Bazilica Sacré-Coeur, unul dintre monumentele cele mai vizitate din Paris, va fi clasată ca monument istoric în Franţa după mai mulţi ani de controverse legate de această clădire, considerată vreme îndelungată un simbol al diviziunii care există între cele două tabere ale societăţii franceze, una ultra-catolică şi cealaltă anticlericală, informează AFP.
Marţi, Consiliul Primăriei din Paris a dat undă verde pentru a cere statului francez să acorde celebrei bazilici pariziene această recunoaştere oficială, care îi conferă cel mai ridicat nivel de protecţie.
Construit în vârful colinei Montmartre din nordul capitalei Franţei, acest edificiu din piatră albă în stil romano-bizantin, înalt de 85 de metri, este în acelaşi timp un monument familiar parizienilor şi o etapă imposibil de evitat în programul turiştilor, atrăgând “aproape 11 milioane de vizitatori în fiecare an”, potrivit rectorului său, părintele Stéphane Esclef.
Însă care este motivul pentru care clasarea s-a produs abia astăzi?
Istoria acestui sanctuar dedicat Inimii Sfinte a lui Iisus, proprietate a Primăriei din Paris, este sensibilă.
Proiectul a fost lansat după înfrângerea suferită de Franţa în faţa Prusiei (1870) şi după Comuna din Paris (martie 1871-mai 1871), un episod insurecţional sângeros, care a început odată cu capturarea tunurilor aflate pe locul în care se află astăzi edificiul.
În 1873, Adunarea Naţională a Franţei, dominată de conservatori, a declarat bazilica pariziană drept o clădire de utilitate publică.
“Edificiul, încă de la început, reflecta opinia unei facţiuni foarte dezbinătoare din punct de vedere politic, ultra-catolicii, care voiau să monitorizeze un cartier considerat insurecţional din nord-estul parizian, dar şi să ispăşească păcatele Comunei din 1871, precum şi pe cele ale tuturor revoluţiilor de după 1789”, a explicat Eric Fournier, profesor conferenţiar la Universitatea Paris-I Panthéon-Sorbonne.
De atunci, edificiul a fost asociat cu “ordinea morală” represivă din epocă. Monumentul, care a avut nevoie de mult timp pentru a fi construit (din 1875 până în 1923), a devenit cu regularitate obiectul unor controverse între politicieni şi istorici, până marţi, cu ocazia unei scurte dezbateri ce a avut loc în Consiliul Primăriei din Paris.
“Culmea acestei represiuni a fost ridicarea acestui odios edificiu religios peste acei morţi, al căror număr a fost estimat la aproape 30.000”, a declarat consilierul comunist Raphaelle Primet, pentru care “clasarea rămâne un afront adus memoriei comunarzilor”.
“Două istorii”
“Noua decizie apare ca o nouă îngropare a acelei revoluţii”, “un pas suplimentar făcut împotriva memoriei acelui eveniment”, a declarat Sylvie Braibant, copreşedinte al asociaţiei Les Amis de la Commune.
Însă pentru Eric Fournier, care se revendică “de stânga”, “un astfel de conflict memorial ţine astăzi de o luptă de ariergardă, în condiţiile în care vedem cât de familiar a devenit acest monument de-a lungul anilor”.
Karen Taieb, adjuncta direcţiei pentru patrimoniu din cadrul Primăriei din Paris, a spus că “decizia privind clasarea include şi scuarul Louise Michel, care poartă numele unei mari personalităţi a Comunei din Paris”. “Acest fapt permite un dialog între cele două istorii, fără o uităm nici pe una, nici pe cealaltă”.
În mod concret, clasarea ca monument istoric permite ca eventualele lucrări viitoare să fie achitate “până la 40% din buget” de Direcţia regională pentru chestiuni culturale, comparativ cu 20% pentru o înscriere pe lista monumentelor protejate, nivelul de protecţie imediat inferior, obţinut de Bazilica Sacré-Coeur în 2020, a precizat Karen Taieb.
“Deşi istoria sa a fost agitată, nu putem să rămânem cu o viziune paseistă asupra lucrurilor, trebuie să mergem înainte şi să vedem că acest loc este acum unul emblematic”, a subliniat părintele Stéphane Esclef.
Printre principalele proiecte pe care el doreşte să le vadă finalizate se află “un acces facilitat pentru persoanele cu mobilitate redusă”, precum şi “lucrări de renovare a orgii Cavaillé-Coll, aflată într-o stare deplorabilă de şase ani”.
Pe termen mai lung, rectorul bazilicii şi-ar dori să deschidă “cripta pentru vizitatori”, un fapt imposibil în prezent, “pentru că în materie de securitate, căile de acces nu sunt adaptate pentru a primi un număr mare de persoane”.
Noul statut al bazilicii pariziene reprezintă totodată o decizie binevenită, în condiţiile în care Primăria arondismentului XVIII din Paris militează de mai multă vreme pentru a include Colina Montmartre în patrimoniul mondial UNESCO,scrie Agerpres.
