Sfinţirea Catedralei Naţionale, la 130 de ani de la decretul lui Carol I

Duminica dimineata a inceput Slujba de Sfinţire a Catedralei Naţionale.

Potrivit Patriarhiei, azi e săvârşită Slujba Acatistului Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina în Catedrala Naţională, urmată de Slujba de Sfinţire a Altarului Catedralei Naţionale. La sfârşitul slujbei se va citi Actul de sfinţire.

Cel mai inalt oaspete al acestui eveniment este Patriarhul ecumenic al Patriarhiei de Constantinopol, Bartolomeu care a sosit vineri la Bucureşti, însoţit de o delegaţie a Patriarhiei Ecumenice.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă, şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, au fost primiţi sâmbătă de preşedintele Klaus Iohannis.

Ideea ridicării unei Catedrale reprezentative pentru spaţiul românesc a apărut imediat după dobândirea independenţei de stat în urma războiului din 1877-1878, atunci când s-a constatat că nicio biserică din Bucureşti nu era suficient de încăpătoare pentru a găzdui pe toţi cei care participau la slujbe de Te Deum oficiate cu ocazii deosebite sau la alte momente solemne.

După proclamarea României ca Regat, Regele Carol I înaintează Camerei Legislative un proiect de lege privitor la construirea unei Catedrale în Capitală. Legea a fost votată în 20 mai 1882 în Senat, fiind considerată ziua de start a proiectului. Astfel, s-a născut Legea nr. 1750 promulgată de Regele Carol I la 5 iunie 1884 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 49 din 6 (18 iunie) 1884, în care se menţiona necesitatea construirii unei catedrale ortodoxe în Bucureşti.

Cu toate că Regele Carol I a promulgat primul proiect de lege destinat construirii Catedralei, lucrările s-au tergiversat, iar imediat după Marea Unire Mitropolitul Primat Miron Cristea, devenit Patriarh în 1925, a mers în audienţă la Regele Ferdinand pentru a-l ruga să sprijine proiectul. După o analiză a propunerilor, Patriarhul Miron a decis asupra locului de la baza Dealului Mitropoliei (actuala Piaţă a Unirii) care a fost sfinţit în 11 mai 1929. Demersurile s-au oprit din cauza crizei economice, a celui de-Al Doilea Război Mondial şi apoi din cauza instaurării regimului comunist în România.

Patriarhul Teoctist a fost cel care a relansat proiectul de ridicare a unei Catedrale Naţionale, în acest sens sfinţind o cruce în 5 februarie 1999 ca piatră de temelie a viitoarei catedrale, în locul din Piaţa Unirii pe care-l sfinţise anterior şi Patriarhul Miron Cristea.

Între timp, amplasamentul a fost schimbat, fiind stabilit în 2005 pe Dealul Arsenalului, pentru cele cinci biserici “răstignite”, dintre care trei (Alba Postăvari, Spira Veche şi Izvorul Tămăduirii) au fost demolate, iar două (Schitul Maicilor şi Mihai Vodă) au fost translate de către regimul comunist spre a construi pe locul lor Casa Poporului.

Catedrala Naţională este construită în proporţie de 95%, stadiul ‘la roşu’, urmând ca în viitorul apropiat să fie finalizate cupolele şi turla Pantocrator. Din anul 2010 până în 2018, statul şi Biserica au cheltuit aproximativ 110 milioane euro prin construcţia la roşu a Catedralei Naţionale.

Catedrala Naţională are hramul principal Înălţarea Domnului, zi în care sunt pomeniţi eroii români din toate timpurile. Al doilea ocrotitor este Sfântul Apostol Andrei, ca urmare a evlaviei pe care o au credincioşii faţă de încreştinătorul poporului nostru şi ocrotitorul românilor de pretutindeni.

Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu, şi-a exprimat sâmbătă încrederea că Biserica Ortodoxă Română se va implica în păstrarea unităţii bisericeşti în ceea ce priveşte situaţia bisericească din Ucraina.

