In prima batalie castiga in justitie de Mircea Diaconu se spune cat se poate de clar :
“În soluţionarea prezentei contestaţii, Tribunalul reţine astfel, având în vedere şi considerentele celor două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile citate mai sus, că pârâtul Mircea Diaconu, care şi-a depus candidatura ca independent la alegerile europarlamentare din 2014 şi fostul Senator Mircea Diaconu, s-a aflat într-o stare de incompatibilitate obiectivă începând cu data de 19.12.2008, iar prin Hotărârea Senatului României nr. 68 din 19 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 859/2008, având în vedere inclusiv Raportul Comisiei Juridice din Senat privind această stare de incompatibilitate, pârâtului i-a fost validat mandatul de Senator de către Camera Senatului din Legislativul României, abilitată de lege să se pronunţe cu privire la acest aspect.
Comportându-se ca un cetăţean de bună-credinţă, dar având în vedere şi voinţa alegătorilor care i-au acordat în fapt, prin votul lor, mandatul de senator în Legislativul României, pârâtul Mircea Diaconu s-a adresat personal Comisiei Juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din Senat, pentru verificarea pretinsei situaţii de incompatibilitate în derularea activităţii de senator, cumulată cu cea de director la Teatrul C.I. Nottara.
Prin Raportul Comisiei Juridice din Senat, întocmit la data de 23.12.2008 s-a constatat că Senatorul Mircea Diaconu nu se află în stare de incompatibilitate, astfel că pârâtul Mircea Diaconu a desfăşurat această activitate cumulată cu avizul organelor abilitate de lege şi nu i se poate reţine nicio culpă.
Înalta Curte a reţinut că Senatul României, atât prin Plenul acestei Camere, cât şi prin Comisia sa Juridică, s-a aflat în eroare şi l-a determinat pe recurentul Mircea Diaconu să se afle într-o stare de incompatibilitate în aceşti ani, astfel că tribunalul constată că nu-i poate fi imputată candidatului independent Mircea Diaconu, această stare de incompatibilitate, care a fost cunoscută, dezbătută şi acceptată de organele abilitate de lege care trebuiau să ia măsurile legale pentru înlăturarea acestei stări.
(…)
Faţă de starea de fapt reţinută mai sus, tribunalul apreciază că nu se poate reţine că pârâtul Mircea Diaconu, în sarcina căruia nu s-a reţinut nicio culpă, ar fi decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică, în sensul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, iar hotărârea instanţei de contencios administrativ nu poate fi interpretată în acest sens, atâta timp cât prin aceasta nu s-a reţinut săvârşirea unei abateri disciplinare în sarcina contestatorului-recurent, chiar dacă Raportul de evaluare a rămas definitiv şi irevocabil prin hotărârea judecătorească de confirmare a existenţei stării de incompatibilitate”.
Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, se reţine că, „pot propune liste de candidaţi numai partidele politice, alianţele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale legal constituite, precum şi alianţele electorale constituite în condiţiile prezentei legi”. (…)
Totodată, conform art. 17 alin. 1 din Legea nr. 33/2007, se reţine că „poate candida ca independent, cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de alegători”.
„Cererea de admitere a candidaturii independente cuprinde numele, prenumele, prenumele părinţilor, cetăţenia, domiciliul, locul şi data naşterii, ocupaţia şi profesia candidatului, precum şi semnătura acestuia” (alin. 2 din acelaşi articol).
Conform alin. 3 din art. 17, dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) privind propunerea listelor de candidaţi, se aplică în mod corespunzător şi cererilor de admitere a candidaturii independente.
Din aceste dispoziţii legale, nu rezultă expres că decăderea din dreptul de a fi ales, ar constitui un impediment la depunerea candidaturii.
Prin analogie, tribunalul reţine însă, că potrivit art. 14 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, „propunerea de candidatură sau cererea de admitere a candidaturii independente a cetăţeanului unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, trebuie să fie însoţită, pe lângă documentele prevăzute la art. 16 sau art. 17, după caz, de o declaraţie pe propria răspundere care să precizeze următoarele: c) că nu a fost decăzut din dreptul de a fi ales în statul membru de origine în baza unei hotărâri judecătoreşti individuale sau a unei decizii administrative, sub condiţia ca aceasta din urmă să facă obiectul unor căi de atac”.
În consecinţă, condiţia „de a nu fi fost decăzut din dreptul de a fi ales”, este aplicabilă, „a fortiori ratione” şi cetăţeanului român Mircea Diaconu, care şi-a depus candidatura independentă pentru alegerea în Parlamentul European.
Pentru cele reţinute mai sus, tribunalul apreciază însă, că pârâtul Mircea Diaconu, nu a fost decăzut, în condiţiile legii, din dreptul de a fi ales, sau de a exercita o funcţie sau o demnitate publică, iar menţinerea Raportului de evaluare întocmit de ANI prin hotărârea judecătorească de confirmare a existenţei stării de incompatibilitate, nu poate fi interpretată „de plano”, ca o decădere din dreptul de a fi ales, în condiţiile în care instanţele au menţionat expres, că pârâtul Mircea Diaconu nu are nici-o culpă privind menţinerea stării de incompatibilitate.
Pentru aceste considerente de drept şi de fapt, în temeiul art. 20 alin. 3 şi 4 rap. la art. 69 alin. 1 din Legea nr. 33/2007, se va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de către petentul Iosipescu Zambra Nicolae Mircea, împotriva candidaturii depusă pentru alegerile europarlamentare din 2014 de către pârâtul Diaconu Mircea, candidat independent.”
