Ma uit in calendar : e duminica, 17 decembrie.

Brusc, un val de emotie si amintiri puternice ma cuprinde.

Duminica 17 decembrie 1989 – Duminica 17 decembrie 2017.

Acum 28 de ani, eram student la Timisoara. Era o atmosfera exploziva.

Din caminul 7 al complexului studentesc, impreuna cu prietenii si colegii mei de camera Marcel, Virgil si Bogdan ne trezeam dis de dimineata in vuiet de elicoptere, de tancuri, de lume ce fremata puternic de 48 de ore.

Timisoara era intr-o stare de urgenta inca nedeclarata. Noi, studentii, ascultasem Europa libera si alte posturi toata noaptea. Auzisem ce se intampla in oras, sambata noaptea fusese o tensiune uriasa, se umpluse complexul studentesc de “garzi patriotice” si ofiteri de securitate care se legitimau si ne spuneau sa nu iesim nicaieri, sa stam in camin.

Se temeau de jonctiunea militantilor anti-comunisti, anti-ceausisti cu miile de studenti.

Complexul fierbea. S-au auzit focuri de arma in permanenta din 15 decembrie pina in 18 decembrie, cand am fost evacuati fortat din camin.

Se auzea ca sambata seara, un grup neidentificat de militari in patrulare pe strada din dreptul caminului nostru (7) si liceul de muzica Ion Vidu a ucis un student, un coleg al nostru, care se afla impreuna cu altii in fata caminului. Si nu vroiau sa urce in camere.

Era o revolutie in toata regula. Iar tentatia uriasa de a rasturna regimul Ceausescu si comunismul iti dadea un curaj nebun, un entuziasm ce nu poate fi simtit in alte circumstante.

Au fost momente in care simteam ca-mi iese inima din piept, atat e tare imi batea.

Am plecat evacuat din camin pe 18 decembrie. Ajuns in gara Timisoara, am urcat in primul tren care a venit. Mergea la Arad, in sens invers decat aveam eu si alti colegi nevoie. Eu trebuia sa ajung la Constanta, cu legatura prin Bucuresti.

Long story short : ajung pe 19 dimineata la ora 5,00 in Constanta, dupa 24 de ore de haladuit prin gari si pe caile ferate romanesti.

Mama m-a intampinat cu lacrimi, disperata ca ceva se putea intampla cu mine pina ajung acasa.

Pe 20 decembrie, dupa ce povestisem unor cunoscuti ce am trait la Timisoara, incepusa sa ma caute Securitatea. Dupa cateva ore de scotocit pe la vechile domicilii, au ajuns printr-un tertip la usa noastra.

Parintii aflasera ca ma cauta Securitatea si au venit urgent acasa.

Cand au batut la usa, eram toti inspaimantati, dar demni.

Doi ofiteri s-au legitimat si au spus : studentul Tudor Radu trebuie sa vina cu noi, la sediul Securitatii, pentru a fi anchetat.

Am plecat cu tata spre sediul Securitatii din Constanta, pe bulevardul Lenin.

Am fost amenintat, pus sa scriu ce si de ce am vorbit in Constanta despre evenimentele de la Timisoara. Sa spun ce implicare am avut si cine sunt cei care mai stiu.

Dumnezeu mi-a dat curaj ca la 19 ani sa pot face fata acestui eveniment tulburator din viata mea. Am trecut cu ajutorul familiei peste emotiile uriase, peste amenintari si supraveghere.

Am hotarat ca nu ma barbieresc pina cand nu cade Ceausescu. Luasem decizia asta inca din 18 decembrie si ancheta Securitatii mi-a intarit hotararea.

Pe 22 decembrie, in strigatele unei descatusari fara precedent, plangeam si priveam cum Ion Caramitru si Mircea Dinescu anuntau la televiziune caderea regimului Ceausescu.

Ce a urmat stiti cu totii.

Evolutia mea profesionala a fost in sensul valorificarii depline a libertatii, democratiei si revenirii in Europa. Am visat atat de mult in apasatorii ani ’80 la acest ideal.

