Intr-un interviu acordat g4media.ro, Ministrul Afacerilor Externe Bogdan Aurescu a dezvaluit efectele in plan diplomatic si securitar ale recentelor evenimente cu impact strategic pe plan mondial : Summit-ul NATO de la Bruxelles si intalnirea Joe Biden – Vladimir Putin de la Geneva.
Care este cea mai importantă decizie luată la Summitul NATO din perspectiva României? A ieșit România întărită după Summitul NATO? De ce?
Fiecare Summit NATO generează o serie de rezultate importante pentru Alianță, ca întreg, cât și pentru România, ca stat membru NATO. Pe lângă valoarea sa simbolică și strategică majoră, Summitul reprezintă o platformă importantă pentru mesaje ale liderilor NATO. Prezența președintelui SUA, Joseph Biden, care a transmis un semnal ferm de reconfirmare a unității și a coeziunii transatlantice, a fost esențială pentru consolidarea eforturilor aliate în ceea ce privește întărirea relației transatlantice și reafirmarea angajamentului pe mai departe al tuturor aliaților față de apărarea colectivă și Articolul 5. La Bruxelles s-a adoptat un pachet de decizii, subsumat agendei transatlantice și procesului NATO 2030, proiectul care va consolida rolul politic și militar al Alianței în următorii ani.
Pentru România, din acest pachet, prezintă o importanță deosebită deciziile care privesc consolidarea în continuare a posturii de descurajare și apărare, dezvoltarea rezilienței și a relațiilor cu partenerii. De asemenea, este foarte relevant pentru noi faptul că s-a decis adoptarea unui nou Concept Strategic al NATO și că acest lucru se va face pe o bază extrem de solidă, dată de întregul set de linii directoare cuprinse în pachetul NATO 2030. De altfel, am fost primul ministru de externe aliat care, încă din noiembrie 2019, a susținut reînnoirea Conceptului Strategic al NATO.
Legat de întrebarea dvs. concretă, evaluez că da, cu siguranță că putem afirma că România a ieșit întărită după Summitul NATO.
În primul rând, pentru că însăși Alianța a ieșit întărită. Apoi, pentru că s-a decis consolidarea în continuare a posturii de descurajare și apărare, inclusiv prin măsuri care vor contribui la o mai bună apărare a Flancului Estic, inclusiv a regiunii Mării Negre.
Am ieșit întăriți și pentru că, inclusiv grație eforturilor noastre, liderii aliați sunt tot mai conștienți și atenți față de provocările de securitate din regiunea noastră, iar Marea Neagră este un subiect aflat constant pe radarul politic și militar al Alianței, ceea ce este reflectat și în documentele Summitului.
Un alt fapt important pentru noi este că s-a decis dezvoltarea în continuare a parteneriatelor Alianței – în primul rând cu UE, dar și a sprijinului acordat partenerilor estici, Georgia, Ucraina și Republica Moldova. Mesajele transmise de lideri și limbajul din Declarația finală a Summit-ului, privind sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova, susținerea NATO pentru reformele democratice din Republica Moldova, constituie obiective importante, pe care România le susține constant în cadrul NATO și care vin în sprijinul acestor țări și al securității regionale și euroatlantice.
În plus, acest Summit a reafirmat importanța politicii ușilor deschise, un proces amplu, care are ca rezultat integrarea unor noi membri NATO și ține cont de specificul fiecărui partener care urmărește să devină parte la Tratatul de la Washington.
Totodată, Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență – a cărui înființare este salutată în Declarația finală a Summitului – va susține eforturile NATO de consolidare a rezilienței aliate.
România a contribuit la multe dintre componentele pachetului NATO 2030, inclusiv la nivel conceptual, inclusiv ca rezultat al acțiunii susținute a României în plan regional, în formate precum București 9 și trilaterala pe teme de securitate România – Polonia – Turcia.
Centrul Euro-Atlantic pentru Rezilienţă a fost menționat în declarația finală a NATO. Ce va face mai exact? Ce produce el? Dați-ne câteva exemple de produse, servicii ori studii la care lucrează acum centrul.
