Pe data de 10 octombrie președintele ucrainean Volodimir Zelenski a vizitat România, dar vizita sa nu a decurs tocmai conform planului, care prevedea și un discurs în fața parlamentului țării, la care s-a renunțat în ultima clipă, arată Foreign Policy.
Însuși Zelenski a fost cel care a contramandat discursul, dar adevăratul motiv a fost reacția Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), un partid naționalist de opoziție care a amenințat să protesteze în privința acestui discurs. După alegerile parlamentare din 2020 susținerea pentru acest partid s-a mărit de peste două ori. În unele sondaje pe tema viitoarelor alegeri din Uniunea Europeană care vor avea loc în această țară, partidul se află în frunte, deși atât Ucraina cât și Moldova i-au interzis intrarea în țară liderului acestui partid, din cauza presupuselor sale relații cu Kremlinul.
Țara se află la o răscruce – atât în raport cu chestiunea Ucrainei cât și în raport cu Europa. După revenirea la putere în Slovacia a controversatului populist Robert Fico și după orientarea acestuia spre poziția Ungariei în privința opoziției față de sprijinul european acordat Kievului, se pare că Bucureștiul va deveni următorul teren de luptă pe tema acestui program. Numai că demersul ar fi cu mult mai semnificativ.
România, punct cheie în războiul din Ucraina
România deține un rol major în livrarea ajutorului umanitar și armamentului pentru Ucraina, dar și mai important este faptul că țara e un punct-cheie care permite accesul cerealelor pe piețele mondiale. Începând din luna februarie a anului trecut, după ce Rusia și-a lansat invazia totală în Ucraina, peste jumătate din producția de cereale a Ucrainei a fost exportată prin România.
Pe plan intern și internațional relațiile românilor cu Kievul reprezintă un subiect delicat. Eventuala schimbare a poziției României ar avea o ramificație clară la nivel economic și politic pentru Europa, având în vedere că țara ar urma să dețină un rol-cheie în privința securității energetice în anii următori, atât în Europa cât și pe plan mondial.
Firma austriacă multinațională OMV și Romgaz, o companie de gaze românească, au anunțat în iunie că intenționează să investească până la 4 miliarde euro (aproximativ 4,25 miliarde dolari) în exploatarea rezervelor de gaze din Marea Neagră – un proiect care, în opinia celor două companii, ar duce la o producție anuală de cel puțin 10 miliarde de metri cubi de gaze. Construcția infrastructurii aferente ar urma să înceapă anul viitor, sperându-se totodată ca producția să înceapă în 2027. Exploatarea acestor resurse oferă perspectiva reducerii pe termen mediu a amenințărilor ruse, dat fiind că se pun mari speranțe în industria de hidrocarburi a României.
Dezvoltarea cu succes a producției de gaze oferă posibilitatea de a înlătura o armă economică esențială a Rusiei, pe care Kremlinul o folosea împotriva Europei simultan cu războiul său din Ucraina, respectiv transformarea rezervelor de gaze în armă – o transformare începută încă dinaintea invaziei totale din Ucraina, ulterior intensificată.
Impactul strategiei Kremlinului a fost semnificativ, făcând ca inflația să atingă niște cote inimaginabile în ultimele decenii, deși Uniunea Europeană a înregistrat un succes în reducerea dependenței de gazele rusești – importurile europene de gaze rusești atingând doar 8,4% în primele șapte luni ale anului 2023, cu 45% mai mici decât în 2021.
Cu toate acestea, Kremlinul a declarat cât se poate de clar că dorește să lovească economiile europene și, dat fiind sprijinul acordat Ucrainei, dorește s-o facă și prin intermediul altor mărfuri. Retragerea lui din inițiativa din Marea Neagră vizând cerealele, survenită în iulie, nu a avut impactul de temut asupra prețului cerealelor la nivel mondial, dar a sporit tensiunile pe piața de gaze europeană, inclusiv printr-o dispută la Organizația Mondială a Comerțului provocată de Kiev prin reclamarea Ungariei, Poloniei și Slovaciei din cauza restricțiilor unilaterale impuse cerealelor ucrainene, într-o perioadă în care AUR și alte partide românești cochetau și ele cu un asemenea demers. Fără prea mare îndoială, Rusia va continua să depună asemenea eforturi și în privința altor mărfuri, scrie Foreign Policy.
Dar, tot fără îndoială, gazele sunt cele mai importante, fiind strâns legate de piețele mondiale, care au de suferit de pe urma oricăror perturbări ale livrărilor în viitorul apropiat. Săptămâna trecută, prețul gazelor a crescut în urma unei scurgeri suspecte la o conductă dintre Finlanda și Estonia, așa cum s-a întâmplat și în august din cauza unor amenințări cu greva în Australia. O majorare continuă a prețului gazelor ar duce la o nouă creștere a inflației, iar acest lucru ar necesita rate majorate ale dobânzilor, odată cu toate costurile politice și economice pe care o atare situație le implică.
În consecință, este absolut important ca Ucraina, Europa și restul Occidentului să asiste cât de curând la un flux al gazelor românești. Rusia, dimpotrivă, are toate motivele să i se opună. Militarizarea Rusiei în Marea Neagră – unde pretinde că ar avea frontiere cu apele României prin ocuparea și anexarea ilegală a Crimeii – e un pericol imediat evident, dar nu este singurul, și s-ar putea ca în România să caute să profite de o relativă lipsă de atenție asupra pieței pentru a încerca să submineze proiectul, scrie Foreign Policy.
Păi ultimele sondaje arată clar cum vor vota progresiștii, maneliștii și mahalagioacele…
Ne-am pricopsit, ce să mai zic!!!