Dupa ani de zile in care statul a jecmanit companiile de stat din domeniul energie (si nu doar) lasandu-le fara nici un leu pentru investitii, modernizare, adaptare tehnologica, Guvernul ia in sfarsit o decizie buna.
Iata declaratia premierului Nicolae Ciuca :
“Astăzi vom aproba o hotărâre de guvern prin care venim să consolidăm măsurile luate pentru sprijinirea populaţiei şi protecţia cetăţenilor faţă de creşterea preţurilor la energie şi gaze, în sensul în care pentru companiile Nuclearelectrica şi Romgaz vom stabili ca 50% din dividende să revină statului, iar cealaltă jumătate să poată fi folosită pentru investiţii, atât în ceea ce înseamnă dezvoltarea capabilităţilor de extracţie offshore, precum şi asigurarea dezvoltării reactoarelor 3 şi 4 la Centrala nucleară de la Cernavodă”, a declarat Nicolae Ciucă, la începutul şedinţei Executivului.
Era nevoie ca de aer de aceasta decizie. Ea insa trebuie sa fie extinsa la toate companiile de stat din energie, inclusiv Transgaz. Viitoarea directiva europeana pentru a constitui stocuri de gaz de 80% din consumul pe timp de iarna trebuie implementata de Transgaz. Fara bani, va fi un alt obiectiv ratat.
Dupa vestea buna, vine si una proasta.
Guvernul insista sa-l mentina in functia de ministru al Energiei pe Virgil Popescu. Un personaj anacronic, incapabil sa inteleaga mecanismele de piata, generator de solutii depasite, conflicte si zero sperante.
Virgil Popescu e o piatra de moara de gatul premierului Ciuca si a intregului Guvern. Nu exista nici o entitate din Romania, de stat sau privata, care sa aiba o parere buna despre actualul ministru al Energiei. La unison, toti spun ca e repetentul clasei. Pe un domeniu unde trebuia sa punem un premiant.
Romania poate fi cel mai bun si rapid exemplu din UE si NATO pentru a scapa de gazul rusesc. Dependenta noastra e variabila, intre 15 si 30%, functie de conditiile meteo si consum zilnic iarna.
Bulgaria a anuntat deja ca se pregateste sa denunte contractul cu Gazprom. Desi dependenta lor de gazul rusesc e mult mai mare.
Romania inca nu a anuntat nimic. Desi o poate face mai usor.
De 2 ani, de cand e Virgil Popescu ministru al energiei, Romania trebuia sa aiba noua lege offshore pentru exploatarea Petrom-Romgaz din Marea Neagra.
Si trebuia sa dea drumul, in procedura de urgenta, la finalizarea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda.
Cu aceste 2 argumente strategice, eram deja nu doar independenti energetic fata de Rusia, ci si exportatori. Pentru Republica Moldova, de exemplu.
Nu s-a facut nimic timp de 2 ani in cele 2 proiecte strategice mentionate mai sus, desi stiam de criza energetica, de problema grava a pretului gazului si de santajul practicat de Moscova. Am tratat chestiunea ca pe o cafea proasta si rece, la pahar de plastic, intr-un peco din Drobeta Turnu Severin.
Nici o sansa ca se vor face de urgenta acum, cand a inceput deja razboiul langa frontierele noastre, ale UE si NATO.
Nu se leapada nimeni de piata de moara de la gatul Guvernului.
De la PNL, nici o speranta, acolo e o cauza pierduta la varful partidului.
Iar presedintele Iohannis ignora de prea mult timp aceste 2 obiective strategice, de securitate energentica, nationala si chiar aliata. Daca s-ar mobiliza un pic, i-ar baga in priza pe adormitii din PNL si pe marche – arrierii din Ministerul Energiei.
Constructia piramidala de putere din Romania arata ca atunci cand se implica presedintele, se misca totul. Altfel, mai tango, de ani buni.
PS : In acesti ultimi 2 ani, se aude din ce in ce mai des pe culoarele puterii expresia “sat fara caini”. In diverse situatii, in mai multe domenii, e o baltire decizionala, o lipsa a clarificarilor ferme, o navigare in bataia vantului.
Cei de la Guvern nu indraznesc, sa nu-l deranjeze cumva pe presedinte. Iar presedintele sta retras in turnul sau de fildes, lasand sa zburde tot soiul de indivizi sau decizii aiuritoare, de la energie la justitie sau domeniul apararii/securitatii.
Am dovezi ca Iohannis nu e chiar atat de neimplicat pe cat pare. Se intalneste des cu ministri, sefi de institutii. Dar nu urmareste decizii, obiective indeplinite. Nu stabileste un benchmark pentru fiecare.
Senzatia de “sat fara caini”, de exercitare laxa a unei autoritati constitutionale genereaza multora impresia mentionata mai sus, extrem de periculoasa si generatoare de temeri, griji sau incertitudini pentru cei carora inca le mai pasa de Romania si profilul ei euroatlantic bine conturat.
Din ce in ce mai putini,e adevarat.
