Memoria falsificată a celui de-al Doilea Război Mondial este singurul lucru pe care regimul Putin îl mai poate livra la ora actuală poporului rus, spune jurnalista Anne Applebaum, reputată specialistă în istoria marxism-leninismului, scrie tvr.ro
„Comemorarea războiului din acest an a avut chiar o calitate memorabilă, goală, de parcă statul rus nu mai este capabil să ofere cetățenilor săi altceva decât nostalgie de carton – dar și presupune totodată că acești cetățeni nu au nevoie de nimic altceva. Președintele Vladimir Putin a ținut un discurs scurt și necinstit despre invazia sa în Ucraina, doar făcând aluzie la costuri și victime. Soldații fluturau steaguri sovietice. Spectatorii au văzut mai puțin echipament militar decât anul trecut (și nici un spectacol aerian), dar tancuri, camioane și rachete balistice intercontinentale încă au defilat prin Piața Roșie. În toată țara s-au desfășurat mini-sărbători, dintre care una cu copii ruși cântând «Unchiul Vova, suntem cu tine» – unchiul Vova fiind Putin – și salutând militărește. Chiar dacă Rusia duce un război brutal, unul în care soldații ruși comit încă o dată crime teribile împotriva unei populații civile, întreaga ocazie a fost pătrunsă de un sentiment de nemulțumire, de parcă Rusia ar fi singura victimă reală a ambelor conflicte”, scrie Anne Applebaum într-un editorial din The Atlantic.
Acest cult special al celui de-al Doilea Război Mondial „nu era inevitabil”, ci „este rezultatul unui set de decizii, al unui efort deliberat de a schimba cursul a ceea ce fusese o conversație deschisă, începută la sfârșitul anilor 1980.”
Jurnalist amintește că, în 1992, președintele Boris Elțin i-a „informat chiar pe ruși că conflictul nu a început, așa cum se spunea demult în manualele lor, la 22 iunie 1941, când Germania lui Hitler a invadat Uniunea Sovietică. De fapt, a început mai devreme, în septembrie 1939, când Germania lui Hitler și Uniunea Sovietică au invadat simultan Polonia.”
„Elțîn a publicat clauzele secrete ale Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat în august 1939, în care cele două dictaturi împărțeau Europa Centrală între ele. El a înmânat, de asemenea, guvernului polonez copii ale documentelor care ordonau masacrarea a mii de ofițeri polonezi în apropierea pădurii Katyn. Gesturi de genul ăsta sunt acum de neimaginat în Rusia lui Putin, unde orice discuție despre alianța sovieto-nazistă de 22 de luni este nu numai dificilă, ci și posibil ilegală”, amintește Applebaum.
Putinismul, o ideologie goală
În 2016, Curtea Supremă a Rusiei a menținut condamnarea unui blogger care a republicat un articol în care era menționată alianța respectivă.
„În 2019, Putin însuși a lansat o campanie ciudată pentru a da vina pe Polonia, nu pe URSS și Germania, pentru începutul războiului, de parcă Polonia s-ar fi auto-invadat. Miturile despre război sunt acum susținute de politicieni, de judecători, de forța legii. Nicio nuanță nu are voie să se strecoare în relatarea oficială a unui război care a fost complicat, sângeros și adesea confuz pentru cei care au luptat în el. Dar această simplificare este necesară, pentru că pur și simplu nu există altceva care să legitimeze regimul lui Putin, cu atât mai puțin noul său război”, subliniază Anne Applebaum.
În practică, putinismul este „o ideologie puternică, dar în cele din urmă goală”.
„Propaganda sa desparte oamenii, creează suspiciuni și promovează apatia. Mass-media de stat a oferit multiple explicații fără sens la proba realității, inclusiv multiple motive fără sens pentru invadarea Ucrainei. În diferite versiuni, Ucraina, un stat democratic condus de un președinte evreu, este „nazistă”, este rusă, este o marionetă occidentală, este inexistentă. Alături de aceste povești, rușii sunt hrăniți cu lingura cinism, batjocură și nihilism. Li se spun povești nesfârșite despre trecutul glorios, dar nu li se oferă aproape nimic la care să spere în viitorul terifiant. Nu au idee cine sau ce ar putea urma după regimul Putin, sau ce-ar însemna asta pentru ei. Îl susțin pentru că nu li se oferă nimic altceva. Dar sprijinul nu se traduce prin entuziasm. Nici el, nici poveștile lui de război nu par capabile să creeze entuziasm pentru un alt Mare Război al Patriei”, notează jurnalista.
Poate că tocmai de aceea Putin a marcat data 9 mai „în mod superficial”, crede Applebaum.
„El nu a declarat, așa cum se așteptau unii, victoria în Ucraina. Nici nu a făcut apel la o mobilizare totală. Nici nu a lansat un apel la arme și nici nu a vorbit pe larg despre o invazie glorioasă. În schimb, a repetat, din nou, că rușii nu au avut de ales decât să-și lanseze operațiunea militară specială în Ucraina, de parcă ar fi ordonat-o vreo lege a istoriei. A sugerat, din nou, că Rusia este adevărata victimă. A omis poveștile adevărate, emoția, detaliile evocatoare care ar inspira de fapt oamenii să simtă ceva, fie despre vechiul război, fie despre cel nou”, mai scrie jurnalista în editorialul său din The Atlantic, citat de tvr.ro
