Biserica Sfântul Simeon Stâlpnicul din Siria, monument UNESCO, restaurată cu sprijin francez

Dayr Sim’an, Siria – Biserica construită în secolul V în jurul celebrului stâlp al Sfântului Simeon Stâlpnicul a fost în ultimii ani bombardată, jefuită și afectată de săpături arheologice ilegale. Potrivit tradiției creștine, ascetul (cca 390 – 459 d.Hr) ar fi trăit permanent în vârful acestui stâlp timp de aproape 40 de ani, dedicându-se exclusiv rugăciunii, scrie rfi.ro.

O echipă AFP a vizitat sâmbăta trecută situl împreună cu o delegație de arheologi francezi, pentru prima inspecție efectuată după ce locul a fost total inaccesibil pe durata conflictului din Siria (2011–2024).

„Stâlpul, care este simbolul bisericii, este încă la locul său, însă fragmentele coloanei sunt împrăștiate și vom încerca să le reasamblăm”, afirmă directorul sitului, Abdel Jalil Arabi.

Sanctuarul din provincia Alep face parte din ansamblul satelor antice din nordul Siriei, supranumite „orașele moarte”, înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Cu aparatul foto și un carnețel în mână, arheoloaga Micheline Kurdy, specialistă în patrimoniu arheologic la Institutul Francez al Orientului Apropiat (IFPO), observă ruinele pentru a documenta starea sitului și pentru a planifica, într-o primă etapă, intervenții de urgență, a declarat ea pentru AFP.

„Există pagube ireparabile în partea de sud-est a mănăstirii, însă biserica este într-o stare generală bună”, spune cercetătoarea franco-siriană în vârstă de 42 de ani, care vizitase ultima dată situl în 2010.

În interiorul mănăstirii, jurnaliștii AFP au observat arcade fisurate și ziduri de piatră parțial prăbușite, în timp ce chiliile călugărilor au rămas, în mare parte, intacte.

Între 30% și 40% din sit a fost avariat, inclusiv arcada vestică, care s-a prăbușit împreună cu tot cu coloanele sale.

Mănăstirea a fost ocupată de mai multe grupări armate, unele folosind-o în scopuri militare, potrivit directorului.

În mai 2016, situl a fost intens bombardat, iar cutremurul devastator din februarie 2023, care a afectat Siria și Turcia, a slăbit și mai mult arcadele și zidurile.

Devenită loc de pelerinaj într-o perioadă de tranziție de la păgânism la creștinismul bizantin, coloana a rămas până astăzi o destinație religioasă importantă.

Siria, leagăn al unor civilizații vechi de milenii, adăpostește numeroase comori arheologice. În timpul războiului, numeroase situri au fost bombardate, iar multe muzee au fost jefuite.

Micheline Kurdy, care și-a dedicat teza de doctorat acestui sit, explică faptul că va fi necesară consultarea planurilor vechi pentru a putea reinstala soclul și fragmentele care s-au păstrat, scrie rfi.ro.

Franța este implicată în cercetarea arheologică din Siria încă de la începutul secolului al XX-lea și, înainte de război, coordona numeroase misiuni arheologice în această țară.

La rândul său, Vincent Gelot, reprezentant al organizației creștine L’Œuvre d’Orient pentru Liban și Siria, afirmă că restaurarea va fi realizată „cu sprijinul finanțatorilor și al partenerilor noștri, precum Ambasada Franței și Fundația ALIPH, care contribuie la protejarea patrimoniului din țările afectate de războaie”.

El speră că „într-o zi turiștii și pelerinii vor reveni în acest loc, care transmite un mesaj și continuă să ne vorbească și astăzi”, scrie rfi.ro.

Cuviosul Simeon Stâlpnicul sau Simeon cel Mare (aprox. 390-459) a fost un călugăr ortodox care a trăit în Siria secolului al V-lea, ca stâlpnic. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 1 septembrie.

Simeon s-a născut în satul Sisan din Capadocia, într-o familie de păstori. Pe când era tânăr, ascultând Fericirile, a fost profund mișcat și s-a hotărât să devină monah. Râvna sa pentru posturi și nevoință a crescut repede. Date fiind nevoințele lui foarte aspre, temându-se că frații aveau să vrea să-i urmeze pilda postirii foarte aspre, starețul mănăstirii îi cere să se retragă din mănăstire. Simeon va trăi atunci o vreme într-un puț secat, în munții din apropiere. Monahii l-au căutat, rugându-l să se întoarcă în mănăstire, dar la scurtă vreme el a plecat din nou pentru a-și continua nevoințele.

Mulțimi de oameni au început să vină la el pentru a primi vindecare și pentru a afla mai multe despre credința creștină. Atunci Simeon, căutând să se îndepărteze de ei, s-a urcat pe o coloană și a început să trăiască acolo într-o chilie mică, petrecându-și zilele în rugăciune și post. Stătea în picioare sau așezat, la rugăciune, săptămâni întregi. Nu se poate spune însă că era rupt de lume. El scria scrisori și primea chiar și oaspeți, care urcau la el pe o scară. Mulți l-au amenințat și l-au batjocorit, dar încă și mai mulți au fost profund impresionați de rugăciunea și postul lui neîntrerupte. Între cei care îi ascultau învățăturile se numărau și împăratul Teodosie al II-lea și soața lui, împărăteasa Aelia Eudoxia, precum și Fericita Genoveva a Parisului.