Avocatul Gheorghe Piperea ataca dur BNR si pe Mugur Isarescu

Avocatul Gheorghe Piperea, cunoscut pentru lupta sa cu bancile straine care si-au incalcat angajamentele scrise fata de cetatenii care au luat credite, publica un articol extrem de critic la adresa BNR pe site-ul www.juridice.ro

GAME OVER?

de Gheorghe Piperea

As fi vrut sa nu mai scriu o vreme despre greselile si partizanatul inadmisibil al BNR sau chiar sa imi suspend pentru o vreme preocuparile pentru critica acestei institutii a Statului roman (o institutie care s-a dovedit, mai ales dupa instalarea crizei economice in Romania, a nu mai fi deloc o banca centrala, nationala, ci o banca a bancilor din Romania).

Dar, pas cu pas[1], BNR patrunde brutal in vietile noastre si o face la adapostul zilelor de vacanta, cind atentia potentialilor critici ar putea suferi niste atenuari.

BNR nu doar ca s-a manifestat si “afirmat” ferm ca aparator din oficiu al tuturor bancilor din Romania, inclusiv – sau mai ales – a celor delincvente si recalcitrante care si-au prejudiciat prin abuz de putere economica si practici inselatoare clientii. BNR si-a afisat marca de principal opozant al Codului fiscal, document legislativ votat aproape in unanimitate in Parlament. Motivatia opozitiei fata de acest Cod (un instrument legislativ mediocru si ca tehnica de redactare, si ca viziune de politica economica pe termen mediu si lung[2]) nu este prudenta, asa cum ar putea rezulta din declaratiile ultime ale dlui Isarescu. Motivatia este alta: acest Cod fiscal pare a fi, in viziunea BNR, defavorabil bancilor care s-au obisnuit sa imprumute statul roman si care, avind o expunere de peste 20% din portofoliu pe Statul roman ca debitor, ar putea fi destul de grav afectate in cazul in care, in mod previzibil, s-ar ajunge la un deficit bugetar mai mare de 1,5% (asa cum ne obliga criteriile de convergenta stabilite de CE), caz in care ratingul Romaniei va putea fi degradat, cu consecinta scaderii ratingului acelor banci. Precizez ca ratingul unei banci este calculat si in functie de portofoliul de obligatiuni, titluri de stat sau imprumuturi directe acordate unor state, iar Statul roman “genereaza”, in prezent, un risc zero pentru creditorii sai. In mod consecvential, acest risc ar putea sa aiba valori pozitive in caz de degradare a ratingului de tara pentru Romania.

