1 aprilie, Ziua pacalelii, a dat startul unor mesaje si postari pe toate paginile de socializare. SRI si MApN nu au facut exceptie.
SRI multumeste Ambasadei Suediei la Bucuresti pentru niste lentile de contact care te transforma intr-un baiat cu ochii albastri :
Armata s-a gandit la o gluma pentru care vor trebui cateva dezmintiri oficiale. Astfel de initiative se rostogolesc in zona presei tabloid si au efect invers decat cel al unei simple pacaleli de 1 aprilie :
[…] Source: https://radu-tudor.roCe mesaje au SRI si Armata de Ziua pacalelii […]
Dacă gluma-replica a SRI cu privire la culoarea ochilor sergentilor (mesianici) e mai degrabă obscura decât “comica”, mesajul- păcăleala din partea Armatei e suficient de ambiguu încât sa stârnească îndoieli, dacă nu aprehensiuni majore (poate chiar panica) la nivelul spectatorului obișnuit. Fiindcă, vrem nu vrem, axa Paris-Berlin insista cu proiectul “armatei europene” și nu se știe niciodată dacă aceasta armata va fi făcută din profesioniști proveniți din statele membre sau din recruți înrolați obligatoriu—conscripti, se numeau in Roma antica—in armatele naționale, o idee aparent avansată de Macron pe baza modelului napoleonian pe care el însuși șe straduieste sa-l revitalizeze. Una peste alta, de la celebra aplicație anunțătoare de cutremur de gradul 10 pe scara Richter (numele autorului îmi scapa, scuze) trecând prin emisiunea-capcana a lui Orson Welles cu “invazia extratereștrilor” in SUA anilor 50 si pana la farsa de 1 Aprilie 2019 a Armatei Romane cu reintroducerea serviciului militar obligatoriu, e o cale scurta ce se poate îndrepta direct spre zona panicii generale. Pentru generația mea care a testat, in premiera, implementarea serviciului militar obligatoriu pentru studenții abia admiși in universității, înainte de primul an de studii (anii 70) și înrolarea fetelor cot la cot cu băieții —deși nu in condiții de cazarma și de suspendare a studiilor pe un an—astfel de glume risca sa capete contururi reale imediat ce sunt lansate in spațiul public. Și dacă noi, tinerii din anii 70, mai aveam încă senzatia ca, la o adică, trebuie sa ne mobilizam cu toții pentru a apara țara de “hoardele” sovietice—lansate in 68 asupra Cehoslovaciei și relansate in curând asupra Poloniei disidente—ma îndoiesc foarte tare ca tineretul roman actual mai trăiește cu ideea acestei inevitabile mobilizări; mi se pare, deci, o idee foarte proasta sa sperii părinți și copii deopotrivă cu perspectiva, fie și ipotetică, a inrolarii obligatorii in randul unei armate a carei misiune defensiva e, pe deasupra, neconturata. Deși, dacă stau sa ma gândesc, președintele Johannis tocmai joaca farsa penibila cu uite șeful de stat major, nu e șeful de stat major ceea ce , probabil, da tonul la farsele îndoielnice de 1 Aprilie sus menționate.