“Euroatlantica” – “Războiul de peste graniţă – Ucraina nu cedează din teritoriu”
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (26 mai, ora 21:05) – Emisiunea: “Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit! Am intrat în a patra lună de când a fost invadată Ucraina, ai căror apărători rezistă împotriva forţelor copleşitoare aruncate în război de Federaţia Rusă. Kievul refuză să cedeze teritorii, chiar şi în schimbul păcii.
Dacă în prima fază a operaţiilor militare Rusia dorea să ocupe Kievul şi Harkovul, cele mai mari două oraşe ale Ucrainei, în acest moment situaţia este diferită, trupele ruseşti au fost împinse peste graniţă în zona de nord, apărarea ucraineană reuşind protejarea Kievului şi chiar respingerea intensului asediu asupra Harkovului. Rusia se concentrează în prezent în regiunea Donbas, unde are şi sprijinul populaţiei proruse din acea zonă. Dar şi acolo există localităţi al căror control este schimbat chiar şi în aceeaşi zi. După ce a ocupat Mariupol, Rusia depune eforturi pentru a prelua tot ţărmul Ucrainei la Marea Azov şi pentru a continua ofensiva spre Odesa, la Marea Neagră.
În ultimele săptămâni, comandanţi ai Armatei Federaţiei Ruse ar fi fost schimbaţi din funcţie din cauza eşecurilor înregistrate în primele faze ale invaziei ruse în Ucraina, susţine o analiză a Ministerului Britanic al Apărării.
Dacă în Afganistan, Moscova a pierdut aproximativ 2.500 de militari, până acum, în invadarea Ucrainei, a înregistrat peste 29.000 de soldaţi ucişi în lupte, capturaţi sau răniţi grav. Sunt date furnizate de Ministerul Apărării Naţionale de la Kiev, de unde aflăm şi că Rusia a pierdut 1.285 de tancuri, 3.100 vehicule blindate, 600 de sisteme de artilerie, peste 200 de avioane, 170 de elicoptere, 12 nave de luptă.
Rusia anunţă că a provocat la rândul său pagube masive apărătorilor ucraineni. Ruşii nu furnizează însă informaţii complete despre numărul soldaţilor şi civililor ucraineni ucişi de la începutul invaziei. Neoficial, peste 7.000 de civili ucraineni au fost ucişi în ultimele trei luni.
Discutăm în această seară despre războiul patriotic al ucrainenilor, apărători care rezistă de peste trei luni în faţa agresiunii neprovocate a Federaţiei Ruse. Invitaţii acestei ediţii “Euroatlantica” sunt Radu Tudor, jurnalist şi analist politico-militar, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, analist de politică externă.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea “Euroatlantica”. Tema ediţiei: “Războiul de peste graniţă – Ucraina nu cedează din teritoriu”. Bună seara, domnule Radu Tudor!
Radu Tudor: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie.
Radu Dobriţoiu: Bună seara, domnule Ştefan Ciochinaru!
Ştefan Ciochinaru: Bună seara! La rândul meu, vă mulţumesc.
Radu Dobriţoiu: Bun venit la “Euroatlantica”, domnule Radu Tudor! Ne-am întâlnit în Irak şi în Afganistan, am văzut amândoi ororile războiului din cele două teatre de operaţii, adăugăm Siria, acolo unde Federaţia Rusă îl susţine în continuare pe Bashar al-Assad. Vă rog să facem o comparaţie între Ucraina şi alte zone unde am văzut împreună ororile războiului. Ce îşi doreşte Kremlinul, de fapt, în Ucraina?
