Mesajul academicianului Dinu C Giurescu de 15 martie, ziua maghiarimii
Autonomii teritoriale…
Autonomia Ţinutului Secuiesc constituie o premiză indispensabilă pentru realizarea unui nou stat maghiar în mijlocul României, în aria locuită cândva de secui. Aceştia erau organizaţi în „scaune“ (sedes) existente până la constituirea dualismului austro-ungar (1867), când au fost desfiinţate de guvernul de la Budapesta şi înlocuite cu comitate.
Dacă obârşia secuilor este încă discutabilă, este un fapt cunoscut astăzi că ei s-au asimilat ungurilor. La recensământul din 2002, în judeţele Covasna, Harghita şi parte din Mureş, dintr-o populaţie de 668.471 vorbitoare de limbă maghiară nici unul nu s-a declarat secui!?!
Chiar dacă, în ultimul deceniu unii dintre aceşti locuitori s-au lămurit asupra obârşiei lor îndepărtate „Ţinutul Secuiesc“ invocat de unii sau de alţii astăzi cuprinde peste 99% unguri şi nu secui.
Atunci de ce atâta caz?
Din motive de oportunitate politică şi electorală, într-o etapă când fragmentarea statelor europene, sub directiva euroregiunilor, se desfăşoară pretutindeni lent, dar sigur.
În numele unei false necesităţii a unor cifre statistice comparabile, care de fapt vizează teritoriul economic al statelor respective. Nicidecum bunăstarea cetăţenilor. Stăpâneşti mai uşor când cetăţenii nu mai au o identitate sprijinită pe istorie şi tradiţie.
N.B. Autonomia Ţinutului Secuiesc deschide calea unei fragmentări a întregii arii transilvane în zeci de „autonomii“ culturale. Când nu pot modifica graniţa atunci fragmentezi şi schimbi identitatea teritoriului respectiv…
Academician
Dinu C. Giurescu
