. ‘În Franţa avem o expresie care spune că ‘ceea ce este excesiv este nesemnificativ’. Deci, când cuvintele sunt excesive atât prin tonalitatea, cât şi prin numărul lor, ele devin nesemnificative’, a concluzionat ea.
Cu riscul de a ma repeta trebuie sa spun ca populistii italieni nu fac decât sa reacționeze—spectaculos, ce-i drept, dar țara care a inventat teatrul împreuna cu Grecia nu poate sa se dea in laturi de la ieșiri dramatice— la ingerintele nepermise ale Axei Paris-Berlin in politica interna a Italiei. Trupele de granița franceze trimit înapoi migranții porniti din Italia inspre țările axei? Trimit și încă folosind un spital al Crucii Rosii drept canal de scurgere, adică lucrând cu metode neoficiale. Trebuie ca Minstrul de interne, Salvini, sa riposteze la manevra? Trebuie, bineînțeles, fiindcă de asta s-a ales, sa “scape” populația peninsulei de invazia nord-africana. Ar putea sa folosească diplomația, desigur, dar diplomația nu se vede cu ochiul liber și, de altfel, nici Macron nu e adeptul manevrelor “subțiri” așa ca situația devine dramatica fără prea multă oboseala din partea ambelor tabere. Cât despre susținerea acordată de Salvini vestelor galbene, e vorba de o simpla fumigena aruncată peste scena politica franceza—in Italia mișcarea respectiva nu are adepți așa ca guvernul poate sa facă tărăboi pe tema “răscoalei” împotriva lui Macron și-a prietenilor lui “globalisti” pe cont propriu, fără sa aibă nevoie de Putin ca Muza. Șamd, exemplele sunt multiple, mai ales de când Axa a fost confirmată oficial prin Tratatul de la Aachen; lumea tinde sa uite faptul ca Italia a fost parte din Axa Roma-Berlin-Tokyo acum 75 de ani și rezultatele s-au văzut cu ochiul liber: mizerie, radicalizarea stângii, mafia resuscitată (de americani pentru a asigura debarcarea in Sicilia), disprețul comunității europene fatza de învinși suportat deja de trei generații, toate astea nu merg in favoarea unei Europe unite sub coroana bicefala franco-germana. Dacă mergem și mai adânc in istoria peninsulei, tot franco-germanii au ținut fragmentat Nordul și Centrul Italiei, francezii invadând Lombardia in mod recurent timp de câteva secole, iar împărații germani pradind Roma sub prea-catolicul împărat Carol Quintul—asta ca sa amintim doar exemplele celebre de “ingerinta” in treburile interne ale italienilor. Nu e nevoie ca guvernul “durere de cap” actual sa se inspire de la Mama Rusia și tata Putin pentru a raspunde “contondent” Europei Unite sub franco-germani—Rusia nici măcar nu exista pe eșichierul politic când aceleași confruntări aveau loc pe scena italiana—iar Axa de la Aachen nu e nici ea prea clar îndreptată împotriva țarului de la Răsărit ca sa se poată vorbi de o presiune din partea Franței și a Germaniei asupra Italiei ca “aliat” al lui Putin. Și mai e ceva de care trebuie—zic eu ca locuitor vremelnic al Veneto-ului așa-zis “secesionist”-ținut seama când vorbim de Migrena italiana abătută asupra UE, anume, faptul ca italianul de rând nu vrea război cu nici un chip, pur și simplu se ferește de militarism ca de Necuratul de când și-a văzut părinții plecând in pas de legionar roman și sfârșind ca sclav in Siberia. Părerea generală e anti-războinică, amintirea stepei rusești încă bântuie conștiința descendenților prizonierilor din războiul doi și parte din opoziția gălăgioasa a guvernului Salvini-Conte-Di Maio la “axa” consacrata recent la Aachen se datoreaza tocmai fricii de a fi tarați in vreun nou război ca “ auxiliari “ ai “armatei europene”. Deci, nu e cazul sa exageram durerile de cap produse de italieni Bruxelles-ului, împreuna populistii care guvernează peninsula nu fac cât o gripa venită de la Moscova (ca arma biologica)!
Asadar G. Conte a criticat virulent Franta si Germania afirmand ca isi bat joc de Italia si UE.
Daca Italia este si este pe buna dreptate al treilea membru cofondator al UE (inceputul anilor 90 cu Mitterand, Kohl, C.A. Ciampi-Prim Ministru si ulterior presedinte al Italiei) cum poti sa te simti cind membru paritar esti tratat drept cantitate neglijabila in decizii importante?
Un exemplu de cum a fost tratata Italia este criza migratiei generata de Merkel, criza care a tracasat Italia mai mult decit orice alt stat in termeni de primire, logistica si financiar.
Italienii au cheltuit 4 MLD. euro in 3 ani pentru asistenta imigratilor sositi.
Politistii francezi, noapte ca hotii, au respins si resping imigratii inapoi in Italia.
Acelasi lucru il face si Austria, dar e alta poveste.
Italia, din pacate a fost putin considerata, socotesc pe nedrept si pe vremea altor guverne (Monti tehnocrat, Guv. Letta, Guv. Renzi, Guv. Gentiloni. Toate aceste Guverne aplecate si supuse vointei exprimate la Bruxelles.