Radu Tudor: Am să fac o paralelă cu ideea dumnevoastră. Probabil Vladimir Putin îşi doreşte să transforme Ucraina în Afganistanul Europei. Şi am văzut împreună la faţa locului cât de lung şi cât de dureros a fost acel război. Pentru populaţia civilă, cel puţin, a fost o catastrofă şi cred că în Ucraina vedem deja efectele acestei catastrofe, pentru că în toate aceste trei luni de război civilii au fost ţintele principale. Durerea cea mare este faptul că Rusia îşi foloseşte capacităţile militare în primul rând împotriva civililor, pentru a distruge blocurile, casele, centrele oraşelor, zone care nu au absolut niciun fel de relevanţă militară. Şi asta demonstrează intenţia Rusiei de a înspăimânta populaţia ucraineană, de a o face să părăsească teritoriul pe care Rusia şi-l doreşte şi de afganizare a Ucrainei într-un conflict lung şi dureros pe termen lung, un conflict care se află la graniţa de nord a României şi care poate complica extrem de mult toate aranjamentele şi toate regulile dreptului internaţional în bazinul Mării Negre, acolo unde şi România are, după cum bine ştim, interese majore.
Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru îmi construiesc întrebarea pornind de la A treia Romă, şi mă refer aici la Moscova, credeţi că regiunile ruseşti vor rezista în Bătăliile din Pădurea Teutoburgică a ucrainenilor?
Ştefan Ciochinaru: O foarte bună întrebare. Da, aveţi dreptate domnule Dobriţoiu, acum, ca şi atunci, asistăm la o bătălie existenţială. Atunci, după dezastrul din Pădurea Teutoburgică, Imperiul Roman a renunţat definitiv la politica de expansiune pe teritoriile germanice. Şi, da, domnule Dobriţoiu, ştim cu toţii că istoria tinde să se repete atunci când lecţiile nu sunt învăţate la timp. Probabil că după dezastru pe care îl va suferi /…/ căzăceşti, cândva, spre sfârşitul verii, A treia Romă, cum îi place să se numească, va renunţa pentru totdeauna la cucerirea Ucrainei şi, sperăm cu toţii, Imperiul rus se va prăbuşit. În august, ştiţi bine, sunt aşteptate să intre în luptă noile arme occidentale trimise armatei ucrainene şi probabil ele vor produce diferenţa pe câmpul de luptă. Să nu uităm că, în pofida actualei ofensive disperate în Dombas, de care aminteaţi în deschidere, armata rusă este pe punctul epuizării, nu mai are armament greu, se aruncă în luptă tancuri de pe vremea tinereţii lui Brejnev. Nu mai are rezerve. Duma a votat ieri eliminarea limitei de vârstă pentru încorporare. O să încorporeze copii. Nu mai are destule rachete, trag acum cu cele care încă mai sunt pe submarine. În plus, marea lor strategie ofensivă este cea practicată pe vremuri de foştii lor stăpâni: mongolii; pustiesc totul în cale, bombardează zi şi noapte cartiere /…/, pisează liniile ucrainene, satele şi oraşele, militarii şi civilii fără niciun discernământ, centimetru cu centimetru, pas cu pas, şi apoi avansează şi nici măcar nu îngroapă morţii. Este un război barbar şi, ca întotdeauna în istorie, la final, barbarii pierd.
Radu Dobriţoiu: Grupul de contact pentru apărarea Ucrainei, coordonat de Statele Unite ale Americii, a intrat într-o nouă etapă. În această săptămână a fost anunţat un sprijin suplimentar pentru Ucraina.
Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin: Multe ţări donează muniţie critică pentru artilerie, sisteme de apărare, tancuri şi alte vehicule blindate. Alte ţări au venit cu angajamente noi pentru antrenarea trupelor şi pentru mentenanţa sistemelor de luptă ucrainene. Sunt prea multe ţări pentru a le mulţumim fiecăreia în parte, dar daţi -mi voie să nominalizez câteva ţări care ies în evidenţă. Îmi exprim gratitudinea pentru Danemarca, ţară care a anunţat că va furniza lansatoare şi rachete antinavă Harpoon pentru a ajuta Ucraina să îşi apere coastele maritime. De asemenea, mulţumesc Cehiei pentru susţinerea substanţială care include donaţia recentă de elicoptere, tancuri şi sisteme de rachete. Alte ţări au anunţat că vor dona sisteme şi muniţie de artilerie, incluzând aici Italia, Grecia, Norvegia şi Polonia. Daţi-mi voie să recunosc şi importanţa sprijinului Marii Britanii, cu un rol important de coordonare, o susţinere importantă în asistenţa de securitate a Ucrainei, cu o cantitate semnificativă de echipamente britanice, care continuă să se îndrepte spre Ucraina.