Iar de acest risc crescut de contaminare nu este deloc straina institutia pe care ne-am obsinuit sa o denumim “Banca Nationala a Romaniei”, care a incurajat, direct sau indirect, imprumuturile acordate de banci Statului roman, cu neglijarea economiei reale. Desi, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, se interzice acesteia creditarea statului, alin. (1) al aceluiasi articol permite creditarea bancilor comerciale. Banca Nationala a Romaniei a creditat substantial bancile comerciale, de la care Statul roman, aflat intr-o continua nevoie de finantare a deficitelor bugetare si de re-finantare a imprumuturilor anterioare, s-a putut imprumuta, neexistand nicio interdictie in acest sens. Banca Nationala a Romaniei a creat, asadar, conditiile pentru ca Statul roman sa aiba nevoie de capital. Desi creditarea directa a Statului roman de catre BNR este interzisa (o decizie de politica economica si monetara complet gresita, de altfel), totusi, in acele cazuri, in care BNR a creditat bancile comerciale, iar acestea au folosit fondurile astfel obtinute de la BNR pentru a credita Statul roman, s-a ajuns la un adevarat cerc vicios al indatorarii Statului pentru consolidarea bancilor, semnalat si explicat, cu lux de amanunte, in raportul Curtii de Conturi din septembrie 2014. Pe scurt, BNR a permis bancilor comerciale sa faca profit pe seama Statului roman, care s-a indatorat continuu la banci, fie prin re-finantari ale unor imprumuturi vechi, fie prin imprumuturi bancare sau obligatare noi, majorindu-si constant datoria publica. Valorile dobanzilor la care s-au acordat aceste credite au facut ca ele sa fie ieftine pentru banci, dar scumpe pentru stat. Se poate constata faptul ca, incepand cu anul 2009, Banca Nationala a Romaniei a sprijinit constant bancile comerciale, prin reducerile treptate si constante ale rezervei minime obligatorii (existand mai multe lichiditati necesare imprumutarii statului), prin reducerea continua a dobanzii de interventie (avand in prezent valoarea de 1,5%), prin exportarea profitului, pe baza consolidarii rezervei valutare (ceea ce a permis un curs constant, dar artificial, al euro) si, in ultimul timp, prin sustinerea in calitate de aparator de ultima instanta a tuturor bancilor care s-au comportat iresponsabil cind, in anii de boom economic romanesc, au dat populatiei credite peste masura, iar in anii de criza se comporta tot atit de iresponsabil creditind, aproape exclusiv, Statul roman sau consumatorii care se incadreaza in programele Prima casa (imprumuturi ale persoanelor fizice garantate, in proportie de 50%, de Statul roman). Creditele acordate statelor cu un grad acceptabil de macro-stabilitate sunt considerate credite cu risc zero. Un portofoliu mare de astfel de credite inseamna un rating mai ridicat pentru banca in cauza, ceea ce ii ieftineste gradat costurile la care se imprumuta sau se re-finanteaza. De aceea, chiar daca, la prima vedere, macro-stabilitatea pe termen mediu inseamna conditii mai bune de creditare pentru Statul roman, cel ce pierde este in continuare Statul roman, si nu bancile. O astfel de spirala a indatorarii perpetue provoaca, in prima faza, deflatie (cu consecinte grave pentru buget, intrucit contribuabilul care asteapta inca o ieftinire accentuata a marfii sau serviciului amina decizia de a consuma si, astfel, determina, fara sa vrea, mai putine venituri bugetare din impozite indirecte de genul TVA, care este o taxa pe consum). Dupa deflatie, inevitabil, urmeaza inflatia, cu „naturala” crestere a dobinzilor si, in general, a datoriei publice. Este un comportament prociclic[3] de care se face vinovata, in primul rind, BNR, iar evitarea reponsabilitatii pentru acest lucru l-a determinat pe dl Isarescu sa se opuna atit de vehement intrarii in vigoare a Codului fiscal.

Pentru ca usile sa se inchida, iar opinia publica sa nu mai poata analiza si dezbate aceste realitati si responsabilitati, a aparut pe site-ul Ministerului Finantelor[4] un proiect de lege care isi propune instiutirea unui Comitet de supraveghere macroprudentiala, controlat de BNR prin principalii sai executivi, care sa analizeze si sa avertizeze asupra potentialului de risc sistemic al unor decizii de politica financiara si care sa emita „recomandari obligatorii” pentru Guvern in vederea blocarii acestor decizii. Precizez ca, desi au aparut in presa frinturi de informatii relative la acest proiect de importanta uriasa pentru democratia Romaniei, „stirea” a parut ca a trecut neobservata, probabil din aceeasi cauza a vacantei de vara, perioada in care constiinta cetateneasca este in parte suspendata sau concentrata pe altceva.

Principalele doua atributii ale acestui Comitet (care, de fapt, este un consiliu de administratie al BNR in format simplificat) sunt urmatoarele:
– identificarea institutiilor de importanta sistemica; desigur, bancile mari vor fi primele care vor fi declarate de importanta sistemica;
– emiterea de recomandari sau, dupa caz, avertizari in vederea prevenirii sau diminuarii riscurilor si monitorizarea implementarii acestora.

Pasajul urmator este un citat de pe site-ul MF: “Destinatarii recomandarilor sunt fie BNR si ASF, in calitate de autoritati de supraveghere financiara sectoriala, fie Guvernul Romaniei. In urma primirii unor astfel de recomandari sau avertizari, destinatarii au obligatia, potrivit proiectului de act normativ, sa adopte masurile recomandate sau sa intreprinda actiuni in vederea diminuarii riscurilor asupra carora au fost avertizati, inclusiv in sensul emiterii de reglementari. Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudentiala va avea responsabilitati si in ceea ce priveste coordonarea gestiunii crizelor financiare in sensul emiterii de recomandari in vederea stabilirii masurilor necesare pentru reducerea riscului de contaminare in cazul in care unul sau mai multi participanti la sistemul financiar se confrunta cu dificultati care au impact sistemic, precum si a monitorizarii implementarii acestora”.

