Rămîn faptele

În noaptea alegerilor din decembrie 2009, la un ceas de țopăiala lui Geoană, Kövesi îl întreabă pe Andronic: “Cum îi potolim pe ăștia de la Realitatea?”. Realitatea, trebuie amintit, îl ataca pe Băsescu pentru ca Băsescu să nu ajungă președinte. Era războiul personal al lui Vântu, asumat de o parte a stației și dus, în consecință, la vedere, de dimineață pînă seara. Dar Băsescu, la ora la care Kövesi punea această întrebare, pierduse alegerile, atît în sondaje, cît și la numărătoarea voturilor din România. Nemaifiind Băsescu președinte, Realitatea nu mai avea o presiune să-l atace, deci nu mai trebuia “potolită”.

Cu toate astea, Kövesi voia s-o “potolească”. De ce? Pentru că procurorul general al României cunoștea lumea de după alegeri. Știa că Băsescu va fi dat cîștigător. Știa că, prin aportul instituțiilor reunite la Oprea în casă, rezultatul va fi întors. Și atunci, Băsescu rămînînd președinte, Realitatea urma să-și continue lucrarea, deci trebuia potolită.

Și, la sugestia lui Andronic (“Potoliți-l pe Vântu, știți voi mai bine, aveți cu ce”), Kövesi i-a potolit pe toți: și pe Vântu, și Realitatea. Pe Vântu l-a rezolvat în complicitate cu Ghiță, după cum însuși Ghiță și faptele o mărturisesc. Procurorul general al României i-a ascultat lui Vântu telefoanele, i-a aflat situația financiară și i-a înscenat comedia cu rakeții îngropați în dealurile Moldovei. La Realitatea a venit ANAF-ul, a pretins că sînt plătite greșit drepturile de autor și a făcut un dosar penal la DNA. Cu Vântu în pușcărie și cu stația preluată de Ghiță, Realitatea TV a intrat în insolvență și apoi în pămînt.

A urmat operațiunea de compromitere a unor jurnaliști, manageri și moderatori prin episodul stenogramelor – publicate ilegal și, în unele cazuri, editate. Acțiunea de “potolire” s-a extins și asupra grupului de presă Cațavencu, grup care a fost trecut prin aceeași rețetă: ANAF, DNA, stenograme FALSIFICATE, ascultarea ilegală a telefoanelor, publicarea ilegală și trunchiată a contractelor de muncă. Și, fiindcă Academia Cațavencu avea în continuare succes și nu putea fi sugrumată economic, a fost trimis securistul miliardar Adamescu să cumpere titlul și să-l îngroape. Toate astea s-au petrecut în anii 2010-2011, în aplauzele unor idioți din presa “de dreapta”, un grup neobosit de lingăi și acoperiți, de care Băsescu însuși s-a lepădat în public.

“Potolirea”, deci, a fost pusă în operă. Andronic n-a bătut cîmpii. Kövesi știa ce urmează după acea noapte și de aceea s-a interesat despre căi și mijloace. Știa că urmează altceva decît votaseră oamenii și că “potolirea” e o urgență. Și-a luat această sarcină asupra ei și, azi, cînd privim în urmă, nu putem să nu-i recunoaștem meritele: a fost o “potolire” reușită.