Liderii statelor membre ale NATO vor aproba la summitul de la Vilnius, din iulie, mii de pagini cu planuri secrete de apărare, care vor detalia pentru prima oară de la sfârşitul Războiului Rece reacţia Alianţei la un eventual atac din partea Rusiei, comentează joi Reuters.
Agenţia apreciază că este vorba de o schimbare fundamentală, după ce NATO nu a mai întocmit de zeci de ani planuri defensive la scară mare. Conflictele în care s-a implicat alianţa au fost de amploare mai mică, în Afganistan şi Irak; a existat o certitudine că Rusia nu mai reprezintă o ameninţare letală.
Însă în Europa se duce acum cel mai sângeros război de după 1945, chiar la graniţele NATO, în Ucraina, ceea ce impune planificarea din timp, cu mult înainte de declanşarea unui conflict cu un inamic de talie comparabilă cu a alianţei, cum este Rusia.
“Diferenţa fundamentală între managementul crizelor şi apărarea colectivă este următoarea: nu noi, ci adversarul determină calendarul”, a explicat amiralul Rob Bauer, unul din militarii de la vârful NATO. “Trebuie să ne pregătim pentru faptul că un conflict poate apărea în orice moment”, a avertizat el.
Prin conturarea unor aşa-numite planuri regionale, NATO va da în acelaşi timp indicaţii fiecărui stat privind modernizarea forţelor militare şi a logisticii.
“Aliaţii vor şti exact ce forţe şi capacităţi sunt necesare, inclusiv unde, ce şi cum să se desfăşoare”, a declarat secretarul general al alianţei, Jens Stoltenberg, despre documentele secrete care vor aloca anumite efective în apărarea fiecărei regiuni.
Se oficializează astfel procesul declanşat de anexarea de către Rusia a peninsulei ucrainene Crimeea, în 2014, la care aliaţii au reacţionat prin prima desfăşurare de forţe de luptă în est; Regatul Unit, Canada şi Germania au preluat roluri de vârf în câte una din cele trei republici baltice – Lituania, Letonia şi Estonia.
Nu este vorba însă de o reluare a războiului rece, arată Reuters. Deşi multe elemente sunt similare cu cele ale posturii militare a NATO dinainte de 1990, unii factori esenţiali s-au schimbat. Alianţa s-a extins de atunci cu circa 1000 de km către est, iar numărul ţărilor membre a crescut de la 16 la 31. Aderarea Finlandei, în aprilie, a dublat lungimea frontierei NATO cu Rusia la circa 2500 de km, obligând la o abordare a desfăşurărilor mai flexibilă decât în trecutul în care Germania era considerată principalul teatru de război posibil.
De asemenea, Alianţa nu se mai pregăteşte pentru un război nuclear de amploare împotriva Moscovei şi a aliaţilor acesteia. Dintre statele care făceau parte din blocul Uniunii Sovietice, majoritatea sunt acum membre ale NATO, a observat istoricul Ian Hope de la comandamentul forţelor aliate din Europa (SHAPE). “Nu avem în vedere tipul de război cum a fost cel rece, în care forţele aliate (…) ar fi lovite simultan de atacuri pe scară mare ale Pactului de la Varşovia”, ci mai degrabă de conflicte restrânse regional, care trebuie limitate prin desfăşurări rapide de forţe, a arătat el.
Totodată, internetul, dronele, armele hipersonice şi fluxul rapid de informaţii prezintă probleme noi. “Partea bună este că vorbim despre transparenţa câmpului de luptă. Cu toţi sateliţii, cu toate informaţiile prelucrate putem vedea o criză în evoluţie”, a explicat generalul-locotenent Hubert Cottereau, adjunct al şefului de stat-major al SHAPE. “Pentru Ucraina, am avut toate indiciile cu destul timp înainte”.
Transparenţa este unul din motivele pentru care NATO nu consideră necesară creşterea imediată a efectivelor din est, în ciuda solicitărilor ţărilor baltice. “Cu cât sunt adunate la frontieră mai multe trupe, cu atât e ca şi cum ai avea un ciocan. La un moment dat vrei să găseşti un cui”, a avertizat Cottereau. “Dacă ruşii adună trupe la frontieră, ne vom nelinişti; dacă noi adunăm trupe la frontieră, se vor nelinişti ei”.
Ameliorarea puternică a capacităţii de acţiune rămâne însă o sarcină enormă. În 2022, NATO a convenit alertarea la nivel maxim a 300.000 de militari, faţă de 40.000 anterior.
Insuficienţa capacităţii aliaţilor de a produce suficiente arme şi muniţii a fost evidenţiată de eforturile de a ţine pasul cu necesităţile Ucrainei, iar NATO trebuie să modernizeze şi logistica necesară – şi multă vreme neglijată – pentru desfăşurarea rapidă de trupe pe cale feroviară sau rutieră.
Necesitatea asigurării fondurilor pentru implementarea planurilor regionale este unul din motivele care l-au determinat pe Stoltenberg să ceară liderilor aliaţi obiective mai ridicate de cheltuieli militare. La Vilnius se va discuta şi acest subiect.
Oficialii NATO apreciază că va fi nevoie de câţiva ani pentru implementarea completă a planurilor, însă subliniază că la nevoie alianţa poate intra imediat în război, scrie Agerpres.
“Suntem gata să luptăm şi azi. Ştiţi, nu eşti niciodată destul de pregătit. Niciodată”, a spus Cottereau. “Trebuie să putem lupta chiar azi dacă e nevoie, cu ceea ce avem”, a insistat generalul.
#NATO
#Vilnius
#Summit