Radu Dobriţoiu: Domnule Radu Tudor, în sfârşit, rachete antinavă pentru Ucraina. De ce are nevoie Kievul de aceste arme moderne?
Radu Tudor: Are nevoie pentru a-şi apăra ţara. Are nevoie pentru a-şi recâştiga teritoriul invadat de o naţiune barbară. Are nevoie pentru a transmite Europei că acest continent nu trebuie şi nu poate fi pus în pericol dacă Ucraina este invadată. Ucraina trebuie sprijinită de întreaga lume civilizată, democratică, se întâmplă acest lucru şi există o combinaţie de-a dreptul excepţională, pe care o vom vedea şi în lecţiile învăţate după ce Rusia va fi învinsă şi Ucraina îşi va recăpăta teritoriul, şi anume, combinaţia excepţională între curajul acestei ţări cu totul şi cu totul aparte şi sprijinul occidental masiv. Este pentru prima oară de la terminarea Războiului Rece şi de la căderea comunismului când SUA acordă un sprijin militar de 40 de miliarde de dolari! Uriaş! Este, dacă vreţi, un Plan Marshall în materie de securitate, şi înţelegem cu toţii că Rusia ar dori, din retorica ei, din declaraţiile ei, din pretenţiile aberante pe care le emite, să se războiască cu tot Occidentul, cu SUA, cu NATO, cu UE. Ei nu se mulţumesc cu invadarea Ucrainei. Acesta e folosit drept un pretext de Putin, de Şaigu, de Medvedev, de Lavrov, de oameni care de la debutul acestui război sângeros şi iraţional au lansat nenumărate atacuri şi pretexte aberante pentru a cere reaşezarea tuturor principiilor de securitate în Europa. Or, aşa ceva este nu doar de netolerat, dar cu siguranţă cred că ruşii vor primi o lecţie usturătoare de la ucraineni, care, din ce în ce mai bine înarmaţi de Occident, vor fi capabili să-şi apere ţara şi sunt convins că în privinţa zonei de nord a Bazinului Mării Negre, în privinţa Odesei, vom vedea o lecţie excepţională de apărare în perioada următoare, sperând că ăsta va fi semnalul înfrângerii Rusiei într-un război pe care l-a declanşat aberant şi nedrept.
Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, Kievul a lăsat să se înţeleagă că nu va ceda teritorii Rusiei în schimbul păcii. Mai mult, şi-a propus să recâştige şi teritoriile ocupate de Rusia în 2014, are şanse Ucraina să îşi îndeplinească aceste proiecte?
Ştefan Ciochinaru: Dar cum ar putea Kievul să accepte să piardă teritorii în condiţiile în care nu pierde războiul? Ba mai mult, aşa cum spuneam mai devreme, Ucraina are şanse după luna august să recâştige pământurile cucerite vremelnic de ruşi şi o va face. Tocmai de aceea, în puţinul timp care a mai rămas până atunci vom vedea o masivă ofensivă politică şi diplomatică, care va presa Kievul să accepte cedarea de teritorii în schimbul păcii. E o culme a ipocriziei această tentativă de salvare a obrazului lui Putin, de ezitare a umilirii Rusiei. Închipuiţi-vă că generalul De Gaulle, înaintaşul domnului Macron, ar fi cerut aliaţilor, lui Stalin chiar, să nu fie umilit Hitler. Ei, cum ar fi fost? Rusia lui Putin este un stat agresor, care a atacat nejustificat şi neprovocat un alt stat suveran şi independent, care a avut nenorocul de a-i fi vecin, şi asta nu poate rămâne fără urmări şi nepedepsit de comunitatea internaţională. De aceea, şi sub condiţia de a nu exista trădare în Occident, atunci când acest război se va termina sunt convins că eroica Ucraină, cum foarte bine spunea domnul Radu Tudor, îşi va regăsi frontierele recunoscute internaţional, cele de dinainte de 2014.