“În acest moment nu există omofonie – şi pentru această situaţie nu este de vină Patriarhia Ecumenică – ceea ce a făcut ca Autocefalia să nu intre pe ordinea de zi a temelor Sfântului şi Marelui Sinod; se înţelege de la sine situaţia existentă de secole, ad referendum spre a fi reportată la un viitor Sinod Ecumenic şi bineînţeles nu sunt îndreptăţiţi cei care poartă responsabilitatea absenţei de la Sfântul şi Marele Sinod să reacţioneze violent şi să divizeze fără frică de Dumnezeu unitatea Bisericii. Sunt sigur că Biserica Ortodoxă Română se va implica în păstrarea unităţii bisericeşti şi a dreptăţii”, le-a spus Sanctitatea Sa, ierarhilor BOR reuniţi sâmbătă, în şedinţă solemnă a Sfântului Sinod, la Reşedinţa Patriarhală, potrivit http://basilica.ro.

Patriarhul Ecumenic a explicat că “este cunoscut faptul că, din cele 14 Biserici autocefale Ortodoxe Răsăritene, ultimele 9 au primit de la Patriarhia Ecumenică autocefalia, iar unele şi vrednicia Patriarhală”.

“Opt dintre ele, dintre care şi Biserica Ortodoxă Română, fac parte din însuşi trupul Bisericii Mamă a Constantinopolului. Folosind limbajul biologiei, am spune că aceste nouă Biserici s-au format prin mitoză şi mişcare celulară. Celula mamă este Biserica Noii Rome, care, cu dragoste s-a divizat, în cursul procesului acordării Autocefaliei, în două celule – Biserici egale şi identice din punct de vedere genetic, având acelaşi har (ADN) şi vrednicie bisericească”, a spus Sanctitatea Sa.

Bartolomeu a amintit că “în zilele acestea, în urma unor procese numeroase, îndelungate şi nelipsite de chinuri, la cererea insistentă a trupului bisericesc din Ucraina greu încercat de mulţi ani, Patriarhia Ecumenică, exercitându-şi iarăşi privilegiul său acordat de hotărârile Sfintelor Canoane, în această privinţă, a luat sinodal hotărârea de a acorda şi Kievului – de astfel regiune ecleziastică străveche a Constantinopolului – rangul Autocefaliei”.

“Am făcut aceasta pentru ca lucrurile de acolo să se soluţioneze canonic, să înceteze schismele care nu ar fi trebuit să fie, dar totuşi există acolo, şi să se pună capăt divergenţelor îndelungate dintre fraţii ortodocşi de acelaşi neam. Toate acestea pentru a înceta duşmăniile, rivalităţile şi conflictele, fără să diminueze cu nimic drepturile celorlalte Biserici. Este vorba de încă o chenoză jertfelnică a inimii de mamă a Bisericii Constantinopolului spre binele multor milioane de credincioşi. Avem speranţă în ajutorul lui Dumnezeu că se va termina în curând procesul de unire a taberelor împărţite, pentru a purcede la întrunirea şi emiterea Tomosului Sinodal Patriarhal a Bisericii Ucrainei, devenind astfel cea mai nouă Biserică Autocefală soră. Mi-aş fi dorit ca această procedură să fi avut loc după cum este prevăzută în modalitatea de acordare a Autocefaliei”, a mai spus Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu.

La rândul său Patriarhul, BOR, Daniel, şi-a exprimat aprecierea pentru “eforturile” Sanctităţii Sale “de a promova, în contextul lumii de astăzi, atât libertatea administrativă a Bisericilor Ortodoxe Autocefale, cât şi sinodalitatea şi comuniunea panortodoxă, unind libertatea cu responsabilitatea, spre binele Bisericii lui Hristos”.

Sfântul Sinod al BOR a recomandat în urmă cu o soluţie comună între Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei în situaţia Bisericii ucrainene, cu păstrarea unităţii de credinţă şi a libertăţii administrativ-pastorale.

“Avându-se în vedere evoluţiile recente ale situaţiei bisericeşti din Ucraina, Sfântul Sinod reiterează recomandarea din data de 24 mai 2018 ca Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei să ajungă împreună la o soluţie, păstrându-se unitatea de credinţă şi libertatea administrativ-pastorală, acestea din urmă reprezentând o notă caracteristică a Ortodoxiei”, se preciza într-un comunicat al Patriarhiei Române, transmis AGERPRES.

La 11 octombrie, Sinodul Bisericii din Constantinopol a anulat decretul ‘tomos’, care subordona Biserica ucraineană Bisericii ruse încă din 1686, cu scopul de a garanta autocefalia Bisericii ucrainene.

La încheierea Sinodului de la Constantinopol (Istanbul) a fost ridicată şi anatema asupra lui Filaret, liderul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care a fost excomunicat de Moscova pentru autoproclamarea unei biserici independente de Patriarhia Rusiei.