Donald Trump, candidatul Partidului Republican la preşedinţia SUA, a oferit, într-un interviu acordat ziarului The New York Times, detalii despre poziţiile sale în materie de politică externă, condiţionând menţinerea alianţelor în Europa şi Asia şi precizând că s-ar înţelege bine cu Vladimir Putin.
Întrebat cum ar reacţiona dacă Rusia ar interveni în ţările baltice, Trump a răspuns:
“Nu vreau să vă spun ce aş face, deoarece nu vreau ca Putin să ştie ce aş face. Am şanse mari să devin preşedinte şi nu sunt ca Barack Obama, care, de fiecare dată când trimite trupe în Irak sau în altă parte, anunţă totul în conferinţe de presă”.
Declarațiile lui Trump vin pe un fond foarte tensionat în Europa de Est, unde Turcia ocupă un nefericit loc fruntaș, dar nu putem uita nici de influența Rusiei.
Subiectul a fost dezbătut de Mihai Gâdea, în ediția de joi a emisiunii Sinteza Zilei.
Analistul militar Radu Tudor a explicat ce se întâmplă aproape de granițele României dar și de ce este important să privim spre acțiunile Rusiei în viitor:
Iată cum arată navele de război din Marea Neagră și ce își propune NATO să facă aici:
Mircea Geoană: Tucia face un joc tactic, vrea să demonstreze că are și alte opțiuni
Fostul ministru de Externe, Mircea Geoană, a explicat că relația României cu Turcia este una foarte strânsă, dar este important ca România să dea dovadă de consecvență și să își respecte parteneriatele și alianțele:
“Noi suntem un partener strategic cu Turcia, avem o relație extraordinară cu dânșii, Radu Tudor spunea foarte bine că Turcia deține controlul la Bosfor, dar ce s-a întâmplat în aceste zile este cu adevărat preocupant. Dincolo de aceste momente, vorbim despre o reacție disproporțiopnată. Erdogan are senzație că își poate desfășura în voie planul de islamizare a Turciei. Nu cred că Turcia are interesul să rupă alianța cu NATO, probabil vrea să demonstreze că are și alte opțiuni, face un joc tactic”, a explicat Geoană.
Președinte UNJR: În Turcia are loc un proces fără precedent de subordonare a justiției
În plus, Dana Gârbovan, președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor din România a explicat care este situația în Turcia la acest moment, în condițiile în care Erdogan a demarat o amplă campanie de epurare în sistem, în urma căreia mii de judecători și procurori au fost scoși din sistem și reținuți.
“Cred că trebuie să ne întoarcem puțin în trecut și vă reamintesc că în decembrie 2013 au fost o serie de acuzații puternice la adresa fiului lui Erdogan, legate de corupie. Apoi au apărut imagini cu o bătaie fizică în Parlament. După 20 de ore, opoziția s-a încăierat cu puterea și motivul a fost o lege de reformă a justiției în Turcia. Această lege a fost adoptată în 2014. Și acum să revenim în prezent: Imediat după această tentativă de stat, condamnabilă, suntem de acord, chiar a doua zi, apare o listă de 2.745 de judecători și procurori, care au fost imediat suspendați din funcție și în jur de 2.200, conform colegilor noștri, au primit ordin de arestare. E, cum este posibil ca un număr atât de mare să fie suspendat din funcție și puși pe o listă pentru aresare?”
“Mai mult, unul dintre procurorii de pe această listă a decedat în luna mai a acestui an, în timpul unei partide de fotbal. De unde putem să ne gândim că lista era deja pregătită. Aceste îngrijorări se regăsesc și în comunicatele oganismelor internaționale. Asociația turcă ne-a atras atenția asupra acestui lucru în ultimii ani în mod constant. Judecătorii și procurorii erau mutați fără acordul lor, fără explicații, fără să fie o abatere disciplinară în cazul lor. Vorbim despre un proces de subordonare a justiției, fără precedent. Pericolul arestării unui număr atât de mare de procurori și judecători este că și cei care au rămas în libertate acum trebuie să decidă de partea cui se plasează.”
“Ce am mai aflat – aceștia nu au dreptul la avocat și nici nu li se transmite pentru ce au fost reținuți. Și întrebările din timpul interogatoriului sunt despre unde au învățat, unde învaț copilul, cu cine au votat, niciun fel de întrebări legate de evenimentele din seara 17 – 18”, a explicat Dana Gârbovan.
intrebare simpla: Daca Trump castiga si conditioneaza parteneriatul cu Europa, noi ce facem, ii mai asteptam ca-n 45? sau o dam pe “Hai Sictir, Erdogan”?
Am văzut emisiunea aseară. Cred că a venit timpul să fim lăsaţi în urmă de toţi colaboratorii internaţionli după ce au stors fondurile ţării şi după ce au impus un control destul de periculos în zona finanţelor! Cum spunea Trump, nu e străină nici madam blonda american, totul se plăteşte chiar dacă au sărăcit respectivele ţări cu bună ştiinţă şi intenţie! Nu aveţi bani, aveţi pământul strămoşesc numai bun pentru compensare! Mult mai grav decât în perioada primului război mondial.
Cât despre justiţie: prea târziu privind schimbarea, deja au rămas răni vechi, grave şi netratabile în rândul societăţii sărăcite de obiectul muncii!
Azi noapte pe CNN, niste republicani care il sustin pe Trump au afirmat ca ceea ce a declarat el pe tema asta pentru New York Times a fost o greseala care le-a scapat consilierilor lui Trump si ca nu se va pune problema sa puna in practica ceea ce i-a iesit pe gurita. Chiar afirmau ca este o obligatie de onoare fata de aliatii din NATO ca SUA sa-si respecte in continuare promisiunile. Nu stiu ce sa zic. Poate o fi asa cum spun ei, poate o sa fie cum spune Trump, dar, oricat de mult nu o sufeream pe Hillary, acum cred ca din doua rele e mai bun ala mai “mic”. Este posibil ca intre anumiti sustinatori ai partidului Republican si Moscova sa existe niste legaturi de afaceri, si de acolo sa vina afirmatia lui Trump ca s-ar intelege bine cu Putin… Steven Segall este un republican cu afaceri in Rusia, si este un posibil exemplu (nu se stie daca este in relatii de vreun fel si cu Putin). Sa nu vorbim cu pacat, totusi. In privinta Turciei, cred ca din pacate este un plan bine pus la punct de Putin cu Erdogan si mi-e teama ca Turcia va trece cu tot cu jucarii de cealalta parte a baricadei. Daca se intimpla asta, singurul stalp al NATO la Marea Neagra ramane Romania, unde ar trebui din timp sa desfasoare suficiente trupe si armament pentru aparare. E drept ca mai mult pe uscat, pentru ca in 25 de ani Romania fie nu a putut, fie nu i s-a permis, sa aiba o flota calumea de submarine si nave de razboi la Marea Neagra. Eu nu am inteles niciodata de ce, dupa intrarea in NATO, in armata noastra nu s-a investit mai nimic, a fost faramitata si micsorata, cu aceleasi mijloace depasite moral si tehnic, si alea din ce in ce mai putine… Nenorocirea este ca intre Romania si Polonia nu mai exista granita. Cred ca asta este o problema, mai ales ca Polonia este un aliat traditional al Romaniei. Ucraina nu mai este un “scut” pentru noi, fiind penetrata si divizata si posibil sa sucombe in orice moment… Om vedea ce o mai fi. Sa auzim numai de bine!