Marea actrita Margareta Pogonat a murit duminica la virsta de 81 de ani.
Fiecare dintre noi are diferite amintiri despre un rol facut de un actor, intr-un film sau intr-o piesa de teatru. Pentru ca Pistruiatul era unul din serialele mele favorite in copilarie, am descoperit-o si indragit-o atunci pe Margareta Pogonat. Un actor foarte bun, o femeie frumoasa, decenta, echilibrata si care transmitea o energie pozitiva. De ceva timp o revad in “Lumini si umbre”, un serial interesant a carei inspirata retransmisie o face zilele acestea TVR 2.
Dumnezeu s-o odihneasca !
Margareta Pogonat (n. 6 martie 1933, Iași, d. 11 mai 2014) este o actriță română de teatru și film. Tatăl, Alexandru Pogonat, (fiul lui Petru Pogonat), a fost jurist și ofițer, mort în război în prima linie atunci când armata română a trecut Prutul. Mama sa a fost actriță. Alexandru Pogonat nu a fost căsătorit cu mama Margaretei, însă a recunscut-o drept copilul său.A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959. Desfășoară o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara [2]) și cinematografică (debut în 1957 în „Pasărea furtunii”, r.Dinu Negreanu). Primește Premiul ACIN de interpretare în 1972 („Drum în penumbră” , r. Lucian Bratu) și 1973 („Zestrea”, r.Letiția Popa și „Dragostea începe vineri”, r.Virgil Calotescu). Activitate didactică după 1990 la două facultăți particulare – Spiru Haret și Universitatea Ecologică, la care predă Actoria.
Păcat! A mai plecat un om deosebit .
Dumnezeu s-o ierte !!!DA, a fost o femeie frumoasa si un bun actor !!!
🙁 Tristețea mea e cu atât mai mare cu cât abia în anul 2000 ne-am permis un televizor color.Văzusem doar Viața Satului,Telenceclopedia și Tezaur Folcloric,plus 6/49 și 5/40,apoi Televiziunea maghiară.Deci nu prea am avut timp să o admir 🙁 Să o odihnească Dumnezeu.De obici acești mici actori au devnit mari oameni.O să caut Pistruiatul pe net și Doamne Ajut-o și pe asta!
Dumnezeu sa o ierte!A fost una dintre cele mai frumoase actrite,cu talent si bunatate pe care o emanau personajele intruchipate!
dumnezeu sa o odihneasca in pac
PACE! DOAMNA IARTAMA
Pacat ca pe cerul sufletului romanesc se nasc atat de rar astfel de stele. Dar pacatul este si mai mare,atunci cand aceste stele ale sufletului neamului romanesc se duc atat de repede.
Dumnezeu sa o ierte si sa o acroteasca ACOLO,SUS.
S-o odihneasca Dumnezeu!
Tot din “Pistruiatul” o stiu. M-a fascinat frumusetea ei si naturaletea cu care isi juca rolul de mama si sotie!
Postarea mea se refera la doi actori:
1.Margareta Pogonat-Dumnezeu s-o odihneasca!
2.Astazi am primit scrisoare de multumire, scrisa de mana si semnata de Mircea Diaconu.Mi se pare inaltator faptul ca acest om si-a gasit timp si pentu a concretiza mesajele sale de multumire pentru cei care l-au ajutat la un moment dat.
Domnule radu Tudor,o zi de libertate pentru Gigi Becali și deja nu-l mai doare spatele dar nici gura.Ce-i drept doar RTV s-a mai scandalizat cu arestarea lui Gigi Becali.Adică am suferit și eu pentru ce s-a dovedit o campanie de simpatizare a lui Becali făcută de mass media.Văzând că nu mai zbiară că-l doare spatele mă simt trădat.La fel și Adrian Năstase.Ete că-i arogant și din pârnaie.Ăștia având toți banii din lume sunt foarte aidracu și cu siguranță că NU AU DUMNEZEU!
Domnule Radu Tudor deja gluma pare că se îngroașe între vice-premierul Moskovei și premierul și ex președintele României Băsescu.În toată această porcărie de orgoliu și de-oparte și de cealaltă,este ar trebui o altă instituție din România să se sesizeze în afară de premier și președinte(căci nu avem așa ceva în momentul de față) pentru a domolî acest conflict,fie că vorbim de acțiune militară sau diplomatică?
Regrete prea greu de exprimat!
d-zeu s-o odihneasca !!!! nu sant rautacios ,nu mi place sa fac afirmatii gratuite dar daca murea BASESCU eram la UNIVERSITATE si urlam de bucurie !!!
