Ca politicienii spun lucruri traznite, asta o stim cu totii. Sunt putini cei care stiu ce sa vorbeasca, sub ce forma sa se exprime si care sa fie continutul precis al ideilor sale. Multi bat campii cu gratie. dar cei mai multi dintre ei nu au darul vorbirii. Uitati-va in Parlament : din 500 de parlamentari, televiziunile de stiri se bat pe maxim 50 ca invitati in platou, pentru a exprima cat de cat niste idei. Restul, 450, sunt o masa amorfa, anonima si destul de neculturalizata.
Dupa ce Ludovic Orban s-a intrecut pe sine facand afirmatii de tip “baron PSD” precum “eu sunt trecutul prezentul si viitorul PNL” si “sunt cel mai bun cunoscator al PNL si in general, al tarii”, a venit randul lui Florin Cîțu sa se intreaca in afirmatii aiuristice impreuna cu liderul sau de partid.
„După 30 de ani de socialism cu față umană și 45 de ani de comunism, este nevoie de cel puțin 8 ani de liberalism” a declarat premierul Florin Cîțu, marți dimineață, la Radio Guerrilla.
Sa deschidem abecedarul politicii pentru tanarul prim ministru al Romaniei si sa enumeram. In ultimii 30 de ani, in Romania au fost la putere in halul urmator :
stanga 1990-1996
dreapta 1996-2000
stanga 2000-2004
dreapta 2004-2008
dreapta cu stanga 2008-2009
dreapta 2009-2012
stanga cu dreapta 2012-2014
stanga 2014-2015
dreapta 2015-2016
stanga 2016-2019
dreapta 2019-2021
Asadar, doua intrebari de clasa a 4 a pentru maestrul cifrelor, Florin Cîțu :
Cate guvernari de stanga si cate de dreapta au fost?
Toate guvernele de dreapta au reprezentat de fapt tot socialism cu fata umana?
Raspunsul poate fi trimis pe adresa de mail sau pe whatsapp subsemnatului, urmand a fi publicate aici, pe blog.
PS : In cei “30 de ani de socialism cu fata umana”, cu prost spune premierul, Romania a intrat in NATO si UE, fiind azi in cea mai buna pozitionare strategica din intreaga sa istorie. Tot pe seama “socialismului cu fata umana” le punem si pe astea, domnule Florin Cîțu, politician liberal?
Am inchis abecedarul pe ziua de azi.
Sunt copii mici, vorbesc doar sa se afle în treabă. Zilele acestea mi-am dat seama ca in intreaga lume guvernele nu sunt niste guverne ale vietii ci niste guverne ale mortii.
Se investesc multi bani in arme, in spionaj, in cercetari biologice si de arme, pentru a vedea cum se distruge mai rapid si mai eficient “inamicul”. Si asta o face toate tarile an de an, bani risipiți pe nimicuri.
In timp ce pe viață nu se da nici “doi bani”. Daca bugetul mortii s-ar aloca bugetului vietii sunt sigur ca toti cetatenii tarii ar putea avea un venit de peste 1000 de euro. Insa interesul guvernelor e altul, sa ii tina inlantuiti si infometati, cu somaj, alocatii si alte ajutoare infime.
Al doilea lucru. Multe guverne au impozite si taxe ce ajung de la 30% până la 65% cand in realitate un guvern gospodar si cu buni specialisti poate sa faca treaba buna si cu 10% in taxe si impozite. Cred ca daca am face o lista cu TOATE impozitele si taxele existente intr-o tara ne-am ingrozi. Pe timpul otomanilor se refuza platirea tributului pentru ca era exorbitant insa in zilele noastre se platesc taxe si impozite care dupa aceea sunt sifonate in alte părți de aceea apare necesitatea altor taxe (poluare, drum, masini, vamala, starea tehnica, tva, etc).
Paradisurile fiscale demostreaza ca se poate o gospodarire a tarii cu doar 10% din venitul total fara a mai cauta alta taxa si impozit adițional pentru a mai stoarce ceva banuti de la bietii cetateni.