În contextul retragerii recente a armatei americane din războaie duse direct, desfăşurarea de trupe într-o ţară NATO din apropierea conflictului din Ucraina este văzută ca un model de descurajare, scrie New York Times.
Soldați din Divizia 101 Aeropurtată a Armatei SUA se antrenează, mănâncă și dorm într-un post monoton și întins din sud-estul României, zonă situată la un zbor de rachetă de doar șapte minute de depozitele de muniție ale Rusiei din Crimeea.
Mai la nord, în exerciții militare cu trupele române, la doar câțiva mile de granița cu Ucraina, soldați americani, tot din Divizia 101, trag cu artilerie, lansează atacuri de elicopter și sapă tranșee asemănătoare celor de pe frontul din regiunea de lângă Herson, orașul-port ucrainean din care trupele ruse s-au retras în noiembrie.
Este pentru prima dată când Divizia 101 Aeropurtată este dislocată în Europa, de la al Doilea Război Mondial, iar cu prezența lor în România, țară membră NATO, soldații săi sunt acum mai aproape de războiul din Ucraina decât orice altă unitate a armatei americane.
Misiunea este considerată un model pentru o armată americană care s-a retras din două decenii de luptă activă în războaie și într-o eră în care încearcă să descurajeze adversarii folosind o demonstrație de forță, precum și antrenamente, transporturi de arme și alte ajutoare.
„Acesta este un conflict regional, dar are implicații globale”, a declarat șeful de stat major al armatei americane, generalul James C. McConville, într-un interviu acordat la mijlocul lunii decembrie, la baza aeriană de la Marea Neagră, care împarte o pistă cu aeroportul comercial alăturat, botezat după un fost premier al României, Mihail Kogălniceanu.
Desfășurarea trupelor în România este menită ca un avertisment pentru Moscova, parte a angajamentului președintelui Biden de a apăra „fiecare centimetru” din teritoriul NATO fără a-l tenta pe președintele Vladimir Putin să escaladeze. Dar derularea de exerciții comune este, de asemenea, o modalitate de a se asigura că aliații din sud-estul Europei sunt gata să țină linia.
Nu este clar ce fel de amprentă vor păstra Statele Unite la bază. Pentagonul va decide în curând dacă menține numărul de trupe americane și comandanți superiori acolo.
Unii, în Congres, se tem de costul îndeplinirii cererilor continue de sprijin ale Ucrainei, republicanul Kevin McCarthy, din Camera Reprezentanților, sugerând în octombrie că s-ar putea ca partidul său să nu dorească să scrie un „cec în alb” Ucrainei.
Dar susținătorii menținerii unei prezențe puternice în Europa de Est au indicat invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie, ca dovadă că Statele Unite și aliații săi NATO nu au făcut suficient pentru a descuraja Moscova, iarna trecută.
„Aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care trebuie să o învățăm din Ucraina”, a declarat reprezentantul Seth Moulton, democrat din Massachusetts, după ce s-a întors dintr-o scurtă călătorie în Ucraina, la începutul lunii decembrie. „Când ne uităm la celălalt scenariu care s-ar putea derula precum Ucraina, în Pacific, cu China și Taiwan, trebuie să ne asigurăm că descurajarea are succes”.
Planificatorii militari au împărtășit această strategie, observând că Divizia 101 Aeropurtată folosește Marea Neagră și pentru antrenamentul de apărare de coastă – o abilitate utilă în cazul în care China devine vreodată mai agresivă și invadează Taiwanul.
Divizia a primit ordin să desfășoare aproximativ 4.000 de soldați și comandanți superiori la doar câteva săptămâni după invadarea Rusiei. În vară, aceștia au ajuns la baza aeriană din apropierea orașului Constanța. Anterior, baza servise anterior ca avanpost adormit pentru antrenarea trupelor NATO, inclusiv a câtorva sute de soldați americani, și fusese cunoscută mai larg în armată ca o stație de tranzit cu o mică sală de mese pentru forțele americane care se îndreptau spre și dinspre Afganistan.
Misiunea de aici este oarecum diferită de cele din alte părți ale Europei, unde unele trupe americane antrenează forțele ucrainene pe sisteme de arme avansate care sunt expediate către ucraineni. Comandantul diviziei, generalul-maior J.P. McGee, a spus că antrenamentul cu alți soldați est-europeni are propria sa valoare.