Nota: formula “in urma recomandarii […] destinatarii au obligatia” ne conduce la inevitabila alaturare a cuvintelor recomandare si obligatie, ceea ce ne da un dragut oximoron, dar ceea ce este preocupant este ca o recomandare (si, intr-adevar, este vorba de o recomandare, intrucit reglementarea proiectata de Guvernul roman are in vedere “implementarea” unei recomandari din 2011 a Comitetului European pentru Risc Sistemic[5]) poate sa devina obligatorie, iar aceasta obligatie instituie, pur si simplu, un drept de veto al BNR contra oricarei decizii a Guvernului care ar aduce in discutie domeniul – foarte, foarte vast, de altfel – denumit generic “financiar”.

Asa cum rezulta din scurta prezentare de pe site-ul MF a proiectului de lege, “Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudentiala (CNSM) va fi constituit din reprezentanti ai Bancii Nationale a Romaniei, ai Autoritatii de Supraveghere Financiara si ai Guvernului, ca structura de cooperare inter-institutionala, fara personalitate juridica, si va avea rolul de a asigura coordonarea supravegherii macroprudentiale la nivel national […]. Presedintele Comitetului este guvernatorul BNR. Organismul decizional al Comitetului National pentru Supraveghere Macroprudentiala este Consiliul general, format din noua membri, respectiv: guvernatorul BNR, prim-viceguvernatorul, cei doi viceguvernatori, economistul-sef al bancii centrale, presedintele si prim-vicepresedintele Autoritatii de Supraveghere Financiara, doi reprezentanti ai Guvernului, desemnati de primul-ministru. De asemenea, directorul Fondului de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, institutie cu responsabilitati in procesul de solutionare a situatiei institutiilor de credit aflate in dificultate, va participa la sedintele Comitetului, fara a avea drept de vot”.

La o atenta analiza ne rezulta ca, de fapt, acest Consiliu este o alta varianta de BNR, intrucit 5 din 9 membri ai Consiliului sunt sefii executivi ai BNR, doi membri sunt reprezentanti ai ASF, iar presedintele actual al ASF este bancher, in timp ce ceilalti doi membri ai Consiliului urmeaza a fi desemnati de Guvern, iar in privinta persoanei acestora chiar mi-e greu sa cred ca vor fi desemnati de premier fara acordul prealabil al BNR (imaginati-va o secunda ca unul ca mine ar fi propus sa fie membru in acest Consiliu; oare as primi acordul BNR? Evident ca nu!).

Acest Comitet este, in mod evident, neconstitutional. Asemenea entitati supra-ordonate Guvernului nu sunt prevazuta nicaieri in Constitutie. Acest Consiliu, de fapt, este un supra-guvern care are drept de veto asupra deciziilor Guvernului, unul mai important si mai serios decit ar avea Parlamentul. Realitatea politica si constitutionala a Romaniei ne-a demonstrat ca, de fapt, Parlamentul poate fi usor evitat de Guvern in procesul de legiferare, si asta se intimpla atit prin intermediul delegarii legislative (practica ordonantelor de guvern fiind din ce in ce mai intensa, pas cu pas, Parlamentul fiind evacuat din postura sa de autoritate legislativa a Romaniei), cit si prin intermediul asumarii raspunderii in fata Parlamentului. In acest caz, al asumarii raspunderii pe un proiect de lege a Guvernului, legea nu se dezbate, ci, fie trec trei zile de la depunerea la Parlament a proiectului si nu se formuleaza motiune de cenzura contra Guvernului, si legea intra in vigoare fara dezbatere in Parlament, fie se formuleaza motiunea si aceasta este respinsa (legea trece), sau aceasta este admisa (Guvernul pica si legea nu trece), dar, repet, nu exista dezbatere in niciuna dintre aceste trei situatii. In schimb, daca acest CNSM s-ar opune unei decizii in domeniul financiar, atunci aceasta decizie nu va putea “trece”. Or, Comiteul nu e ales si nici nu e supus vreunei autoritati statale pentru control si supraveghere, neavind, deci, nicio responsabilitate si neexistind nicio pirghie de control al legalitatii sau oportunitatii “recomandarilor obligatorii” ale Comitetului.

Dar cel mai socant aspect reliefat de acest proiect de lege este ca provoaca o adevarata intoarcere in timp, in perioada comunista, cind exista ca organism supra-guvernamental, peste decizia caruia nu se putea trece, Comitetul de Stat al Planificarii (CSP). Acesta este socul.

In alta ordine de idei, recomandarile “obligatorii” ale CNSM ar presupune ca emitentii sa fie niste intelepti ai natiunii care fie suficient de credibili pentru ca povetele lor sa fie urmate de buna voie de guvern. Si, desigur, ridicate la rang de biblie de “cetatenii” nu doar increzatori, ci chiar evlaviosi fata de aceste povete. Aceasta este evlavia.

