Altă întrebare: altă procuroare?

E greu să ții drumul virtuții cînd ai ambiții și planuri de răzbunare. În cariera ei de zeiță nevrotică, doamna Kövesi a ratat o mulțime de viraje. A ieșit în decor ba cu stenograme editate, ba cu dosare politice, ba cu arestări forțate, ba cu protocoale ilegale, ba cu amenințări publice și vanități academice, care s-au dovedit a fi, pînă la urmă, plagiate după Băsescu și după alți autori.

A avut și momente lumești, de slăbiciune viticolă, cînd a cîntat cu Sebi Ghiță chiar în crama inculpatului fugar. Acum, însă, zîna cătușelor s-a ciocnit frontal cu gardul Curții Constituționale, în condițiile în care, zic anchetatorii, nu avea centura politică pusă.

Iar de data asta a făcut-o lată. Că a anchetat Guvernul și membrii Guvernului într-un moment de turbulență politică, luînd pe față partea uneia dintre tabere și excitînd mulțimea adunată în Piața Victoriei, mai treacă-meargă, nu-i tocmai o premieră. Dar a încălcat, făcînd toate astea, separația puterilor în stat.

E drept, cu Ordonanța 13, PSD a făcut tot posibilul să stîrnească demonii unui puci politic, dar zelul hultănesc cu care s-a repezit doamna Kövesi asupra cabinetului Grindeanu are ceva din incursiunile tătărești. Asta după ce CCR considerase că Guvernul avea dreptul să emită ordonanța, respingînd două sesizări formulate de Iohannis și de CSM.

CCR spune că DNA și-a depășit atribuțiile, că și-a arogat puteri care nu îi revin și a interferat cu atribuția legislativă a Guvernului, anchetînd – fără să aibă dreptul – oportunitatea și legalitatea elaborării unui act normativ. DNA a fost, practic, surprinsă de blitz-ul constituțional. Fotografia rezultată ne-o arată făcîndu-și de cap cu legea și abuzînd de puterea ei operativă în lupta politică deschisă pentru răsturnarea Guvernului.

Gestul e nebunesc și oamenii sănătoși se întreabă, probabil, cum de au marșat ceilalți procurori. De unde violența, lipsa de rațiune și de cunoaștere a legii și a atribuțiilor, de unde pornirea de a sări direct la gîtul democrației, al Constituției și al statului de drept, de unde atîta orbire judiciară în rîndul unei armate întregi de procurori? Atacul asupra Ordonanței 13 are el însuși, asupra DNA, efectul unei Ordonanțe 13. E o gafă de proporții egale care spulberă, cu martori constituționali, mitul furiei sincere care animă lupta anticorupție.

Luni, într-un moment de realism, DNA a părut să înțeleagă dimensiunile erorii, dar felul în care a reacționat i-a complicat situația. A clasat o parte din acuzații, și-a admis incompetența și a trimis dosarul la Parchetul General, cu noi capete de acuzare, regretînd, însă, la vedere, că dușmanul politic n-a fost lichidat. Mai mult, a dat drumul, la DNA Ploiești, unui dosar din Cretacicul timpuriu, cu Ghiță și locotenenții lui, ca să acopere scandalul de la București – un mod de operare familiar amatorilor de breaking news.

Doamna Kövesi a greșit. Dacă Justiția reține fapte, acum faptele vorbesc explicit. Abuzul în serviciu și favorizarea infractorului presupuse a fi fost săvîrșite de miniștri au acum încadrări simetrice în sarcina DNA: abuzul de putere și perturbarea activității Guvernului.

Lipsește, însă, Polițeanu, omul lui Macovei, ca să facă o plîngere penală. În tabăra proștilor și a oamenilor fără dinți nimeni nu îndrăznește atît de mult.