Inaugurat recent de președintele Klaus Iohannis, în prezența înalților oficiali NATO și UE, Centrul este un proiect foarte important pentru mine, la care am lucrat intens, împreună cu colegii mei în ultimele 9 luni. El este constituit ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea MAE și își propune să aprofundeze reflecția națională pe tema rezilienței și să contribuie la dezbaterea mai largă ce are loc în spațiul euroatlantic pe acest subiect. Într-o primă fază, Centrul va funcționa ca instituție românească, care va aprofunda progresiv cooperarea internațională; ulterior, se va transforma într-un veritabil centru internațional, care, bineînțeles, va continua să fie sprijinit de România.
Cum am mai spus, reziliența este un concept aflat în centrul unor dezbateri intense, inclusiv la nivelul NATO și al UE. Deși conceptul este încă în curs de definire, este evident încă din această etapă că vorbim despre ceva ce are de-a face atât cu dimensiunea de securitate, cât și cu cea sectorială mai largă și că implică societatea în întregul său.
Reziliența ține de modul în care statele și societățile reacționează la stres, la șoc. Acest stres poate fi determinat de un atac din exterior, de unde dimensiunea de securitate, dar poate fi produs și de un fenomen natural, precum o pandemie, de unde dimensiunea sectorială pe care o menționam. Prin această dezbatere se încearcă înțelegerea nevoilor pentru asigurarea rezilienței și evidențierea unor posibile măsuri în acest sens, inclusiv în sensul revenirii rapide la starea funcțională inițială.
În esență, aceasta este și nișa pe care își propune să acționeze Centrul, care poate fi văzut, până la un punct, ca un think-tank în sprijinul acțiunii de la nivel guvernamental. Dat fiind că, până în prezent, tematica rezilienței a fost abordată mai degrabă din perspective specializate, cu fiecare minister/instituție națională și, la nivel internațional, cu fiecare stat sau organizație internațională axându-se pe zonele de interes predilect, se poate spune că expertiza în domeniu nu se găsește unificată într-un loc clar identificabil, ci este împărțită. Centrul își propune să fie o platformă de aducere laolaltă a diferitelor zone de expertiză, cum ar fi instituții guvernamentale, naționale și internaționale, sector privat, think-tank-uri, cercurile de cercetare și academice, cu perspectivele lor sectoriale, pentru a identifica linii de acțiune pe cât posibil concrete, transformabile în măsuri concrete, toate acestea într-o viziune integrată.
Dacă mă întrebați ce produce Centrul, primul meu răspuns este o reflecție extrem de necesară. O reflecție pe tema rezilienței, din care să decurgă concepte și propuneri de măsuri. Din acest punct de vedere, produsele așteptate pot fi studii și publicații pe teme specifice, conferințe și seminarii, exerciții și simulări. Centrul a fost conceput intenționat cu o anumită flexibilitate, care sa-i permită să funcționeze eficient și adaptabil, de o manieră hibridă, între un think-tank, structură de planificare, institut de cercetare. Centrul aflându-se încă la început, cred că este sănătos să evităm să ne pronunțăm prea strict din această etapă. Cred că unele răspunsuri ne vor fi date și pas cu pas, de considerente de funcționalitate concretă. Spun aceasta și pentru că Centrul este, din perspectivă administrativă, încă în curs de finalizare a aranjamentelor organizaționale.
Însă lucrul a început, iar experții din instituțiile partenere care sunt deja sau vor fi detașați în cadrul centrului sunt deja în curs de planificare și structurare a activității pe cele șapte comunități de interese pe care le menționam în alocuțiunea mea de la inaugurarea centrului. Ce sunt aceste comunități? Sunt, în esență, grupuri de lucru coordonate de experți ai centrului, dar implicând posibil și expertiză externă centrului, ce lucrează pe teme precum reziliența societală, implicațiile tehnologiilor emergente și disruptive, ale noilor ecosisteme tehnologice, reziliența în situații de crize și urgențe complexe, continuitatea guvernării și a serviciilor esențiale, reziliența infrastructurii de transporturi, sprijinul pentru eforturile statelor partener în domeniul rezilienței. Aceste grupuri de lucru reflectă cel mai fidel prioritățile de început ale activității Centrului.