Acum, in decembrie 2017, imi doresc sa nu se mai repete niciodata amenintarile, anchetele, opresiunea si frica din perioada regimului comunist. Eu si toti romanii care au visat la fel ca mine in decembrie 1989 si care au suferit, cu siguranta, mult mai mult in viata lor.

 

RELATED ARTICLESMORE FROM AUTHOR

18 COMMENTS

  2. V-am admirat când ati inceput activitatea la a3, sunteti un om cu multe cunostinte dar va aplecati după cum bate ploaia si nu imi aduc aminte sa fi fost in acele perioade psdist.

  3. Eheei… Radu Tudor, e “coaja” groasă domnule; prin urmare, pare că avem de dus un război într-n mediu cețos, plin de proști sau de ignoranți, imposibil de căștigat.
    Aș îndrăzni să spun că această imposibilitate, rezidă tocmai din forma instituționalizată a unui grup de șantaj pe palier decizional al statului, și mai mult decât atât, din sprijinirea acestui grup de către cea mai puternică ambasadă/administrație a lumii.
    Îmi pun întrebarea: plecând de la premiza că pachetul de informații deținut prin rețeaua de profesioniști ai serviciilor este unul corect și exhaustiv, ce anume, cine anume nu ne iubește și ne ” faultează mereu și mereu ” viitorul într-o manieră atât de consecventă?
    Cu respect, Cătălin Ungureanu

  4. draga tudor este adevarat ce ai spus ca ai simtit acum 28 de ani problema apare ca ce se intinpla acum este exact ce sa intinplat dupa razboi cind comunistii au ajuns la putere acum sunt fii si nepotii lor ce au nevoie de statul paralel sa ii protejeze si sa nui ancheteze .intentia ta este laudabila numai ca este usor utopica uitate la codrin stefanescu la serban nicolae sau la firea ca sa nu mai spun de dragnea sau tariceanu chear crezi ca sunt repere demne de urmat si de aparat Legat de dragnea am o intrebare nu neaparat pentru tine adresata ci pentru cei cu care analizati la antene 3 ce fel de analiza ati fi facut lui dragnea daca ramanea la pdl, mai era protejat?

  5. Asta se intampla atunci,unii care azi se dau mari luptatori impotriva “noii securitati” atunci erau dusi de bunici de manuta la gradinita altfel numai mistouri pe ei acum si lectii despre securisti pe la ce emisiuni intra in direct si nu este firul ocupat de doamna Firea….Uite ca si Ceausescu se plangea precum o fac ei azi ca “cercurili imperialiste” se amesteca in treburili interne,sa faca bine sa plece de unde-au venit !!! Dar n-a fost ca el pana la urma.Nici acum n-o sa fie precum vor cozile de topor ale propagandei lui Putin.

  6. Da, ati pasit in lumea adultilor (la 19 ani esti abia considerat adult prin conventia ca la 18 ani esti major) intr-o maniera radicala, violenta.
    Vi s-ar fi putut intimpla orice ca in orice moment de debandada totala cum se prezenta sfirsitul lui ’89. A trecut vremea, ati intimpinat cu siguranta multe momente dificile care insa indemnau la implicare si angajare personala in ” travaliul ” care este construirea unei profesii de credinta.
    Despre meseria de jurnalist s-a spus totul posibil si in bine si in rau pentru ca e o munca , o profesie care se desfasoara aproape de putere si uneori prin profesie, puterii trebuie sa te si opui.
    Trebuie sa te opui pentru a restitui adevarul oamenilor: de multe ori le este frica sa il priveasca in fata. Profesia pe care ati ales-o este si va fi mereu un vaccin impotriva ignorantei a stirilor false, a munciunilor; e un vaccin necesar pentru ca opinia publica sa fie avertizata si sa dezvolte capacitatea critica de a separa raul de bine.
    DVS. serviti si afirmati in fiecare zi dreptul de a stii si de a cunoaste prin anchetele si investigatiile ce au facut istoria si onoarea intregii echipe A3.
    O curiozitate am: va considerati privilegiat in pozitia DVS.? Nu sunt malitioasa.
    Personal va doresc sa fiti sanatos sa aveti putere de munca, sa fiti coerent si vigilent si multumit doar…99% ca sa ramana loc pentru mai mult si mai bine, sa ne relatati si despre ceea ce de obicei lumea superficiala si nepasatoare nu vrea se stie. Toate cele bune!

