Mesajul Directorului SRI, Eduard Hellvig
Se împlinesc astăzi 35 de ani de la moartea inginerului Gheorghe Ursu, decedat la 17 noiembrie 1985 în urma torturilor suferite în timpul anchetării sale de către organele de Securitate. Este un moment potrivit pentru a rememora şi aprecia la justă valoare curajul şi altruismul tuturor acelor opozanţi ai regimului comunist, cunoscuţi sau anonimi, care s-au ridicat împotriva unui sistem opresiv şi criminal şi şi-au adus contribuţia la transformarea României într-o ţară în care libertăţile individuale şi valorile democratice au devenit un dat.
Gheorghe Ursu („Babu”) s-a născut la 1 iulie 1926 în oraşul basarabean Soroca, a absolvit Facultatea de Construcţii în anul 1950 şi a lucrat până la moartea sa în cadrul Institutului de Proiectări în Construcţii (ISLGC) Bucureşti, ocupând diferite funcţii. În anul 1950 a fost exclus din PCR pentru „prietenie cu elemente reacţionare”. A fost denunţat la Securitate şi arestat în decembrie 1984, iar în timpul anchetei a recunoscut că este autorul a două scrisori trimise la postul de radio „Europa Liberă”, scrisori în care denunţa măsurile criminale dispuse de Nicolae Ceauşescu în legătură cu repararea clădirilor avariate de cutremurul din 4 martie 1977, precum şi cenzura aplicată de regimul de la Bucureşti scriitorilor. În septembrie 1985 a fost din nou arestat sub pretextul „deţinerii ilegale de valută”, anchetat de Securitate şi torturat pentru a dezvălui „legăturile” sale.
Circumstanţele morţii sale fac astăzi obiectul unui proces în instanţă. Serviciul Român de Informaţii îşi exprimă speranţa şi încrederea că Justiţia va stabili adevărul. Reafirm fără echivoc că Serviciul Român de Informaţii nu numai că se delimitează ferm de crimele şi abuzurile Securităţii, ci le condamnă explicit. Între Serviciul Român de Informaţii şi Securitatea comunistă nu există şi nu va exista vreodată nici o formă de înţelegere sau compatibilitate, cum nu există între valorile unui regim democratic şi orice formă de totalitarism. Serviciul Român de Informaţii îşi menține hotărârea fermă de a sprijini procesul prin care societatea românească doreşte să se elibereze definitiv de tenebrele trecutului.
