Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, au fost achitaţi joi, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar decizia este definitivă. Ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, a afirmat că şi-ar fi dorit, ”ca simplu cetăţean al unei ţări, pentru care dictatura va rămâne o amintire sinistră, care a măcinat destine, să nu fiu martorul validării oricărei forme de represiune, de tortură, al legitimizării instrumentelor de forţă care aruncă în obscur drepturi şi libertăţi fundamentale”. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie anunţă că analizează soluţia magistraţilor, pentru a identifica o cale extraordinară de atac.
Asasinarea lui Gheorghe Ursu de către Securitate şi filmul Arest
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, joi, să respingă ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de părţile civile din acest dosar.
“Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de părţile civile Ursu Andrei Horia, Ursu Ştefan Olga şi Ursu Sorana şi de părţile responsabile civilmente Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei penale nr. 196/F din 17 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, în dosarul nr. 2500/2/2017 (1030/2017). Obligă pe fiecare dintre apelantele părţi civile şi pe apelanta parte responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice rămân în sarcina statului. Definitivă”, se arată în minuta instanţei.
Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei, a scris, pe pagina sa de Facebook, înainte de anunţarea sentinţei, că probatoriul aflat la dispoziţia judecătorilor este covârşitor.
“Zeci de mărturii şi documente demonstrează că Gheorghe Ursu a fost torturat în detenţie, în mod sistematic, până la moarte, de către anchetatorul său, Pîrvulescu Marin, secondat de Hodiş Vasile, ambii ofiţeri în direcţia a VI-a a DSS. Prin faptul că se afla în detenţie, la discreţia unui întreg aparat represiv, victima a fost desigur «căzută sub puterea adversarului» politic. Motivul este de asemenea cunoscut: printre alte «grave manifestări duşmănoase», Gheorghe Ursu a trimis scrisori la Europa Liberă în care l-a acuzat pe Nicolae Ceauşescu de crima legată de lăsarea blocurilor avariate de cutremurul din 1977 în nelucrare. Conform mărturiilor, violenţa torturilor aplicate de ofiţeri creştea întrucât «ing. Ursu», care «s-a legat de tăticu», nu s-a dezis de acele scrisori şi de acuzaţia împotriva şefului statului; pentru că a refuzat să colaboreze, «nu a declarat ceea ce îi interesa pe anchetatori», «a fost o nucă tare»”, a afirmat Andrei Ursu.
El a explicat că miza acestui proces nu este doar dreptatea pentru Gheorghe Ursu.
“E vorba de capacitatea justiţiei române de a înţelege şi condamna fărădelegile dictaturii ceauşiste. Responsabilitatea şi semnificaţia actului de justiţie, în special în aceste cazuri de grave încălcări ale drepturilor şi demnităţii umane, este în primul rând ca aceste crime să nu se mai repete. Este, până la urmă, instrumentul juridic preeminent prin care comunitatea internaţională, începând de la Nurenberg, a încercat să descurajeze sistemul totalitar – un sistem susţinut prin frică şi violenţă”, a mai notat fiul lui Gheorghe Ursu.
Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti hotărâseră, în octombrie 2019, achitarea torţionarilor disidentului Gheorghe Ursu – Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, fiindu-le schimbată şi încadrarea juridică a faptelor, de la crime contra umanităţii, la tratamente neomenoase.
Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu au fost trimişi în judecată în 1 august 2016, de procurorii militari de la Parchetul instanţei supreme, maiorul în rezervă Marin Pîrvulescu şi colonelul în rezervă Vasile Hodiş, foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului, fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, iar fostul ministru al Internelor George Homoştean şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, de complicitate la aceste infracţiuni.
Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş sunt acuzaţi că au exercitat acţiuni represive sistematice faţă de Gheorghe Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate “ostile regimului comunist”.
De asemenea, Pîrvulescu, principalul anchetator al lui Gheorghe Ursu, secondat de Hodiş, au participat la torturarea sistematică şi, în final, la uciderea disidentului, susţin procurorii.