  7. Si eu vreau sa cada comunismul pentru totdeauna. Toti securistii îmbrăcați acum in regalisti sa fie excluși din viata publică, toti infractorii sa nu ne mai conduca doar oameni integri in functii publice. Felicit poporul roman care demonstrează de aproape un an împotriva majorității comuniste care nu a avut decât grija infractorilor!

  8. La Universitatea Babes Bolyai, pe 18 decembrie nu s a mai putut intra decat cu legitimatiile de student.Cei care nu le aveau, erau trimisi acasa.Se vorbea in soapta ca s a intamplat ceva grav la Timisoara, ca s ar fi tras in protestatanti.
    Pe 20 decembrie toti studentii au fost trimisi in vacanta, fara explicatii.Data oficiala era 22 decembrie.
    Au fost inspirati ca altfel era macel in Cluj N.

  9. Cred ca in ’89 s-a cerut autorizatie de protest de la primarie si s-a suparat lumea la Bucuresti ca nu s-a facut targ de Craciun in fata la balconul CC. “Anarhistii” au avut tupeul sa protesteze !

    Acum ca e impotriva PSD si nu a PCR nu mai e voie !

  10. “Acum 4 ani, tot într-o zi de duminică, în 22 septembrie 2013, la invitația cineastelor Ioana Păun și Maria Drăghici am participat la filmarea unui mokumentar intitulat Compania Romania – unde-am jucat rolul unuia dintre jandarmii care umflau protestatarii veniți să împiedice exproprierea unei case într-un viitor distopic, în care fecalele cetățenilor sunt transformate în aur. M-a amuzat teribil să mă “războiesc” cu Mihai Gotiu, cu care mă cunoșteam de la Fân Fest și protestele pentru Roșia Montană, așa că am distribuit pe Fb câteva fotografii, făcute la filmări de Mircea Ioan Topoleanu Ciocolatescu, care scrisese un articol pentru VICE România. Aflu acum de la Shere Marinescu că cei de la Antena 3 Romania folosesc imaginea pentru a-l denigra pe Mihai – acum senator USR. Oameni bun, distopia-i aici! E acum :)”

    In timp ce :

    “Despre cine semnează pentru propaganda pro-Kremlin pe Sputnik Moldova s-au scris destul de multe analize și investigații (le puteți consulta AICI sau AICI). Totuși, ultimele proteste ale mișcării #REZIST au dus la angrenarea Kremlinului într-o campanie furibundă pentru a denigra mișcarea, protestatarii sau simpatizanții mișcării.”

    Radu Tudor, poti sa explici mai in detaliu parcursul tau profesional ?

  12. Zilele zbuciumate, incepand cu 15 decembrie ’89, ne-au ramas tuturor adanc imprimate in memorie. Cateodata am impresia ca toate fost ieri, aveam mari sperante, cu timpul ele s-au atenuat. Romania, din punctul meu de vedere, a irosit o extraordinara oportunitate atunci in zilele tulburi care au urmat evenimentelor sangeroase ale sfarsitului lui decembrie ’89, acel punct 0 in istoria recenta a Romaniei. Din pacate astazi la 28 de ani de la acele evenminte, nu avem o autostrada cap-coada, o magistrala feroviara de viteza sporita, o democratie reala, acea fraternitate din zilele zbuciumate ale sfarsitului de decembrie ’89 si multe altele pe care ni le doream cu ardoare in acele zile.
    Domnule Tudor, sanatate si activitate prodigioasa pe mai departe.

Leave a Reply