Mortii si supravietuitorii chinuiti de comunismul romanesc incep sa-si primeasca mult cuvenita dreptate. Incet, dar sigur.
Un regim construit pe crima si teroare, care intre 1945 si 1989 a distrus tot ce era mai bun pentru neamul romanesc : sistem de valori, credinta in Dumnezeu, respectul fata de aproapele tau, drepturi si libertati fundamentale castigate cu pretul a sute de mii de vieti sacrificate in doua razboaie mondiale.
S-au scris sute de carti. Am citit citeva zeci dintre ele. Sunt acolo marturii concrete, ale celor care au supravietuit ciumei rosii.
Timp de 23 de ani, am avut indicii clare : nume, prenume, grade sau functii ale tortionarilor. Ucigasii de preoti, invatatori, medici, profesori, avocati, membri ai partidelor istorice – au trait si inca mai traiesc printre noi. Institutii de stat care nici macar azi n-au degradat post mortem generali si ofiteri stalinisti, ce au pe constiinta distrugerea fibrei noastre nationale si transformarea hidoasa a frumoasei Romanii intr-o colonie sovietizata si abrutizata.
Pretinsi democrati care au dat 23 de ani pensii figurilor sinistre pentru “meritul” de a fi ucis cu mina lor sau la comanda lor oameni complet nevinovati.
Amestecati, ca intr-un Babel al crimei, calai si victime. O mizerie morala, un compromis mult prea mare, un pacat carat in spate ce nu ne-a dat nici o sansa in fata justitiei divine si nici a celei pamintesti.
Tarziu, vine si spre noi dreptatea. Mortii sunt scosi din gropilor comune. Habarnistii se mira de ororile necunoscute lor pina azi. Ignoranta nu scuza nimic. Detinutii politici s-au dus incet spre o lume mai dreapta, uitati de semenii lor. Au vorbit despre marile adevaruri, despre ororile traite. Nu i-a ascultat nimeni.
Acum, la apus, cind au mai ramas citeva sute de marturisitori in viata, crucea dreptatii lor se ridica incet.
Dumnezeu sa ne ierte pentru nedreptatea acoperita de noi cu pamint la : Pitesti, Gherla, Aiud, Ramnicu-Sarat, Jilava, Periprava, Canal, Baragan si alte locuri ale martiriului romanesc anticomunist.