Fie-i tarana usoara! Am indragit-o in filmul “Drum un penumbra”, cu Cornel Coman, un film de dragoste extraordinar. Acum si-a incheiat drumul in penumbra, a ajuns in imparatia ingerilor! Domnul s-o aiba in paza lui!
Dumnezeu s-o odihnească în pace ! Talentul nu s-a prea potrivit cu epoca. Rămăne de neuitat pt. mine în piesele de teatru unde se desfășura pe măsură. Discretă și nobilă…. Rămîn din ce în mai puțini cei care s-au numit adevărate valori…. Un gînd pios…Are să-mi fie dor ca și de Irina Petrescu….
Dumnezeu a mai chemat la El o mare actriță de care ne leagă atâtea amintiri frumoase. Dumnezeu s-o odihneasca !
Dumnezeu s-o ierte! O actrita deosebit de frumoasa si talentata. O personalitate aparte in peisajul artistic romanesc. Pleaca marii actori in tacere si raman nulitatile…
Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca!
Băsescu,în vizită pe un șantier:
– Mă copii da ce-i cu voi p-aicia?Așa se lucrează?Vreți mai mulți bani,vă bate șeful?Nici măcar nu ați desfăcut sacii cu nisip iar la anu trebuie să fie gata…
No bun,uite cum facem domnul șef!De mâine faceți așa și-așa și-așa,nu concediați pe nimeni,faci așa și-așa și-așa…
Peste o lună,totul e aproape gata.Invitată și presa,jurnaliștii îl întreabă:
– Domnule președinte!spuneți-mi ce-ați găsit acum o lună și ce le-ați spus de e aproape gata lucrarea?
– Mă…Le-am zis așa:
– De mâine,tăiați toate cozile de la lopeți!Și a mers!Nu se mai pot sprijinii de coadă să-și facă siesta neîntreruptă!
Dumnezeu s-o odihneasca. Domnu Radu Tudor, din cate canale are Grupul Intact ar trebui sa existe o emisiune dedicata si marilor nostri actori; de exemplu moderata de un actor sau actrita, la care sa aiba invitati pe rand actori,actrite sa aminteasca ralizarile lor, atat timp cat inca ai mai avem alaturi de noi.
MARGARETA POGONAT & GENERAȚIA 1933
…Marți, la ora 12:00, își ia un ultim rămas bun de la români, de la România, omul, femeia, mama & bunica, actrița &
profesoara Margareta Pogonat.
S-a născut într-unul din cei mai generoși ani cu arta, cultura din țara noatră: 1933…Liviu Rebreanu & „Răscoala”, George
Călinescu & „Cartea nunții”; Mihail Sadoveanu & Creanga de aur, Locul unde nu s-a întâmplat nimic; Tudor Arghezi & Tablete
din Țara de Kuty; Lucian Blaga & La cumpăna apelor, Cunoașterea luciferică; Mircea Eliade & Maitreyi; Garabet Ibrăileanu &
Adela; Camil Petrescu & Patul lui Procust, Gala Galaction & Doctorul Taifun, Vasile Voiculescu & Destin; Victor Ion Popa,
Velerim și Veler Doamne; G.M. Zamfirescu & Maidanul cu dragoste;Jean Bart & Europolis; Tudor Mușatescu & …Escu, ca să
spicuiesc aleator, doar piscurile literare ale acestei perioade emblematice…
În același an 1933, au venit pe lume: Ion Băieșu, Nichita Stănescu, Romulus Vulpescu, Alexandru Ivasiuc, Dan Mihăescu
precum și Victor Rebengiuc, Margareta Pogonat, Ștefan Tapalagă, George Constantin, Andrei Blaier, Dana Comnea, Ion
Dichiseanu, Papil Panduru, Ștefan Bănică, Gheorghe Dinică, cu scuza de a nu-i fi numit chiar pe toți…
O pleiadă de spirite elevate, care au creat și lăsat ceva durabil pentru posteritate…
Acest context include în prim-plan pe Margareta Pogonat. În tipologia personajelor cărora le-a dat viață, cu deplin succes
și nemeritată uitare, în teatru și film, există mai multe dominante: femeia care știe că în primul rând este femeie;
feminitatea este prologul maternității; armonia și concilierea în toate tipurile de relații, începând cu părinții și
continuând cu soțul, respectiv proprii copii; deviza ar putea fi „îți sunt subordonat, atât timp cât nu te simți stăpân”;
arta de a ști când să preia inițiativa și când să coopereze, să completeze eforturile celorlalți.
