Criza Coronavirus a devenit una din cele mai puternice crize mondiale. Dincolo de impactul direct asupra sănătății populației, COVID-19 creează efecte economice, sociale și geopolitice, unele evidente și imediate, altele încă neclare și pe termen lung. Discuțiile actuale se axează aproape exclusiv pe analiza fenomenului epidemiologic și medical. Fără a diminua importanța acestuia, TSP vă aduce în dezbatere celelalte aspecte ale crizei Coronavirus, printr-o serie de analize ale acestora, precum și a politicilor ce se impun pentru conținerea crizei și adaptarea la efectele sale.
Continuăm seria de articole despre criza Coronavirus cu o analiză scrisă de
Alina Bârgăoanu.
Cum am ajuns aici? Gradual și apoi brusc
Situația de azi, oricât de neobișnuită ni s-ar părea – și este – nu vine, totuși, de nicăieri. Mă refer, desigur, la fenomenul pe care îl urmăresc de ceva timp, dezinformarea; și, mai ales, felul în care tehnicile mai vechi de dezinformare se cuplează cu noul ecosistem de informare, digitalizat, platformizat, algoritmizat. În această situație de dezordine informațională, haos informațional, vacarm și învălmășeală nu am ajuns dintr-odată, ci urmând exact răspunsul pe care se zice că Hemingway l-ar fi oferit la întrebarea “cum ai ajuns falit?”: gradual și apoi brusc.
Ecosistemele de informare și comunicare – din România și din alte părți – suferă de slăbiciuni structurale, de comorbidități, cum spun acum medicii. Bombardamentul informațional și emoțional pe care îl permit platformele digitale reprezintă o amplificare, cu motoare turbo, a bombardamentului facilitat de televiziunile în sistem 24/7. Disprețul pentru expertiză, pentru sistemele “tradiționale” de expertiză (știință, jurnalism, elită intelectuală) nu datează de ieri, de azi. Asaltul asupra realității are (și) rădăcini filosofice, este chiar o chestiune de bonton. Știrile transmise de comedianți nu sunt o specie jurnalistică bizară, care să ne fi lovit acum, în mijlocul pandemiei. Perspectivele binare asupra lumii (noi și ei, noi și restul lumii, alb și negru, bine și rău), etichetele, stereotipurile, generalizările domină de ceva vreme discursul public. La fel, polarizarea, inclusiv polarizarea jurnaliști mainstream – influenceri, sau cea detectabilă chiar în interiorul breslei jurnalistice.
Adaugăm și tușele locale, ca de obicei, îngroșate sau exacerbate: discursul anti-sistem, lupta cu autoritatea, cu regula, apetitul pentru șoaptă și trăncăneală, ca urmare a subdezvoltării cronice a spațiului public și a unei urbanizări/modernizări de fațadă.
Cum am arătat și în altă parte, pandemia Covid-19, “beneficiind” de toate aceste dezvoltări din ultimii 5-10 ani, are și certe elemente de noutate. Este prima infodemie care zdruncină, simultan, întreaga planetă. Urgența de natură medicală și umanitară se amestecă, până la estomparea oricăror distincții, cu competiția comercială, politică, geopolitică. În “ochiul furtunii”, vizibil pentru întreaga planetă, se înfruntă două puteri: o superputere care, împreună cu aliații săi, a dominat categoric lumea timp de 70-75 de ani și o putere emergentă care se dorește purtătoarea de cuvânt a unui întreg continent aflat în ascensiune. La care se adaugă și fulminanta ascensiune și răspândire a platformelor digitale, în special a celor semi-publice (Facebook, Instagram, TikTok, Twitter) sau a celor private, aflate dincolo de orice radar public (WhatsApp și mesageria Facebook).
De la variante artizanale la adevărate producții multimedia și multi-platforme
Dar stați! Vorba tânărului care, “pe vremuri”, le cerea bani părinților printr-o telegramă: “puteți începe să vă îngrijorați, urmează detaliile”. Se poate și mai haotic de atât? Se poate cu și mai multe conspirații, zvonuri, falsuri, deformări, îngroșări, exacerbări ale unor stări de spirit de altfel reale, legitime?
Da! Observațiile mele îmi arată o evoluție/profesionalizare, dacă vreți, a metodelor și tehnicilor puse în mișcare pentru a amplifica haosul, stările de nesiguranță, războiul cognitiv, păruiala retorică între diferite categorii socio-profesionale (cu precizarea că “puse în mișcare” ar putea fi ea însăși o exprimare de tip conspiraționist, cu toate că, în spațiul de comunicare tehnologizat, urmele lăsate pot permite și refacerea traseului invers, către “pacientul 0” al dezinformării).
Care ar fi evoluțiile? În primul rând, am constatat o evoluție din punctul de vedere al materialelor puse în circulație și amplificate (de noi toți?); așadar, la începutul pandemiei, respectiv a infodemiei, am fost asaltați cu variante mai artizanale, bazate doar pe text și pe câțiva markeri retorici de viralizare: “simplu”, „lămurește-te/deslușește tu singur din canapea”, „eu doar spun, te las pe tine să decizi”, “adevărul simplu”, “adevărul cum nu ți l-a mai spus nimeni până acum”. Dacă ne verificăm conversațiile de pe WhatsApp (deci mesajele venite de la prieteni, cunoscuți, membri ai familiei), cred că putem detecta adevărate producții multimedia; filmulețe elaborate (cu subtitrare dacă sunt în alte limbi, chiar traduse în limba română) în care o voce ne invită, grav, să facem scroll pe un site care, probabil există, probabil nu (cine are timp să verifice?) și unde “găsim”, “în văzul tututor”, informații “ascunse”/bine pitite despre vaccinuri, laboratoare supersecrete, arme biologice, rapoarte ale comunității de Intelligence, avertismente care au fost făcute, dar nu au fost ascultate. Sau găsim în mesageria WhatsApp un mesaj care ne este adresat doar nouă, cu un link către “Facebook”-ul normal, unde suntem loviți de un titlu incendiar dintr-o publicație cu aer de ziar online, ceva cu închiderea oficială a granițelor de către Germania; iar, dacă vrei să accesezi, din diverse motive, pagina respectivă (pentru a te documenta, pentru a verifica dacă este reală), ești invitat, chiar condiționat, să o distribui mai întâi. Acest mecanism sofisticat de viralizare (condiționarea deschiderii paginii unui site de distribuirea sa pe rețelele sociale) chiar funcționează, altfel nu îmi explic prezența acestui conținut în mesageria sau în newsfeed-ul proprii.
În plus, când vezi aceeași producție sofisticată și pe WhatsApp, și pe Facebook, mai sare și în prime time-ul unei televiziuni, vorbesc toți prietenii despre ea – cum să nu fie adevărată?
Dar stați!, încă nu s-a trecut la artileria grea: deepfake (înregistrări video sau doar audio contrafăcute), propagandă automatizată/computerizată, texte scrise de roboți cu aparență umană, semnate “în clar” tot de roboți și distribuite tot de (ro)boți. Experți din toate domeniile, puteți să începeți să vă îngrijorați!
continuarea pe www.truestoryproject.ro