“Inculpaţii Pârvulescu Marin şi Hodiş Vasile, în calitate de ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra victimei, inginerul disident Ursu Gheorghe Emil, acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.
George Homostean şi Tudor Postelnicu au fost acuzaţi de procurorii militari că, în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1985, au transmis către ambasadele României de la Paris şi Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse de Pârvulescu şi Hodiş împotriva lui Gheorghe Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare.
“De asemenea, la solicitarea comunităţii internaţionale şi a unor oameni politici din SUA de a primi informaţii referitoare la situaţia disidentului român, aceştia au ascuns caracterul represiv al acţiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, inculpaţii Homostean George şi Tudor Postelnicu înlesnind astfel săvârşirea faptelor comise de inculpaţii maior (rez.) Pârvulescu Marin şi col. (rez.) Hodiş Vasile. Totodată, în exercitarea abuzivă a funcţiilor deţinute, cei doi foşti demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia”, susţin procurorii.
Pentru moartea lui Gheorghe Ursu au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, fost coleg de celulă cu Gheorghe Ursu, Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări Penale, şi Mihail Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitalei.
Ministrul Justitiei, Alina Gorghiu :
Fără a interfera cu rezultatul analizei de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și distinct de atribuțiile mele de ministru al justiției, pot spune că pentru mine e o zi tristă azi!
Mi-aș fi dorit, ca simplu cetățean al unei țări, pentru care dictatura va rămâne o amintire sinistră, care a măcinat destine, să nu fiu martorul validării oricărei forme de represiune, de tortură, al legitimizării instrumentelor de forță care aruncă în obscur drepturi și libertăți fundamentale.
Deputatul PNL Alexandru Muraru :
Fac apel la instituțiile statului român, la Ministerul Public, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să identifice cale extraordinară de atac (recurs în casație) și să răstoarne o decizie care aduce o gravă atingere idealului nostru de a crede în dreptate și libertate.
Decizia uluitoare a magistraților Curții Supreme în cazul achitării ofițerilor de Securitate care l-au anchetat pe Gheorghe Ursu este de neînțeles și anihilează orice speranță că România mai putea face dreptate în cazul uciderii acestuia.
Constatăm astăzi, la 33 de ani de la căderea comunismului, că prea puține au fost cazurile în care securiști au fost condamnați pentru crimele comise, deși vieți omenești au fost pierdute din cauza unor torționari dezumanizați care au persecutat, spionat, șantajat și maltratat orice persoană care aspira la o societate liberă de sub jugul dictatorial.
Hotărârea de achitare a ofițerilor de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş este derutantă și totodată înspăimântătoare și reprezintă, fără doar și poate, un eșec instituțional perpetuu, la limita coluziunii cu resemnarea faptică. Cum ar fi fost dacă astăzi, Ioan Ficior si Alexandru Visinescu, celebrii torționari condamnați, ar fi fost achitati de acești judecători?
În 2021 l-am întâlnit pe Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu. Îmi amintesc și acum deznădejdea lui după ce, în 2020, Pârvulescu și Hodiș fusese achitați printr-o uluitoare decizie a Curții de Apel București dar avea speranța că încă se mai putea face dreptate la ÎCCJ.
Este important să vorbim apăsat despre decizia de astăzi a unor magistrați pentru că uciderea lui Gheorghe Ursu nu este doar un alt dosar din arhivele comunismului care își așteaptă rândul la bară judecății ci reprezintă, dacă vreți, imaginea de ansamblu a justiției românești, a tuturor proceselor Securității începute acum 33 de ani și trimise pe un drum anevoios al amânărilor, blocajelor, și deciziilor de ultimă instanță care au tergiversat adevărul istoric.
Orice tentativă de acceptare a acestei decizii înseamnă relativizarea memoriei victimelor Comunismului și spălarea ororilor unui regim dictatorial pentru a cărui înlăturare s-au vărsat râuri de sânge.
