Va spuneam acum cateva luni ca voi respecta un principiu pe care il consider corect. Si anume un termen de gratie acordat presedintelui Klaus Iohannis in privinta manifestarilor sale ca presedinte. Fara critici foarte dure, pentru ca Iohannis e un personaj ce vine din politica mica de la Sibiu in politica mare la Cotroceni. Si are nevoie de o perioada pentru adaptare. Dupa bilantul sau de 100 de zile, presedintele si-a anuntat singur botezul in apa rece. Gata, e mare, se poate descurca si singur.
Ma vad nevoit sa spun acum, dupa 5 luni de la preluarea mandatului sau, ca noul presedinte a reusit sa produca deja prima dezamagire mare. Intre “echipa lui Basescu” si Mariana Rarinca, presedintele alege prima varianta. Reverberatiile publice nu se vor lasa asteptate, dat fiind impactul emotional urias in legatura cu arestarea pe nedrept timp de 6 luni a unei femei nevinovate.
Intr-un comunicat destul de ciudat ce a venit azi de la Palatul Cotroceni, presedintele incearca o contorsionare lingvistica si institutionala demne de o cauza mai buna. Domnia sa ne anunta ca nu poate demite, el poate doar revoca. Si asta la propunerea altora. Asta era problema principala, a modului de exprimare?! Ambele cuvinte au aceeasi semnificatie in limba romana : demitere sau revocare. Adica sanctiunea administrativa pentru niste oameni care au gresit.
Mai mult, in dauna articolelor 53 si 54 din legea 303 / 2004 privind raspunderea magistratilor, presedintele spune : “Măsura revocării nu poate fi luată de către Președintele României”.
http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15750&_PRID=
Ba da, domnule presedinte, exact asta spune legea :
art 53
(6) Revocarea din funcţie a preşedintelui, a vicepreşedintelui sau a preşedinţilor de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care se poate sesiza din oficiu, la cererea unei treimi din numărul membrilor sau la cererea adunării generale a instanţei, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.
art 54
(4) Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.
Ca pentru asta e nevoie de sesizarea prealabila a CSM, sunt de acord. Dar presedinte revoca !
Comunicatul de azi de la Cotroceni e o fandare nereusita, o incercare slaba de a ocoli un raspuns transant : este sau nu Klaus Iohannis de acord cu abuzul savarsit in cazul Mariana Rarinca? La fel ca in multe alte cauze in care s-a pronuntat public, presedintele are dreptul sau la opinie. Comunicatul de astazi spulbera complet excelentul discurs din luna Ianuarie al presedintelui, sustinut in fata plenului CSM.
E de la sine inteles ca CSM trebuie sa se autosesizeze pentru o declansa o ancheta si a propune ceva, dar in calitatea sa de om de stat care investeste si revoca presedintele ICCJ si procurorul sef DNA, presedintele poate si trebuie sa aiba o parere in legatura cu un abuz.
Faptul ca presedintele Iohannis alege sa tolereze abuzul prin pastrarea celor care l-au savarsit imi arata ca domnia sa pledeaza pentru “lucru prost facut”. Consecinta acestui demers nefericit de azi va duce la dezamagirea multora si la scaderea in sondaje, la capitolul incredere.
PS : in completarea opiniei mele, editorialul din Jurnalul national scris aseara si publicat azi. Presimteam parca dezamagirea de azi…
Arestarea nevinovaţilor, un lucru bine făcut?!
De aproape şase luni de zile, trăim în zodia „lucrului bine făcut”. Schimbarea din noiembrie 2014 a fost benefică din perspectiova revenirii la un preşedinte cu cei 7 ani de acasă şi comportament public decent, neobsedat de ideea încătuşării adversarilor săi politici. Iată însă că după şase luni, apare prima încercare serioasă: hotărârea justiţiei privind arestarea unui om nevinovat. Cazul Marianei Rarinca are absolut toate ingredientele politice şi judiciare să devină RARINCAGATE. Aşa l-am denumit pentru că de la WATERGATW încoace, toate abuzurile de putere din ţări democratice au ca punct final demisia figurii central caere a încălcatr legea. Nu-mi place să mă regfer la preşediontele României ca la „factotum”, pentru că asta alimentează dorinţa bolnavă românmească a unui „tătuc”. Şi nici Klaus Iohannis nu pare să-şi dorească acest rol. Legea răspunderii magistraţilor spune însă că preşedintele este cel care numeşte şi revocă pe preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi pe procurorul-şef al DNA. După sesizarea CSM şi recomandarea acestui for. Dacă preşedintele iohannis mai ţine la sloganul său „România lucrului bine făcut”, cu aura germană a exactităţii şi corectitudinii ce reiese din acesta, nu există altă soluţie decât a celro două figuri centrale de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi DNA. Prin Livia Stanciu şi modul în care s-a derulat ancheta la DNA a fost posibil acest abuz incredibil al încătuşării şi încarcerării unui om nevinovat. Băsescu a spus recent că Stanciu şi Kovesi „fac parte din echipa mea”. Am văzut cu toţii ce tragedie a fost regimul Băsescu. Vreţi să continuaţi cu „echipa lui Băsescu”, domnul Klaus Iohannis? Eu cred că nu. Aţi intervenit de multe ori în public de când sunteţi la Cotroceni pentru apărarea justiţiei. În RARINCAGATE, justiţia a decis că femeia este nevinovată, a stat şase luni în arest pe nedrept. În spiritul justiţiei, domnul preşedinte, e necesar să interveniţi pentru schimbarea celro care au greşit. Altfel, protejarea acestui lucru extrem de prost făcut se va întoarce şi împotriva dumneavoastră.
http://jurnalul.ro/editorial/arestarea-nevinovatilor-un-lucru-bine-facut-689151.html