Radu Dobriţoiu: Domnule Radu Tudor, după invadarea neprovocată a Ucrainei, avem o Rusie care, de la putere globală, pare că se îndreaptă spre putere regională, după ce mitul Armatei Federaţiei Ruse a fost demontat. Aceasta este direcţia?
Radu Tudor: Salutându-l pe domnul profesor Ciochinaru, pe care îmi pare foarte bine să-l aud şi să fim împreună la această emisiune, cred că Putin a administrat Rusiei cea mai usturătoare lecţie de când a venit el la putere, în 1999. S-a spus tot timpul că Putin a readus mândria Rusiei, a readus puterea Rusiei, a readus sentimentul de mare putere cetăţenilor ruşi. Ei bine, în momentul de faţă, Vladimir Putin, probabil unul din cei mai slabi strategi pe care i-a cunoscut lumea vreodată, a reuşit să facă praf toate aceste idei, care puteau să fie mai mult sau mai puţin adevărate, dar erau vehiculate în aproape toate mediile. Ei bine, Rusia pierde în momentul de faţă toată aura de mare putere. Ea nu este capabilă nici măcar să facă o traversare a unui râu cu celebra Armată Roşie! Ei bine, celebra Armată Roşie îşi pierde nava amiral a flotei la Marea Neagră, lovită de câteva drone ale armatei ucrainene! Toate aceste elemente puse cap la cap arată, probabil, unul din cele mai mari eşecuri militare din istorie. Nu s-a întâmplat niciodată de la Al Doilea Război Mondial încoace ca o armată să-şi piardă 12 generali în 80 de zile. Sunt chestiuni fără precedent şi, foarte probabil, Rusia nu doar că va pierde statutul de mare putere, dar se va chinui ani de zile de acum încolo să-şi lingă rănile militare, economice şi politice, în urma uriaşei greşeli produse chiar de Vladimir Putin.
Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, un teritoriu la care Ucraina nu vrea să renunţe – Insula Şerpilor; de ce este atât de importantă pentru Kiev această stâncă din Marea Neagră?
Ştefan Ciochinaru: Această stâncă joasă, situată la numai 48 de km de coastele Ucrainei şi ale României, a căpătat, într-adevăr, o importanţă strategică din ce în ce mai mare, pe măsură ce Rusia încearcă să-şi menţină blocada asupra liniei de coastă rămasă a Ucrainei, şi vedem că Rusia chiar e hotărâtă să se agaţă de acest distrugător de nescufundat din Marea Neagră – Insula Şerpilor. După cum spunea şi domnul Radu Tudor, luna trecută, Rusia şi-a pierdut crucişătorul său emblematic, “Moskva”, în urma unui atac cu rachete Neptun al forţelor ucrainene. Nava aceasta “Moskva” avea un rol-cheie, pentru că furniza capacităţi de apărare aeriană şi maritimă restului flotei ruse, vreo 20 de vase în Marea Neagră, şi urma să conducă – atenţie mare! – atacul asupra Portului Odesa. Astfel că hotărârea Rusiei de a păstra Insula Şerpilor cu orice preţ arată că foloseşte, de fapt, această stâncă drept o alternativă la nava scufundată, “Moskva”, nava lor amiral, şi că urmăreşte în continuare cucerirea Odesei şi a Bugeacului până la Dunăre. Ca să nu mai vorbim despre monitorizarea Dobrogei româneşti din motive lesne de înţeles. Dacă ai acolo un radar şi sisteme de rachete sol-aer poţi să domini spaţiul aerian din nordul Mării Negre, inclusiv abordarea strategică a Odesei şi Constanţei. În plus, sistemele de rachete şi radare instalate pe Insula Şerpilor asigură păstrarea blocadei asupra Portului strategic Odesa, într-un conflict de uzură. Capacitatea de a menţine o blocadă economică poate deveni semnificativă şi vă amintesc că Ucraina este un important exportator de alimente, în special cereale şi ulei de floarea soarelui. Deocamdată, încercare ucrainenilor de a recuceri insula a eşuat. Rămâne de văzut, însă, dacă nu cumva noile rachete de croazieră Harpoon pe care le vor primi din Danemarca vor reuşi să elimine controlul rusesc asupra Insulei Şerpilor, care, în paranteză fie spus, bine ar fi fost să fi rămas românească şi în NATO, inclusiv pentru binele mai mare al Ucrainei, după cum se demonstrează acum cu prisosinţă.