Ce ar trebui să conțină următorul Concept Strategic al NATO, din perspectiva României, în plus față de ce există deja la nivel de strategie a Alianței?
Decizia luată la 14 iunie de liderii aliați în ceea ce privește actualizarea Conceptului Strategic are o importanță deosebită pentru viitorul NATO. De la momentul adoptării actualului Concept Strategic, care datează din 2010, am fost martorii unor transformări și evoluții profunde în mediul de securitate, iar amenințările și provocările la adresa Alianței s-au multiplicat. În același timp, Alianța nu mai e aceeași ca în 2010: s-a dezvoltat, iar procesul de adaptare în curs demarat în 2014, cel mai amplu de la încheierea Războiului Rece, este deosebit de relevant în acest sens. Mă bucur că această decizie a fost adoptată la Summitul ce tocmai s-a încheiat și coincide cu un moment în care întreaga lume încearcă să-și revină dintr-o provocare fără precedent, dată de pandemia actuală.
În ceea ce privește aspectele pe care România le consideră deosebit de relevante în perspectiva noului Concept Strategic, este vorba, în primul rând, de o descriere corectă și cuprinzătoare a provocărilor de securitate cu care se confruntă Alianța. Aș sublinia că acest aspect este important nu pentru a blama, ci pentru a putea dezvolta măsuri de protecție adecvate a securității aliate și pentru a putea genera schimbări pozitive în mediul internațional de securitate. Am în vedere și faptul că provocările de securitate sunt din ce în ce mai complexe și mai sofisticate, chiar dacă vorbim de provocări generate de anumiți actori sau de provocări generalizate, cu caracter imprevizibil, cum sunt cele la adresa sănătății publice.
În acest context, va fi extrem de importantă reafirmarea principiilor și sarcinilor fundamentale ale Alianței – apărarea colectivă, gestionarea crizelor și securitatea prin cooperare, prin parteneriate. Între acestea, noi vom acorda o importanță deosebită consolidării apărării colective. Vom promova, în același timp, rolul NATO în dezvoltarea rezilienței aliate și a partenerilor, inclusiv în ceea ce privește instrumentele concrete disponibile în acest sens, precum și validitatea politicii ușilor deschise și importanța susținerii în continuare a statelor aspirante.
NATO a reconfirmat angajamentul pentru consolidarea dimensiunii de descurajare și apărare. Cum se traduce asta pentru români, la ce ne așteptăm în viitorul apropiat? Care sunt semnalele din SUA legate de eventuala relocare a militarilor din Germania în state din estul NATO?
La Summit-ul NATO a fost confirmat angajamentul aliaților privind continuarea consolidării posturii aliate de descurajare și apărare pe Flancul Estic, sub toate componentele sale – terestră, aeriană şi navală la Marea Neagră. Este un proces complex, în care s-au înregistrat progrese și care mai include continuarea consolidării pregătirii trupelor aliate, modernizarea capabilităților, investiții în apărarea colectivă.
Avem deja o prezență militară SUA importantă în România, în special sub aspectul capacităților operate – sistemul anti-rachetă de la Deveselu, baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, detașamentul de drone de la Câmpia Turzii.
Avem și o participare consistentă a forțelor armate americane la tot spectrul de exerciții militare găzduite de România, atât terestre, cât și aeriene sau maritime.
Urmărim în continuare întărirea prezenței militare americane în România, de o manieră care să consolideze securitatea în regiune. Am avut, în acest sens, ocazia să transmitem părții americane, inclusiv prin Ministerul Apărării Naționale, propriile evaluări și propuneri, pentru a fi avute în vedere în cadrul procesului de re-evaluare a posturii globale a SUA. Global Posture Review este un exercițiu în derulare în această perioadă în SUA, la nivelul administrației, cu scopul adecvării numărului și zonei de desfășurare a forțelor SUA la obiectivele și necesitățile strategice.