Sub guvernarea noului CSP vom finaliza ceea ce avem de facut in urmatorii 25 de ani de mandate ai dlui Isarescu in functia deificata de guvernator in 24 de ani si jumatate. Aceasta este, de asemenea, evlavie: increderea totala in intelepciunea si atotputernicia unui singur om.

Soc si evlavie este solganul armatei americane atunci cind purcede la “democratizarea” unor tari arabe sau bananiere.

Cit de intelepti or fi fost acesti domni care sunt in fruntea BNR de 25 de ani ramine sa ne explice istoricii peste alti 25 de ani. Deocamdata, sa retinem ca, in acesti 25 de ani care au trecut de la Revolutia din 1989, Romania a avut o traiectorie ciclica, de la uriase caderi economice urmate de enorme cresteri ale inflatiei, la cresteri nesanatoase si arificiale urmate de alte caderi abrupte, care au inlatuit si nenorocit oameni si au distrus afaceri, dar au imbogatit peste masura doua-trei mii de insi bine infipti politic si au triplat, in perioada 2008-2015, afaceri ale multinationalelor, totul pe seama pauperizarii populatiei.

Nu e nevoie sa ma credeti pe mine pe cuvint cind va spun ca nu au fost deloc intelepti si nici prudenti si nici chivernisiti[6]. Cititi aici ce spune Curtea de Conturi in raportul sau din 26 septembrie 2014:
„In calitatea lor de depozitari ai resurselor financiare ale populatiei si ale societatilor comerciale, bancile au o pozitie privilegiata pe piata. Intrucat acestea trebuie sa-si valorifice resursele, prin plasarea lor in titluri de stat, MFP a asigurat sectorului bancar privat un venit sigur si plasamente in active fara risc (p. 6 – sinteza raport).

In contextul actual, al cresterii necesitatilor de refinantare a datoriei publice guvernamentale, structura actuala a portofoliului de datorie publica guvernamentala interna, in care imprumuturile cu maturitate pe termen scurt contractate de pe piata interna detin cea mai mare pondere in totalul datoriei publice guvernamentale interne, poate expune statul la riscuri de lichiditate si refinantare.

In perioada analizata, o alta concluzie a raportului este aceea ca nu a existat un echilibru intre imprumuturile cu rata dobanzii fixa si cele cu rata dobanzii variabila contractate de pe piata interna. In perioada 2010-2011, ponderea cea mai mare in totalul datoriei publice guvernamentale interne au detinut-o imprumuturile cu rata dobanzii variabila contractate de pe piata interna. Acest fapt a avut drept consecinta cresterea vulnerabilitatii statului din cauza riscului ridicat de refinantare. Aceasta structura a datoriei publice guvernamentale interne genereaza mentinerea unui risc de rata a dobanzii” (p. 7 – sinteza raport).

Ne putem intreba daca si pentru Parlament aceste “recomandari” ar fi obligatorii. Daca raspunsul va fi afirmativ, atunci, din start, semnind aceasta lege, Guvernul Ponta isi va fi anulat propriul proiect de Cod fiscal. In alta ordine de idei, orice proiect de lege care ar tinde la usurarea poverii debitorilor prin impartirea acesteia cu bancile ar trebui deja uitat, caci BNR s-a manifestat de fiecare data cind a aparut o asemenea initiativa impotriva adoptarii sale si a facut-o din postura de aparator din oficiu al bancilor, care au trebuit si vor trebui sa fie aparate, cu orice pret, de riscul de pierdere. Intra in aceasta categorie atit legea privind impartirea poverii in cazul creditelor toxice in valuta, cit si legea darii in plata a locuintei cu efect liberatoriu de totalul datoriilor, precum si necesara modificare a legii insolventei particularilor, in asa fel incit sa fie, realmente, un instrument util de protectie a debitorilor supra-indatorati, si nu o accelerare a dezastrului si a ruinei, asa cum este acum.

Cel mai grav aspect l-am lasat la urma.

Vor fi aceste recomandari obligatorii si pentru justitie?

Daca raspunsul ar fi pozitiv, atunci nici nu ar mai fi cazul ca BNR sa iasa pe la TV si sa spuna justitiei ce sa faca sau sa descurajeze judecatorii care ar vrea sa fie in continuare independenti[7]. Ar fi suficiente recomandarile cu antetul CSNM – solutia ar fi gata, riscul sistemic ar fi indepartat de banci, fiind lasat pe umerii consumatorilor.

