Amenințarea externă pentru lumea liberă și democratică având SUA drept lider are trei părți, scrie The Economist într-o analiză.
Una este haosul răspândit de Iran în Orientul Mijlociu și de Rusia în Ucraina. Agresiunea și instabilitatea consumă resursele politice, financiare și militare americane. Conflictul se va răspândi în Europa dacă Rusia va triumfa în Ucraina. O vărsare de sânge ar putea radicaliza oamenii din Orientul Mijlociu, întorcându-i împotriva guvernelor lor. (…)
O a doua amenințare este complexitatea. Un grup de țări, printre care India și Arabia Saudită, sunt din ce în ce mai tranzacționale, hotărâte să își urmărească cu înverșunare propriile interese. Spre deosebire de Iran și Rusia, aceste țări nu doresc haos, dar nici nu vor primi ordine de la Washington – și de ce ar trebui să o facă? Pentru America, acest lucru face ca sarcina de a fi o superputere să fie mai dificilă. Uitați-vă, de exemplu, la jocurile Turciei privind aderarea Suediei la NATO, aparent rezolvate săptămâna aceasta după 17 luni de dispute obositoare.
A treia amenințare este cea mai mare. China are ambiția de a crea o alternativă la valorile consacrate în instituțiile globale. Aceasta ar reinterpreta concepte precum democrația, libertatea și drepturile omului pentru a se potrivi cu propria sa preferință pentru dezvoltare în detrimentul libertății individuale și suveranitatea națională în detrimentul valorilor universale. China, Rusia și Iran formează un grup slab coordonat. Iranul furnizează drone Rusiei și petrol Chinei. Rusia și China au oferit acoperire diplomatică Hamasului, clientul Iranului, în cadrul ONU.
