De-a proștii și vardiștii

Doru Buscu / www.catavencii.ro

Pe drumul ce unește marea victorie din 2016 cu declinul politic de acum, PSD a pierdut poporul român, pe care-l avea pe jumătate îndesat în buzunar. L-a ținut acolo aproape o lună, luna ianuarie, ca pe un copil credul, care așteaptă ciocolățica de la un nene cu mustață. Îl scăldase în promisiuni fierbinți, așa că l-a săpunit cu măriri de pensii, l-a clătit cu măriri de salarii și, prin februarie, l-a aruncat din albie odată cu apa. Dar poporul s-ar fi sculat din praf, cum a mai făcut-o în zeci de ocazii, și ar fi dat iar buzna să asculte poveștile. Numai că povestitorul și-a pierdut șirul.

Nu Ordonanța 13 a fost problema. Puteau să fie eliberați și diavolii din iad dacă PSD își menținea un standard minimal de farmec în jurul minciunii politice. Asta însemna un guvern rezonabil și atît. Un cabinet de oameni credibili și decenți, cu o biografie eligibilă, cu rezultate demonstrabile în spate, poate chiar inteligenți, buni de gură și zîmbitori, dispuși să lucreze în folosul public, ar fi liniștit mulțimile. Le-ar fi dat sentimentul că Guvernul lucrează cu șanse reale.

Numai că PSD a sărit peste acest amănunt esențial. Și a pus & acceptat un guvern dominat de proști amestecați cu securiști. Apoi a mai pus & acceptat un guvern dominat de securiști amestecați cu proști. La fel a făcut a treia oară, iar acum, la a patra încercare, se pregătește să reia, prin remaniere, amestecul de pomină.

În toate războaiele purtate la CEx-uri, marea luptă între competență și loialitate a fost pierdută în defavoarea electoratului. Șefii din teritoriu și-au montat în guvern oameni de încredere, lăsîndu-i pe dinafară pe cei pricepuți (în ipoteza că există așa ceva în PSD). Modelul a fost adoptat și de ALDE, așa încît miniștrii au ajuns un fel de paznici ai transportului direcționat de resurse de la buget la patronul politic local. Ca de altfel în toate guvernările, numai că, de data asta, PSD avea o promisiune extinsă la un electorat mai larg, care i-a plătit promisiunile cu 12 procente în plus.

Dacă PSD ar fi avut istețimea elementară să numească miniștri buni, guvernarea ar fi produs – pe de o parte –efecte economice mai bune, mai stabile, mai rapide și – pe de altă parte – mai multă încredere. Încrederea e o substanță delicată și capricioasă, care-și pierde repede echilibrul, care se cîștigă uneori fulgerător și se pierde alteori ireversibil. Lipsa unui guvern convingător și a unei guvernări solide a adus azi PSD în punctul de inflexiune a încrederii, acel punct de schimbare iremediabilă a concavității care “ține apa” politică.

Dimpotrivă, o guvernare bună, livrată prin material uman de calitate, ar fi păstrat un azimut politic liniar, fără să poată fi deturnată de zgomotele care vin dinspre locul unde se împarte politic justiția. Opoziția, Iohannis și celelalte forțe politice necivile și-au crescut importanța doar pentru că PSD n-a fost capabil să guverneze satisfăcător, doar pentru că, nefiind în stare să înțeleagă greutatea guvernării în agenda publică, a creat condițiile deschiderii unui front previzibil și dezavantajos pe teritoriul moralei, dosarelor și jocului judiciar. Dacă azi proiectele de infrastructură în transporturi, educație și sănătate duduiau, dacă nivelul investițiilor străine și absorbția de fonduri europene arătau onorabil, fugăritul cu dosare și tîrîtul în procese deveneau teme moarte.

De cînd PSD persistă în metodă, în matricea destinului său a intrat un parametru otrăvitor: ura. Alimentată pînă acum doar mediatic și judiciar, ura poate deveni fenomen național în măsura în care PSD continuă să facă guverne slabe. Ura poate distruge nu doar o guvernare, ci un întreg partid. Ura poate scoate PSD din cărți pe o perioadă lungă.

Guvernarea PSD-ALDE nu mai are timp pentru scamatorii de partid. Dacă remaniază Guvernul, trebuie s-o facă radical, doar pe criterii de competență. Baronii, conții și ducii trebuie să-și pună în cui, pentru doi ani, planurile de sugere. Să-și lase slugile să se odihnească și să desemneze miniștri adevărați. E unica lor șansă și a tuturor celorlalți.