Asa ca de ce ne-ar mai trebui Parlament care sa voteze guverne? De ce ne-ar mai trebui justitie in cazurile in care ar fi “atacate” bazele macro-stabilitatii forjate in mintile intelepte ale sefilor BNR? Si in genere, la ce ne-ar mai trebui atitea institutii, comitii si comitete: nu ar fi suficient unul, format din 9 intelepti (care, culmea fericirii poporului votant, nici macar nu sunt remunerati pentru mareata treaba pe care o fac)?

Dl Isarescu spunea recent ca a lasa un Cod fiscal votat de (aproape) unanimitatea parlamentului sa intre in vigoare, in conditiile in care nu sunt precizate sursele de acoperire a deficitului bugetar, decretat de acelasi dn Isarescu, ar insemna un atac la democratie.

In realitate, institutii ca CNSM sunt atacuri la democratie.

PS. Nu stiu citi stiu asta, dar trebuie sa o repet: BNR nu exista in Constitutie. Nici macar un singur text din Constitutie nu prevede niciun text relativ la BNR. Or, BNR a fost si este conducatorul de facto al acestei tari inca de cind s-a constituit, in 1991, pe ruinele fostei banci centrale comuniste. E suficient sa remintesc ca atit imprumutul – inutil – accesat de Romania in anii 2009-2010 (20 mld. euro) de la FMI si CE, cit si taierile de salarii pe care, in 6 mai 2010, le anunta cu atita cinism si placere dl Basescu, au fost decise de independenta BNR.

[1] Expresia este titlul unei carti semnate de dl Klaus Iohannis, actualul Presedinte al Romaniei, similaritatea fiind voita, intrucit retrimiterea la Parlament a Codului fiscal s-a datorat sfatului primit de la Guvernatorul BNR, care isi construieste metodic, pas cu pas, pinza cu care a ajuns sa acopere cam tot ce inseamna autoritate decidenta in Romania actuala, devenind conducatorul nostru de facto.
[2] Codul are foarte multe dispozitii proaste sau prejudiciabile pentru mari clase de contribuabili, cum ar fi profesiile liberale, un domeniu in care lucreaza peste 650 de mii de persoane, adica mai mult de 15% din populatia ocupata a Romaniei. Tot atit de criticabile sunt si dispozitiile relative la incadrarea sau recalificarea ca activitare dependenta a afacerilor sau a activitatilor profesionale ale persoanelor fizice autorizatea (in jur de 450 de mii de personae, dupa ultimiele statistici), precum si multe dispozitii relative la TVA.
[3] Este prociclic acel comportament al decidentilor macro-economici care favorizeaza evolutia in zig-zag a unor fenomene economice. Spre exemplu, cresteri economice sunt urmate de caderi abrupte, in timpul carora multa lume se ruineaza, dupa care urmeaza din nou panta ascedenta, panta pe care se inscriu cei ce stiu sa foloseasca ”oportunitatile” dezastrului. A se observa ca, in timp ce 80% din populatia paturii de mijloc a Romaniei s-a pauperizat, averile cumulate ale multimilionarilor romani s-au dublat in criza, iar cifrele de afaceri si profitabilitatea corporatiilor multinationale cu activitati in Romania s-au triplat.
[4] MFP despre Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudentiala.
[5] Pentru a face greu de citit acest material, sa adaugam si ca aceeasi recomandare a CERS din 2011 continea si sfaturi pentru reducerea riscului de supra-indatorare a consumatorilor, prin impartirea poverii cu bancile, dar BNR a considerat aceasta parte a recomandarii ca nefiind obligatorie, raminind ca toti consumatorii, in bonis sau supra-indatorati, sa suporte povara crizei, bancile fiind scutite de acest “risc sistemic”.
[6] Si ce poti spune despre “intelepciunea” dlui vice Olteanu, parasutat din politica si venit pe aripile imposturii pe culmea conducerii supreme a tarii?
[7] A se observa ca, exceptindu-l pe prim-viceguvernatorul BNR, toti ceilalti 4 reprezentanti ai BNR in CNSM au participat ca “lectori” la seminarul de pregatire profesionala pe drept bancar a judecatorilor din 28-29 aprilie 2015, seminar pe care, personal, l-am considerat un grav atac la indendenta justitie, reclamind, prin intermediul Asociatiei Parakletos, la CSM acest aspect (din pacate, CSM nu a raspuns inca acestei petitii).