Radu Dobriţoiu: Domnule Radu Tudor, aţi amintit de lecţii învăţate… Războiul din Ucraina impune o regândire a războiului contemporan, inclusiv ca înzestrare?
Radu Tudor: Nu sunt ferm convins de lucrul acesta. Am studiat cu foarte mare atenţie lista publicată de Pentagon cu tipurile de armament, muniţie şi tehnică militară furnizată de SUA Ucrainei. În proporţie de 90%, chiar mai bine, e vorba de tehnică militară clasică, e vorba de elemente importante pentru forţele terestre, forţele navale, forţele aeriene, care să permită Ucrainei să se apere. Nu sunt nici lasere, nu sunt nici nişte arme cibernetice extrem de puternice…
Radu Dobriţoiu: Artilerie.
Radu Tudor: Da, artilerie, aţi spus foarte, foarte bine. Artileria, să ne aducem aminte, a jucat un rol excepţional în Al Doilea Război Mondial. În anul 2022 nu m-aş fi aşteptat ca o armă de altfel atât de importantă să joace un rol crucial în apărarea Ucrainei. Celebrele lovituri de 155 mm, pe care Ucraina le solicită de la aliaţi, fac faţă cu brio oricăror atacuri lansate de Federaţia Rusă din diverse zone. Or, chestiunea aceasta ne arată mai degrabă că războiul convenţional nu dispare. Confruntarea militară clasică este acolo, pe masă, şi va rămâne mult timp, pentru că uitaţi-vă la eficienţa rachetelor antitanc Stinger şi Javelin, uitaţi-vă la elementele de artilerie, cum bine aţi spus. Şi sunt multe alte lucruri. Bateriile de coastă. Cât de important e să ai nişte rachete de coastă şi nişte baterii de coastă eficiente, care să respingă orice posibilă invazie de pe mare. Cât de important e să ai o dronă de un milion de dolari, care să scufunde un crucişător de câteva sute de milioane de dolari. Or, chestiunile acestea ne arată că, în continuare, trebuie să gândim orice fel de formă de apărare eficientă pe toate coordonatele existente până în prezent şi să nu credem că războiul sau războaiele prezente şi viitoare, care, din păcate, mai există, vor fi nişte războaie ale stelelor, vor fi nişte războaie pe care doar filmele de science-fiction le-au imaginat. Nu; în continuare vedem că o ţară se poate apăra cu elemente clasice. Şi asta trebuie să fie, apropo de lecţii învăţate, un semnal de alarmă pentru politicienii care subfinanţează Armata Română, care au neglijat înzestrarea Armatei Române timp de 25 de ani şi care au restanţe faţă de această instituţie, care se bucură de cea mai mare încredere din partea cetăţenilor români.
Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, va profita China de un eventual eşec al Rusiei în Ucraina?