Salam Aleikum!! Italia cotizeaza cu niste miliarde bune la pusculita BCE; a dat o mana de ajutor la recapitalizarea Bancilor Franceze si Germane dupa criza din 2007. Bani frumosi. Gestul a fost “uitat
Italia nu a votat niciodata impotriva acordarii Spatiu Schengen Romaniei, nici acum in timpuri de populism, nationalism, sovranism, anti europeism de care a fost acuzata.
A strimbat din nas Franta , si au votat contra Olanda si scandinavi.
Pentru cunostinta DVS Salvini si Lega nu reprezinta extrema dreapta. Extrema Dreapta in Italia poate fi numita miscarea “Forza Nuova” a lui G.Fiore.
Nu a fost semnalata inca nici o iesire in piata a aceste miscari, mai recent.
Aroganta Galica si cea Teutona si-au dat mana. Vor binele Europei dar trebuie inca demonstrat.
A “uitat” Merkel de schimbul avantajos la trecerea catre Euro (1 D Mark = 1 Euro!) Ceilalti mai ghinionisti.
Ma intorc la Franta: nu exista tara in UE care se treaca mai usor decit Franta peste regulile Uniunii ignorand cu nepasare orice protest de la Bruxelles.
Guv. Conte a reusit cu greu sa obtina un 3,02% deficit in timp ce Franta a depasit chiar 4%.
Presedintele bancher putea sa-si permita.
Ostilitatilie cu Italia, cu Salvini prea vocal, le-a deschis insa Macron odata cu instalarea Guv. Conte: fenomenul petrecut in Italia se raspindeste ca o “lepra” a afirmat Macron : adica cine a votat cum a vrut liber, democratic satul de retorica goala si pupincurism pro german poate fi etichetat indirect drept “lepros”. O iesire mai mult decit nefericita ce nu face onoare nimanui darmite acestui Presedinte Francez hibrid (iesit la momentul oportun din grupul socialist a lui Hollande, autoproclamat independent si “En Marche”.
Adevarul este ca de mult timp e o rugina veche intre Franta si Italia declansata tot de Francezi si orgoliul lor.
A fost greu de admis emanciparea culturala, sociala si economica a Italiei dupa WW2 din partea Frantei.
De la gastronomie pina la moda, de la turism pina la arta, italienii nu mai au mult de invidiat francezilor, e o realitate.
Salvini a fost acuzat si de solidarietatea oferita miscarii “gilet jaunes” chestiune care l-a tracasat din nou pe Macron.
Pacat ca si Macron e un Presedinte ce intelege doar ce vrea si promite rezolvarea revoltelor cu o 100 Euro marire salariala.
Nu cunoaste Franta periferica, Franta defavorizatilor aflati in locuri indepartate de centre si orase mari (Paris , Lyon, Etc)
Mesajul revoltei “vestelor galbene” a fost si este: “NOI EXISTAM” sau”EXISTAM SI NOI”.
Suntem cei uitati , invizibili, defavorizati ce nu vom avea niciodata acces la redistrubuirea cit de cit echitabila a cistigurilor colosale pe care cei din elitele economice si politice le au.
Oameni simpli, cu meserii umile tinuti la distanta de profiturile oferite de globalizare care a imbogatit enorm putini si a exclus fara mila pe foarte multi.
Cit despre ceea ce s-a discutat la Aachen gen ” Statutul tarilor de mana a doua” aproape oficializat ce vorbeste despre state de mana a doua lasate la periferie, cu politici de austeritate.
Macron e de parere ca aceste state trebuie lasate ca atare la periferie.
Despre Brexit , un adevarat catalizator al axei Franta -Germania, despre detalii si umbre ale Europei gindite de Macron-Merkel,
despre crearea “culturii militare comune”, despre Tratatul de productie si exporturi militare, despre politici speciale pentru regiunile de granita s-au exprimat deja publicatii, zic eu serioase: Financial Times,The Economist, Bloomberg, US Today.
Mi se pare ca este deja in curs ceva ce seamana cu un razboi fratricid intre tari care s-au inteles sa promoveze unire si solidarietate pentru a deveni o Europa cu capul sus in fata Chinei, a Rusiei.
Lasa. Mai bine ca noi: sa-i pupam in cur cand se imbratiseaza intre ei. Bravo lor ca lupta pt cei care i-au ales sa se comporte asa cum au promis. Aaaa, ca nu ne convine noua ca Italia a ales, disperata, din cauza UE, pe cineva care noua nu ne place, nasol. Asta e. Democracy. Nu ne convine, asta e. Dam din gura ca mai mult nu se poa’.
Tripleta ne-tripleta, prietenie cu Putin sau nu (acu tot ce nu convine piticilor UE care n-au cojones sa strige la Timmermans da o ard ca Putin e malefic si Merkel e ingeras), aia fac ce au promis ca fac: nu mai tin isobul UE pt orice idee a vreunui retardat. Ar trebui sa judecam DE CE vin partidele extremiste la putere, nu sa aruncam cu rahat practic in votul italienilor. Ca n-am vazut mare oripilare mare la italieni pt zicerile aatea. Ne vaitam noi mustele, ca ce rai sunt elefantii democratici. Pffff