A murit Zoe Petre

Zoe Petre, fost consilier prezidential, fost decan al Facultatii de Istorie a Universitatii Bucuresti, a murit la virsta de 77 de ani la Spitalul Elias.

Dumnezeu sa o odihneasca !

Zoe Petre a fost un intelectual rasat, un om politic ce n-a cautat nici o secunda privilegiile.

A incercat, impreuna cu presedintele Emil Constantinescu, sa faca atat bine cat a putut in politica atat de zbuciumata a sfarsitului anilor ‘ 90.

Date biografice din Wikipedia :

Zoe Petre este fiica a lui Emil Condurachi (1912-1987), profesor de istorie antică și arheologie la Universitatea București, ulterior director al Institutului de Arheologie și al șantierului de la Histria, respectiv academician. Florica C. Moisil (1909-1977), mama ei, cercetător la Biblioteca Academiei, a fost fiica lui Constantin Moisil, întemeietorul numismaticii științifice în România și sora matematicianului Grigore C. Moisil.

A urmat Liceul Clasic, apoi, între anii 1956 și 1961, Facultatea de Istorie din București, specialitatea Istorie antică și arheologie. După absolvirea facultății, a lucrat în învățământul superior ca profesoară de istorie antică la Facultatea de Istorie. A fost pe rând preparator (1961-1968), asistent (1968-1978), lector (1978-1990) și apoi profesor universitar (din 1990) la aceeași facultate, predând cursuri de istorie a lumii antice, epigrafie greacă și latina, istorie a civilizațiilor din Antichitate.

În anul 1978, a obținut titlul științific de Doctor în istorie, cu teza “Formarea ideologiei democratice în Grecia antică”, conducător științific fiind prof. dr. acad. Dionisie M. Pippidi. A deținut apoi funcțiile de șef al Catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Facultății de Istorie, decan al Facultății de Istorie din București (1990-1996) și apoi de director al Școlii doctorale din cadrul aceleiași facultăți (din 2005).

A susținut conferințe la universitățile din: Strasbourg, Lille, Amiens, Bruxelles, Cambridge (Marea Britanie). A fost profesor asociat al École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris), Centre „Louis Gernet” d’études comparées sur les sociétés anciennes; al Universității „Jules Verne” din Amiens; visiting professor al Universității Harvard, Cambridge, Mass.; visiting researcher al Universității Columbia, New York. Ca o recunoaștere a activității sale, a fost numită ca director (1994-1996) și director onorific (1996-2002) al Ecole Doctorale Régionale en Sciences Sociales de Bucarest.

S-a căsătorit în anul 1961 cu arheologul Aurelian Petre (1925-1982) și au avut doi fii: Dan Petre (profesor de relații internaționale la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și fost consilier prezidențial) și Dinu Petre (avocat).

După Revoluția din decembrie 1989, Zoe Petre s-a manifestat activ ca o personalitate culturală de prim rang, în cadrul societății civile. A fost membru al Centrului de Studierea Imaginii (CESI) al Universității din București și al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. De asemenea, a fost membru fondator (1990) și președinte (2001-2003) al Solidarității Universitare, membru fondator al Alianței Civice (1990), membru fondator și vicepreședinte al Fundației Române pentru Democrație (1993).

După ce în anii 1992 și 1996, a activat ca director de comunicare al campaniei prezidențiale a candidatului CDR, Emil Constantinescu, la data de 1 decembrie 1996, prof. dr. Zoe Petre a fost numită în funcția de consilier prezidențial pe probleme de politică internă și externă al Președintelui României, Emil Constantinescu ^[2] și coordonator al Departamentului de Politici Publice al Președinției României.

Zoe Petre a publicat numeroase lucrări și studii științifice, dintre care amintim următoarele:

• Commentaire aux Sept contre Thebès d’Eschyle (en collaboration avec Liana Lupaș),
• Les Belles Lettres, Paris (Editura Academiei Române, București, 1981) – pentru care a obținut Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române),
• Civilizația greacă și originile democrației (București, 1993),
• Societatea greacă arhaică și clasică (texte antice traduse și comentate) (București, 1994),
• Cetatea greacă, între real și imaginar (București, 2000),
• Vârsta de bronz (eseuri) (București, 2000),
• Practica Nemuririi. O lectură critică a izvoarelor grecești referitoare la geți (Iași 2004).
• La Roumanie après 1989 (en collaboration avec Catherine Durandin, Paris 2008).