Timp trei decenii de la punerea pe rol a proceselor Securității, dosarele au pierdut martori cheie, aceștia murind între timp, probele fie s-au deteriorat fie au fost pierdute cu totul iar torționarii se apără zâmbind în fața judecății spunând senin că au îndeplinit ordinele primite. Ceea ce frapează însă, în cazul achitării celor doi ofițeri de securitate, este acceptarea ca martori favorabili torționarilor din rândul Securității, contrar Codului de procedură penală și a prevederilor care interzic legăturile de interese cu una din părțile dosarului. Aducerea ca martori în persoana lui Aurel Rogojan și Vasile Mălureanu, implicați în operațiunea de reprimare și lichidare a revoluționarilor din Timișoara și București denaturează orice așteptare a unui proces echitabil. Prin natura lor și obiectul de activitate, ofițerii de securitate sunt agenți ai intoxicării, dezinformării și minciunii iar acceptul lor ca martori echivalează cu principiilor pe care se bazează adevărul juridic.
O spun cu fermitate că societatea românească nu poate accepta rescrierea istoriei comunismului prin spălarea securiștilor pentru că știu cât de mult am muncit, alături de alți specialiști, să aducem în școala noastră disciplina Istoriei Comunismului în România, să cultivăm în rândul tinerilor conştiinţa civică necesară pentru a respinge prejudecăţile istorice, propaganda distorsionărilor false, germenii discriminării şi nostalgiile regimurilor totalitare.
Putem să le vorbim tinerelor generații despre drepturile și libertățile de astăzi ale torționarilor și foștilor ofițeri de securitate în timp ce răsfoim manuale de istorie ale comunismului? Putem să le povestim despre atrocitățile regimurilor totalitare criminale fără să le spunem că dreptatea nu a fost făptuită nici după trei decenii de la căderea lor?
În fața acestor argumente, fac apel la instituțiile statului român, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să identifice orice cale extraordinară de atac (ex. recurs în casație) și să răstoarne o decizie care aduce o gravă atingere idealului nostru de a crede în dreptate și libertate.
Este în interesul statului de drept, al imaginii României și a încrederii în justiție să îndrepte o eroare care nu trebuie să reprezinte sistemul judiciar în ansamblul său.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis, joi, detalii despre decizia în Cazul Ursu, detaliind motivele care au dus la respingerea apelurilor declarate în dosar. Magistraţii apreciază că „prima instanţă a stabilit judicios situaţia de fapt, urmare a unei minuţioase evaluări asupra mijloacelor de probă”.
„Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reaminteşte că judecătorii învestiţi cu soluţionarea unei cauze au obligaţia legală de a se pronunţa numai în conformitate cu dispoziţiile legii şi în raport cu faptele stabilite exclusiv pe baza probatoriului administrat în cauză”, arată, joi, ÎCCJ, într-un comunicat de presă.
În plus, „stabilirea adevărului judiciar se face exclusiv pe baza probelor administrate în cauză, cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale”, ceea ce este „expresia funcţionării statului de drept şi constituie unul dintre aspectele care diferenţiază fundamental un regim democratic de orice formă de totalitarism”.
„Dincolo de aceste aspecte, dezbaterea publică a oricăror chestiuni, inclusiv critica adusă instituţiilor publice sau deciziilor acestora este legitimă într-o societate democratică, fiind însă important ca orice persoană interesată să poată avea acces, în măsura în care doreşte, la datele necesare pentru a-şi face propria apreciere. Este totuşi esenţial ca formatorii de opinie, în special oamenii politici sau reprezentanţii diferitelor instituţii sau organizaţii publice, să manifeste consecvenţă în ceea ce priveşte modul în care se raportează la aceste principii fundamentale de funcţionare a justiţiei în cadrul comunicării publice”, a mai transmis ICCJ.
Motivarea hotărârii de achitare definitivă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pune la dispoziţie, în format anonimizat, considerentele care au stat la baza deciziei în Dosarul Gheorghe Ursu şi în cadrul cărora sunt detaliate motivele de fapt şi de drept pentru care completul de judecată a pronunţat această soluţie.