În ceea ce privește nivelul aliat, după cum știți, consolidarea posturii NATO de descurajare și apărare, de o manieră coerentă și integrată, în special pe Flancul Estic, a reprezentat și continuă să reprezinte un obiectiv susținut în mod activ de România. Țara noastră a promovat în mod constant importanța asigurării capacității NATO de a răspunde rapid, eficient și calibrat la amenințările și provocările din mediul de securitate, iar eforturile în sprijinul apărării colective sunt salutare și trebuie să continue.
Din 2014, când a fost demarat procesul de adaptare a NATO la noile realități de securitate, au fost realizate, după cum menționam mai devreme, progrese notabile: au fost înființate și operaționalizate noi structuri multinaționale, prezența aliată pe Flancul Estic a sporit semnificativ, a crescut viteza de reacție și răspuns a Alianței, precum și capacitatea sa de dislocare a trupelor.
Prin deciziile luate atât la Summit, cât și anterior Summitului, vor fi întreprinse o serie de măsuri care vor conduce la o planificare mai eficientă și mai coerentă a apărării teritoriului aliat, inclusiv a Flancului Estic și a regiunii Mării Negre, de o importanță deosebită pentru România. Se vor întări structura de forțe și aranjamentele de comandă și control pentru Flancul Estic, valorificându-se în acest sens rolul comandamentelor aliate aflate și pe teritoriul României. Sperăm ca în acest proces să crească numărul aliaților care vor contribui cu trupe la prezența înaintată adaptată din țara noastră, precum și participarea acestora la exerciții.
Evident, SUA are o contribuție majoră la securitatea euroatlantică, iar prezența acesteia în România și în regiunea Mării Negre rămâne fundamentală, având în vedere că SUA este un susținător ferm al promovării unui climat de stabilitate și securitate în regiunea Mării Negre, iar prezența acestora în România este încă o dovadă clară a solidității relației transatlantice.
După Summitul Bden – Putin, subsecretarul de stat Victoria Nuland a avut sarcina să brifeze aliații. Au ajuns și în România informațiile post-summit? Care sunt, pentru România, cele mai importante concluzii ale summitului Biden – Putin?
Atunci când vorbim despre întâlnirea de la Geneva a președinților Biden și Putin, este util să avem în vedere întreaga suită de reuniuni la nivel înalt care au precedat-o, de la Summitul București 9, la Summiturile G7, NATO și UE-SUA. Disponibilitatea Administrației Biden pentru dialog și capacitatea de clădire a consensului cu aliații și partenerii reprezintă prima și una dintre cele mai importante concluzii după maratonul de întâlniri la cel mai înalt nivel. Reconfirmarea angajamentului american pentru unitatea și soliditatea relației transatlantice și pentru rolul central al acesteia în gestionarea provocărilor globale este un alt aspect care s-a evidențiat pregnant. Toate acestea au permis ca președintele Biden să poată transmite la Geneva mesaje susținute de toți aliații și partenerii SUA, de o manieră clară și puternică.
O altă concluzie este că întâlnirea a semnalat cu claritate că dialogul cu Rusia nu va influența angajamentele SUA față de aliații și partenerii săi. Și doresc să mai punctez un aspect: solidaritatea SUA cu aliații, valoarea opiniilor aliaților de pe Flancul Estic, a fost unul dintre leit-motivele discursului președintelui Biden. La Summit-ul NATO, în conferințele de presă care au urmat, președintele SUA s-a referit în mod distinct la statele aliate din această zonă. A menționat clar formatul București 9, Summitul găzduit de președintele Iohannis pe 10 mai anul acesta, alături de președintele Duda. Acest tip de referire înseamnă mult în relațiile internaționale și concret, în această situație, înseamnă că ceea ce am făcut este util scopurilor aliate, a produs efectele dorite. Este un nivel de ambiție pe care ni l-am stabilit noi, în regiune, din motivele obiective ale riscurilor evidente în creștere cu care ne confruntăm, dar pentru a cărui realizare lucrăm la nivel aliat. În intervenția sa din timpul Summitului NATO președintele Biden a spus clar că a participat la Summitul B9 pentru a da un mesaj clar de angajament al SUA pentru securitatea aliaților de pe Flancul Estic, un mesaj foarte puternic.
