Ieri am discutat pe larg si foarte aprins in emisiunea “La ordinea zilei” despre umilirea fara margini a batrinilor bolnavi si cu handicap de catre autoritati. Desi se deplaseaza foarte greu sau pur si simplu nu pot merge, cei din comisiile de specialitate cheama an de an acest nenorociti ai sortii. Sa-i chinuie, sa le priveasca boala inca o data in ochi, dupa ce au fost diagnosticati cu certitudine.
Desi cei de la Ministerul Muncii ne-au precizat foarte clar ca legea s-a modificat in 2012 si nu mai este nevoie de prezenta fizica sau de revenirea la faimoasele comisii a celor cu probleme grave de a se deplasa, azi vad aceeasi bataie de joc. Un batrin cu piciorul amputat si sonda urinara pe el. La aceeasi directie ce tine de Consiliul Judetean Prahova. In loc sa vedem cu totii demisia acelui director indolent si lipsit de bun simt, impreuna cu scuzele publice ale presedintelui CJ Prahova, ce vedem? Ca opera de batjocorire continua, ca autoritatile locale reactioneaza ca intr-un campionat national de nesimtire.
Indiferent de institutia de care apartin comisiile si directiile, pun si eu o intrebare : de ce atita cruzime si lipsa de umanitate din partea unor functionari? oamenii astia nu au parinti, nu s-au saturat sa priveasca boala si umilinta unor batrini zi de zi? daca au confirmarea ca diagnosticul lor e corect de atitia ani, de ce pelegrinajul asta al unei suferinte fara sfarsit? cind vor reusi romanii sa scape de blestemul asta al batjocurii reciproce?
E peste puterea mea de intelegere comportamentul unor astfel de indivizi.
