Home Articole E un sentiment de neputință, de furie

E un sentiment de neputință, de furie

745
2

2 COMMENTS

  1. Mircea Gioana, un fel de Elodiu 🙂 al politicii romanesti; unii il mai cauta si-acum, in blocuri de beton, prin pesteri, pe fundul oceanelor sau in cenusa Vezuviului, neimpacati cu uriasa pierdere suferita de TOV SOV, care nu mai are cu cine sa puna de-o Nocturna de Chopin!
    Dar eu sint optimist: pun pariu ca in maxim 9 luni, se va apela din nou la intelepciunea, talentul, cunostintele, experienta, CAPABILITATEA (hai da-ma dracu’), abilitatea, persuasiunea, relatiile, clarviziunea si toate celelalte siamedeuri aflate in posesia marelui disparut (politic, evident)
    De astfel de tovarasi avem nevoie!

  2. Well, eticheta de ratat nu se șterge ușor asa ca Geoana mai are de vaslit ceva vreme până sa-si scoată la mal” viziunile”politice—care nici nu-s cine stie ce originale, doar juste in context. Iar lipsa de încredere in politicieni fiind alimentata, sistematic, de grupurile de interese care isi dispută supremația la un m0ment sau altul al istoriei (vezi razboaiele coloniale duse de Marea Britanie in sec XIX ca sa dam un exemplu mai puțin prăfuit) nu e vorba de o mare descoperire nici in privința cauzelor care alimentează “furia” populației din cutare sau cutare stat împotriva claseinpolitice locale. Pe de altă parte, nu-i rău sa mai ascultăm si locuri comune cand vuiește prostia si încrâncenarea la toate nivelele—important ar fi sa se vada cum ieșim din zarva si gâlceava contondent- si-aici olimpicul Aspen, in numele căruia pare a vorbi Geoană, nu oferă nici măcar un început de viziune darmite un plan conturat in vederea ieșirii din impas. “Vestele galbene” , de pildă, s-au înfuriat pe motiv de taxe suplimentare la combustibil, unde e noutatea in rebeliunea respectivă? “M-ai ars la pungă, îți dau foc la casa” nu reprezintă o ideologie si a copia modele din alte tărâmuri a căror istorie n-o cunosti —Maidanul ucrainean nu e o simplă “rebeliune a studenților împotriva clasei politice care s-a transformat in război” cum afirma Dide-le parizian al anului, care habar n-are ce-nseamna sa-ți stea rușii pe grumaz de cand te naști până la judecată de apoi—nu merita o liturghie (ca sa-l citez pe Henric IV, regele Franței, de care marele protestatar francez, spărgător de statui, nu pare sa-si aducă aminte). Mai degrabă, e vorba de modelul american aici, “ma taxezi la export, arunc ceaiul in golful Bostonului” după care atac trupele regulate si pun de-un război civil —ca asta a fost, până la urma, războiul de Independentă american—si ar fi interesant de stiut cui i-a venit ideea sa impună acest model ca supapă de siguranță pentru “furia” de azi a francezilor, belgienilor, nemților, etc. Asa ca, in loc ca institutul Aspen sa se ocupe de c0nstatari ale stării de furie generalizată, ar face bine sa gândească outside the box (afara din cadrul inițial, in afara modelelor copiate aiurea de semidocti si/sau intriganți de duzină; daca tot se intitulează think tank (nici o legătură cu puțul gândirii) atunci sa-si asume rolul si sa producă ceva original for Godssakes!

Leave a Reply