Iar la Summitul B9 găzduit în luna mai de președintele României, președintele Biden a reiterat că susținerea SUA pentru Articolul 5 al Tratatului de la Washington rămâne fermă și de neclintit, la fel și la Summitul NATO, dar și în conferința de presă care a urmat întâlnirii de la Geneva. Președintele Biden a ținut să sublinieze cu acea ocazie că a transmis direct Președintelui Putin că SUA vor răspunde acțiunilor care afectează interesele vitale americane sau ale aliaților.
Nu în ultimul rând este sugestiv faptul că în marja Summitului NATO, deci înaintea întâlnirii cu președintele Putin, președintele Biden a discutat cu președinții României și Poloniei, precum și cu președinții sau premierii statelor baltice.
Există, bineînțeles, multe alte concluzii care pot fi trase, precum faptul că președintele Biden s-a poziționat ferm în susținerea valorilor democratice, punând pe agenda reuniunii teme precum drepturile omului, importanța unei prese libere, susținerea pentru suveranitatea și integritatea teritorială a unui partener SUA ca Ucraina, respingerea interferențelor în procesele electorale.
Atenția pe care președintele Biden și administrația de la Washington o acordă promovării democrației, statului de drept și drepturilor omului este de o importanță strategică deosebită, mai cu seamă în relația cu Rusia. Președintele Biden a subliniat acest lucru foarte clar în intervenția publică după întâlnirea cu omologul său rus.
De asemenea, este de remarcat accentul pus pe domeniul cyber, din nou o zonă care face obiectul unei coordonări strânse cu aliații și în care au fost transmise mesaje foarte clare și ferme Rusiei. Este un domeniu de mare interes și pentru România, inclusiv prin prisma găzduirii Centrului Cyber de la București.
Aș încheia însă lista concluziilor cu aprecierea că începutul unui proces de dialog, în care să se clarifice pozițiile și ”regulile jocului” între cele mai mari puteri nucleare este o veste bună pentru noi toți. Evitarea unei spirale de deteriorare continue a relațiilor SUA-Rusia este fără îndoială o evoluție dezirabilă, cu atât mai mult cu cât are loc în conjuncție cu o consolidare a relației transatlantice.
Din acest punct de vedere, prezintă un interes special dialogul privind stabilitatea strategică, care poate conduce la diminuarea riscului de confruntare, prin noi mecanisme de control al armamentelor, inclusiv a noilor generații de arme, care reduc timpul de răspuns și în care erorile de evaluare și sincopele în comunicare pot avea rezultate tragice. Trebuie însă să menținem o doză sănătoasă de precauție, evoluțiile din următoarele luni fiind cele care pot indica posibilități concrete de progres în acest domeniu, dar și în materie de securitate cibernetică sau în ceea ce privește situația din Ucraina, Siria sau Afganistan.
În acest context, România va continua coordonarea strânsă și comunicarea aprofundată cu aliații, cu partenerii strategici și, desigur, cu administrația de la Washington. În ceea ce ne privește, ne propunem să continuăm consultarea și coordonarea cu SUA pe tot spectrul de teme relevante pentru stabilitatea strategică, combaterea riscurilor și amenințărilor cibernetice, promovarea valorilor democratice, a respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, a securității și stabilității zonei euro-atlantice, inclusiv în regiunea Mării Negre.
Poziția României față de China e tot mai radicală. Doar în ultimul an avem interzicerea companiilor chineze (printre altele) de la lucrările de infrastructură, legea 5G și refuzul președintelui Iohannis de a participa la summitul 17+1 organizat de președintele Xi Jinping. Care e motivul de securitate din spatele acestor decizii? Care sunt retalierile așteptate din partea Chinei, pe analizele MAE?
Întrebarea dumneavoastră plasează lucrurile într-un registru de interpretare cu linii foarte tranșante, radicale, cum chiar dumneavoastră spuneți. Plasând lucrurile în registru diplomatic firesc, țara noastră privește relația cu China, care este una foarte importantă, și, în mod special, cooperarea cu această țară, în mod realist și pragmatic. Acest mod se definește, în mod cert, în raport cu evoluțiile internaționale actuale și pornind de la ancorarea fermă a României în comunitatea europeană și euroatlantică de securitate și valori. Apartenența țării noastre la UE și NATO și Parteneriatul Strategic cu SUA sunt reperele definitorii ale profilului și conduitei noastre externe, fapt cunoscut de toate statele cu care dezvoltăm relații bilaterale, inclusiv de către interlocutorii noștri chinezi.