Pledoaria pentru femeia care simte deopotrivă când să atragă și când (cum, de ce, în ce fel) să se lase cucerită este
neclintită în tot ceea ce a jucat. La fel cum, dacă tot știe din start cine este, de unde vine, se va îndrepta, discret,
dar ferm și eficient, spre ceea ce merită, spre ceea ce-și dorește, spre ceea ce speră că o poate împlini. Și toate
acestea, păstrând atributele aristocratice înnăscute, într-o lume care abandonează (nu doar) manierele…
Cum șansa de a argumenta toate acestea vine doar din filme, nu și din evantaiul rolurilor întruchipate în teatru, nu ne
rămâne nouă, celor vârstnici decât să o revedem pe Margareta Pogonat, pe internet, pe You Tube, sau din puținele dvd-uri cu
filme românești valoroase. Cei tineri au, măcar, de aici înainte, posibilitatea de a descoperi ambiția abilă a unei femei
cu personalitate puternică, mult peste medie, capabilă să se sacrifice pentru cauze nobile prezente și, îndeosebi,
viitoare.
„Două lozuri”: temeritatea de a fi ea însăși, impunătoare, depășindu-și condiția, mediul de proveniență, cu înțelepciune,
umor și duioșie, în lejeritatea cu care tratează, de la egal la el, „mărimile ” ce-i tulbură tihna traiului profund
auster…
„Meandre”: virtuțile noncorformiste ale iubirii, care, fie trăită exclusiv lumește, fie dezvoltată în sfere subtil-
metafizice, nu găsește reciprocitate…
„Zestrea”: demnitatea de a lua oamenii & lucrurile așa cum
vin, sunt și se duc, de a adapta țelurile și idealurile, cu
feminitate inspirată și înțelepciune lucidă, obiectivă
„Dragostea începe vineri”: văzând și ajutând pe cei mai tineri, cu o înțelegere superioară a realității, născută din
conștiința trecerii timpului
„Drum în penumbră”: decența menținerii echilibrului între datorie și sentimente, între generațiile diferite ale propriei
familii, între metalitățile diferite ale aceleiași epoci, dar și acelorași colegi de muncă, fără a uita că are nevoie să
fie iubită, că viața ne trăiește pe noi, înainte de a fi trăită de noi…
„Pistruiatul”: intuiție combativă cu care păstrează o armonie totală și stabilă stimulând & înțelegând soțul și copilul, în
genere prin tăceri sugestive priviri precise, și, la limită, prin replici tăioase…E și acesta un mod elegant de înțelege
cum să se adapteze, inclusiv ca liber profesionist, unei furtunoase tranziții între regimurile politice…
„Trei scrisori secrete”: Arta de a pierde și de a câștiga nu o au toți…și foarte puțini din cei ce o stăpânesc o aplică
onest…Aici atributele unei Vitorii Lipan brutal dezrădăcinate de rural și proletarizate forțat nu au nimic
revanșard…Doar noblețea de a ține o casă, o familie, de a crește un copil, de a îmbărbăta un soț abuziv marginalizat,
acolo unde prieteniile nu trăiesc din amintiri, iar nulitățile se cocoțează, tot mai pregnant, peste valori…
„Orașul văzut de sus”… E greu să fii și să rămâi femeie într-o lume a bărbaților, darmite să-ți asumi/onorezi
responsabilitățile de primar ale unui oraș de la Dunăre…Însă, merită să încerci, iar rezultatele pozitive vin treptat,
drept recompensă pentru eleganța de a-ți descoperi, recunoaște și stăpâni propriile slăbiciuni, toate acestea subordonate
principiilor…
„Actorul și sălbaticii”: Aristocrația învăluită în fler și inteligență constituie atributul cu care poți conviețui cu un
geniu, estompând derapajele, stimulând creativitatea și susținând valențele promițătoare ale propriului copil, ale
tinerilor în curs de afirmare…
„Gloria nu cântă”: Calitățile din precedentul film se păstrează, dar se și mulează pe un registru comic, naiv și nostalgic,
în demersul reușit de a arăta cum să păstrezi unitatea unei familii pline de valori consacrate sau aflate abia la debut…
„Lumini și umbre”: Chintesența tuturor personajelor interpretate într-o impunătoare carieră cinematografică…„În spatele
fiecărui bărbat puternic stă o femeie puternică”…Axul pe care se rotesc destinele soțului, copiilor cu mult prea
diferențiate stiluri de viață, pe care se poate dezvolta fiecare, fără gelozii și rivalități, inclusiv un copil adoptat…
Fie și pentru toate acestea, pentru că am crescut, ne-am format și educat urmărindu-vă la „Teatru radiofonic”, teatrul
„văzut” și în filme, VĂ MULȚUMESC DOAMNĂ MARGARETA POGONAT!