„Ai șansa de a te antrena și de a opera chiar pe terenul pe care s-ar putea să fie nevoie să îl aperi”, a spus generalul McGee.
El a adăugat: „Trebuie să lucrezi cu un aliat NATO și este aproape de neimaginat în viitor să luptăm vreodată fără aliați”.
Pe lângă trupele din România, generalul McGee a trimis și echipe mai mici de soldați să se antreneze cu aliații NATO din Bulgaria, Germania, Ungaria și Slovacia. Unitatea se mândrește că este cea mai apropiată de zona de luptă, dar nu este nicidecum cea mai mare: oficialii au spus că aproximativ 12.000 de soldați atașați la Prima Divizie de Infanterie a Armatei, adăugați după invazie, sunt cantonați mai ales în vestul Poloniei și țările baltice.
Împreună, reprezintă o concentrare de forțe americane în Europa de când Rusia a invadat Ucraina, așa cum Biden le-a promis aliaților la reuniunea la summit al NATO de la Madrid, în iunie.
În cadrul exercițiilor militare cu forțele americane și britanice, trupele române au testat în ultimele luni sistemele de lansare de rachete HIMARS – aceleași arme care au ajutat Ucraina să împingă spre retragere forțele ruse – împotriva unor ținte simulate din Marea Neagră. România a cumpărat acum câțiva ani trei sisteme de rachete, iar oficialii au spus că acestea sunt încă în proces de livrare.
Locotenent-generalul Iulian Berdilă, șeful forțelor terestre române – care a salutat desfășurarea de trupe americane – a declarat că oficialii regionali avertizaseră Occidentul cu privire la progresele „incrementale și toxice” ale Rusiei, de când aceasta a preluat controlul Crimeei.
„Am fost foarte atenți la ceea ce face Rusia și care sunt consecințele”, a spus generalul Berdilă. Despre antrenamentul cu trupele americane, acesta afirmă: „Am testat împreună, în jocuri de război, diferitele scenarii și suntem pregătiți să sincronizăm planurile.”
El spune că numărul și nivelul superior de comandă al forțelor americane aflate în prezent în România sunt suficiente pentru „descurajare previzibilă și apărare comună”.
Generalul McConville nu prezice ce ar putea face administrația Biden în România, dar, în linii mari, spune că trupele de la baza aeriană „au făcut cu adevărat o diferență și cred că vom continua să oferim acele capacități după cum este necesar”.
A avea un comandant de divizie și personal atât de aproape de granița cu Ucraina este mai mult decât simbolic, susține Becca Wasser, analist de război la Center for a New American Security, un institut de cercetare din Washington. Permite luarea unor decizii rapide cu privire la locul în care să fie poziționate mii de trupe și arme în cazul în care Rusia împinge războiul pe teritoriul NATO.
„Ceea ce vedeți indică o schimbare a modului în care armata americană abordează postura și desfășurarea pe tot Globul, pe măsură ce era războaielor din Irak și Afganistan s-a schimbat”, afirmă doamna Wasser citata de tvr.ro. „Aceasta nu va fi neapărat o desfășurare de luptă – ceea ce e cu adevărat este o desfășurare de descurajare”.
Este același tip de misiune, mai spune doamna Wasser, care a fost întreprinsă de zeci de mii de trupe americane trimise la bazele din Comandamentul Central al SUA în 2020, când tensiunile cu Iranul au izbucnit în Orientul Mijlociu.
Pentru comanda sergentul-maior Vitalia Sanders, care conduce un batalion la baza aeriană Mihail Kogălniceanu, misiunea este deopotrivă personală și profesională.
S-a născut lângă Ujhorod, în vestul Ucrainei, și s-a mutat în nord-vestul Indianei când avea 12 ani, pentru a locui cu bunica ei. Ultima dată a fost în Ucraina în 2005, iar fratele ei încă este acolo – deși comunicațiile lor prin WhatsApp și Facebook au fost limitate, deoarece loviturile rusești au scos din funcțiune rețele electrice.
Sergentul-maior Sanders este în armata SUA de 21 de ani și a servit în Afganistan și Kuweit. Dar ea nu a uitat niciodată amenințarea pe care Rusia o reprezenta la adresa Ucrainei.
„Simplul fapt de a fi aici, atât de aproape de casă”, spune ea, „îmi face poftă și mă face să lupt și, sperăm, că răspândește acea energie soldaților pentru a-i face să știe cât de important este acest lucru pentru toată lumea”.