În plus, abordarea noastră este orientată către rezultate concrete, având ca obiectiv principal interesul, siguranța și bunăstarea cetățenilor români. De China ne leagă 70 de ani de relații diplomatice și un Parteneriat Cuprinzător de Prietenie și Cooperare, semnat în urmă cu 17 ani. Desigur, relațiile dintre state sunt în evoluție permanentă, iar diplomația este pusă în slujba unor evoluții benefice pe acest palier. Din această perspectivă, nu consider că privim relațiile bilaterale într-o manieră de ostilitate sau cu accente negative, ci ne urmărim interesele și valorile, de o manieră care să satisfacă obiectivele și interesele cetățenilor noștri, respectiv securitatea României.
Condițiile care se aplică tuturor ofertanților țin de respectarea standardelor europene de calitate și a legislației europene și naționale în domeniu. Din acest punct de vedere, legislația națională urmează un proces normal de armonizare cu cea europeană, fie că vorbim de implementarea tehnologiilor de comunicații (5G), de securitatea energetică, de participarea la licitații publice sau de protecția/ screeningul investițiilor în cadrul UE.
În schimburile bilaterale cu China, ne interesează în mod deosebit să creștem exporturile de produse românești, mai ales agro-alimentare, pe piața chineză. Deficitul comercial din relația cu China se menține la un nivel de peste 4 miliarde USD anual și ne dorim echilibrarea situației, chiar dacă ea este mai bună decât a altor state membre UE, în raport cu China.
Dacă vă referiți la legislația promulgată de președintele României la 11 iunie 2021, ceea ce a primat din punctul de vedere al României a fost asigurarea condițiilor de securitate a comunicațiilor, pornind de la necesitatea asigurării intereselor de securitate națională a unui stat membru UE și NATO, cu exigențe de securitate specifice profilului nostru național și amplasării geostrategice. Legea 5G transpune normele europene în domeniu, anume EU 5G Toolbox, și corespunde angajamentelor asumate de România în domeniu în plan internațional, inclusiv Memorandumul de Înțelegere încheiat cu SUA în 2019.
În ce privește Formatul 17+1, acesta este un cadru de cooperare ale cărui obiective au fost stabilite ca fiind în principal economice și pe care România – și nu numai România – îl abordează prin aplicarea aceleiași grile pragmatice descrise anterior. Beneficiile sale, pentru România, ar trebui să meargă în direcția concretizării unor proiecte economice de cooperare de care pot beneficia cetățenii și operatorii economici români, suplimentar față de beneficiile ce decurg din apartenența României la UE și complementare relațiilor de cooperare bilaterală cu China. Din aceste considerente și având în vedere anunțarea cu puțin timp înainte a Summitului, care nu a făcut posibilă ajustarea agendei la cel mai înalt nivel, o participare a ministrului de resort al României a fost considerată a fi mai adecvată scopului principal al reuniunii și modului în care România se raportează la format.
Vorbeați despre rațiunile de securitate din spatele deciziilor, așa că vreau doar să semnalez și rezultatele Summitului NATO cuprinse în Declarația Finală, de altfel una echilibrată. Declarația afirmă, pe de o parte, că atitudinea Chinei este una asertivă, reprezentând o provocare sistemică și indicând anumite elemente de preocupare, dar, pe de altă parte, arată că NATO dorește să mențină un dialog constructiv pe unele aspecte. Acolo unde un dialog constructiv cu Beijingul este posibil, el trebuie pus în practică și identificate domeniile de interes comun în care să putem coopera.
De altfel, China cunoaște faptul că România face parte dintr-o comunitate de valori și dintr-o alianță politico-militară de succes, iar relațiile bilaterale româno-chineze trebuie să continue să aibă la bază respectul reciproc și principiile fundamentale ale relațiilor interstatale.