Iar pentru vitregiile sorții, nedreptăți de tot soiul, ignoranțe și marginalizări, dar și asimilarea dvs. parțială,
condiționată și târzie de către societate, mergeți pe noua dimensiune cu convingerea că…de unde ați plecat și unde ați
ajuns, ați sfințit locul cu prisosință… chiar nu se putea face mai mult… Familia, rolurile și foștii studenți
reprezintă durabilul creației dumneavoatră…
„Sufletele mari rabdă în tăcere”, iar „marile dureri sunt întotdeauna mute”…
..ne-am gandit la aceeasi poveste …mai tarziu am citit preambulul Dvs.,d-le Radu Tudor .Este trist !Dumnezeu s-o odihneasca !
Ne pleaca tot mai des artistii care mi-au facut viata mai frumoasa.Acum cateva luni am urmarit DRUM IN PENUMBRA un film de Oscar.In fiecare saptamana urmaresc cel putin un film romanesc cu marii nostri actori.Am incercat sa vizionez filmele romanesti premiate in ultima perioada si n-am reusit sa urmaresc mai mult de 15 minute,nu pot sa accept dialogurile vulgare,mizeria umana adusa in fata privitorilor ca si cum asta e caracteristica poporului roman,niste canibali.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Dumnezeu so ierte si so odihneasca !
DUMNEZEU SA I ODIHNEASCA SUFLETUL EI FRUMOS PRECM CHIPUL SI PRECUM TALENTUL , UN ADEVARATTALENT SI O ADEVARATA DOAMNA!
Despre morti , numai de bine!
Cu fiecare STEA călătoare care pleacă “dincolo” simt că se rupe ceva din mine. Simt că-s mai “puțină”, ca rămân mai săracă. Rămân cu amintirile atât de frumoase, cu oameni frumoși, delicați, gingași, cu atât de buni simț, cu atâta frumusețe sufletească. Ni s-au dăruit sincer,cald frumos, deși aveau suferințele lor, durerile lor, neîmplinirile lor. Erau și ei OAMENI. Ne-au însoțit si ne-au bucurat viața, dăruindu-se nouă, uitând de ei înșiși…Aceste mari valori ale teatrului, filmului și muzicii românești – ne-au inseninat copilaria, adolescenta, tineretea, maturitatea…Dumnezeu sa te ierte domana MARGARETA POGONAT, distinsă membră a GENERAȚIEI DE AUR! Să-ți găsești liniștea,după o viață garnisită “cu de toate”, iar noi,cei ce am mai rămas, cei ce te-am iubit, adorat, respectat și prețuit, NU TE VOM UITA!
Sunt inghetata de durere. Orice as avea de spus este neinsemnat pentru cat de mult a insemnat Doamna Margareta Pogonat pentru arta teatrala si cinematografica. Dumnezeu sa o odihneasca !
A debutat, in film, mai devreme de anul care figureaza in panegiric.
MARGARETA POGONAT= UN OM MARE. SA O AIBA DOMNUL IN PAZA SA. MERITA .
sa-i fie tarana usoara! Cand eram copil cu creionul dermatograf imi faceam cearcane ca sa seman cu dansa.Era febletea mea!
Un mare nume in teatru
Multi dintre stralucitii actori ai teatrului romanesc au jucat sau debutat in piesele Sidoniei Dragusanu.
http://www.sidonia.ro.
Seara răspunsurilor, teatru, Bucuresti, 1958
Fiicele, teatru , Bucuresti, 1963
Valsul, teatru, Bucuresti, 1963
Zizi si formula ei de viata, teatru, Bucuresti, 1964
Intilnire cu ingerul, teatru, Bucuresti, 1965
Jocul adevărului, teatru, Bucuresti, 1966
Necunoscuta si cei patru cavaleri, muzical, 1969
Comisarul, in colab. cu Ana Rubinstein, Bucuresti, 1971,
(versiune maghiară, Tirgu Mures, 1973)
Sentimente si naftalină, teatru, Bucuresti, 1980
Am avut o mare surpriza sa redescopar piese de teatru de o verva si actualitate incredibila pe site-ul autoarei
http://www.sidonia.ro/p/articole.html