Ştefan Ciochinaru: Foarte bună întrebare, sunteţi pe terenul meu. Da, sigur. China cu siguranţă va încerca să profite de eşecul Rusiei. Numai că, tocmai datorită acestui eşec, marele conducător al Chinei, Xi Jinping, are mari probleme în momentul de faţă. Grupul de la Shanghai este în plină ofensivă: doi dintre vicepremieri fac parte din acest grup; al treilea vicepremier este în grupul lui Xi Jinping. Sunt probleme foarte serioase – economice şi sociale – în China, care se datorează, în mare măsură, jocului politic pe care l-a făcut China şi alianţei sale tacite, sau mai puţin tacite, cu Rusia. Fără îndoială că, pe termen mediu şi lung, Chinei îi convine o slăbire semnificativă a Rusiei. Pe de altă parte, nu va putea profita de această slăbire dacă nu va reveni la politica de dinainte de Xi Jinping şi nu va relua relaţiile de cooperare cu lumea democratică, cu comerţul mondial, acolo unde este mina de aur a Chinei.
Radu Dobriţoiu: Domnule Radu Tudor, de ce această rezistenţă a apărătorilor ucraineni este importantă pentru Europa şi pentru România?
Radu Tudor: Pentru că, domnule Dobriţoiu, întrebarea dumneavoastră, foarte bună, deschide un subiect pe care toţi cetăţenii români şi europeni ar trebui să îl înţeleagă: dacă Rusia va învinge în războiul din Ucraina, se va simţi încurajată să continue agresiunea, să ducă războiul mai departe. Dacă ne uităm la declaraţiile extrem de belicoase, de agresive ale Federaţiei Ruse, din ultimul an, din ultimele şase luni, din ultimele trei luni, la adresa NATO, la adresa Statelor Unite, ne este foarte clar că, în actuala stare emoţională şi psihică a lui Vladimir Putin, Rusia ar putea să atace Occidentul, dacă ar avea capacitatea, dacă ar învinge Ucraina, dacă ar demonstra că are o armată puternică, bine pregătită, bine instruită şi şi-ar relua instinctele de mare putere, în parametrii Uniunii Sovietice. Vladimir Putin nu a făcut niciun fel de temă ascunsă din acest obiectiv. Îşi doresc să redevină Uniunea Sovietică. Cu stalinizare, cu crime în masă, cu poliţie politică, cu ameninţarea altor state cu războaiele. Or, datoria noastră de onoare a românilor, a polonezilor, a tuturor europenilor, şi a americanilor în primul rând, pentru că această Administraţie Biden se comportă remarcabil în modul în care sprijină Ucraina, şi trebuie să înţelegem cu toţii: avem un război la graniţa României, nu ne-am fi imaginat lucrul acesta, am crezut că vom trăi o pace eternă, şi o linişte, şi o prosperitate. Şi a venit războiul în 2022, după doi ani de pandemie. Şi dacă noi nu vom sprijini Ucraina să îşi pacifice teritoriul, să îl recontroleze, atunci războiul va veni asupra noastră şi generaţiile viitoare nu ne vor ierta.
Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, vă întreb şi pe dumneavoastră, aştept un răspuns foarte scurt…
Ştefan Ciochinaru: Două cuvinte am să spun…
Radu Dobriţoiu: Da, este necesar acest eşec strategic al Rusiei?
Ştefan Ciochinaru: Fără niciun fel de îndoială. Două lucruri vreau să spun în încheiere, apropo şi de ce a spus prietenul meu Radu Tudor: Rusia nu poate să treacă un râu. Ursul nu mai are colţi, nu mai are gheare, blana-i năpârlită şi coada scurtată. Rusia va pierde.
Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc foarte mult. “Euroatlantica”, la final. Tema ediţiei: “Războiul de peste graniţă – Ucraina nu cedează din teritoriu”. Invitaţii emisiunii au fost Radu Tudor, jurnalist şi analist politico-militar, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, analist de politică externă.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul “Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
